CREDINTA si NECREDINTA.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

 
Credinta este mai reala ca viata.

 
Oglinda parintilor sunt copiii, sau altfel spus: "Pomul dupa roada se cunoaste". Sa nu uitati ca cea mai buna profesoara de religie este MAMA. Cu o "floare" de copil a binecuvantat-o Dumnezeu si tot o "floare" trebuie sa-i dea inapoi lui Dumnezeu (adica sa se mantuiasca). CREDINTA rasare, creste si se inalta din colaborarea Duhului Sfant cu omul. CREDINTA, este usa Sfintelor Taine

. Pe om nimic nu-l satura, nu-l impaca si nu-l multumeste, pana cand inima lui nu ancoreaza la "tarmul credintei" in Dumnezeu. Pe masura credintei, creste iubirea si pe masura iubirii, creste credinta. Credinta fara iubire, nu poate fi credinta, fiindca si diavolii cred, dar nu au iubire si de aceea osanda ramane vesnica asupra lor. 

Iubirea, adevarata iubire pe care ne-a poruncit-o Hristos, este un sentiment divin care porneste din suflet, merge in alt suflet si nu costa nimic. NECREDINTA, face din om o fiinta fara mila, fara rusine, o fiinta monstruoasa.

 
Preot Ioan.