miercuri, 16 iunie 2021

Sâmbăta morților

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 

         - Unde-l vezi matale pe Dumnezeu, tată Țică? Unde e? Mai lasă-mă-n pace cu Dumnezeu și cu pomenile! Că nu mai mănâncă mortul nimic, iar sufletul lui, dacă omul e si altceva în afara de pământ, așa cum crezi tu, cine știe pe unde hălăduie, nu stă sufletul într-un castron cu mâncare.
Bătrânul oftă adânc și tăcu. Se săturase de certurile astea cu noră-sa, certuri care începuseră în urmă cu patru ani, când îi murise lui nevasta. Noră-sa nu credea în Dumnezeu și era împotriva pomenilor și parastaselor . Țică însă, se străduia din răsputeri să respecte datina. El și răposata lui soție erau oameni simpli, oameni duși la Biserică, și n-ar fi conceput în ruptul capului să sară peste obicei. Dar, tare greu îi venea când trebuia să-i țină piept noră-sii și nu înțelegea de ce se amesteca femeia de fiecare dată în treburile lui. Că pomana, din pensia lui o făcea. Niciodata nu ceruse ajutorul nimănui. Dar, așa îi plăcea noră-sii să-l toace la cap... Astăzi, era mai pornită ca oricând. De când rămăsese însarcinată, stătea și mai prost cu nervii. Iar el îndura cu stoicism toate săgețile ei.
- O invenție! Asta e Dumnezeu! Popii l-au inventat pe Dumnezeu ca să ia bani, proștilor! Numai proștii dau bani la popă , fac pomeni si pupă icoane. Auzi, să pupi o bucată de lemn, pe care cine știe câți oameni și-au mai lăsat microbii. Păi, tată Țică poți să iei cine știe ce boli de la icoanele alea și să ne aduci acasă. Asta ne mai lipsește, mai ales acuma când trebuie să fiu atentă, cu sarcina mea.
După ce o privi câteva secunde aiurit, Țică se opuse cu voce joasă, unei asemenea bazaconii.
- Fata mea dragă, n-am auzit ca în lumea asta mare cineva să se fi îmbolnăvit fiindcă a pupat icoane, dar de oameni care s-au vindecat, da, am auzit!
Noră-sa deschise gura să mai zică ceva, dar era clar că nu mai avea idei. Roșie la față, se răsuci pe călcâie si părăsi bucătăria. Mai bine, că se săturase de hârâiala ei și, în plus, avea o grămadă de treabă. Scoase din frigider mezelurile, apoi se apucă să spele fructele si legumele. (....)
Era îngrozitor de cald. Parcă și vocea preotului se topise, iar de corul bisericesc, ce să mai vorbim- două, trei femei, leșinate de căldură, care încercau să mai găsească aer respirabil în jur pentru a duce troparul până la capăt. Spre sfârșitul slujbei, din senin, un vânticel umflă perdelele de la fereastra dinspre strană și se porni o răpăială de ploaie. Țică luă sacoșa în care pusese pachetele și ieși afară. Sub streașina Bisericii se adunaseră deja câțiva adulți și niste copii amărâti, care asteptau flămânzi să primească ceva de mâncare. Îi cunoștea pe toți, erau sărmanii satului. Lumea care venea la slujba, când putea, îi miluia cu câte ceva. Începu să scoată pachetele și să le împartă. Nae, un băiețel costeliv, se înfipse lacom.
- Bogdaproste, sa fie primit!
Cu mâinile tremurânde de nerăbdare, copilul scăpă pâinea din pachet într-o băltoacă. Se aplecă iute, culese bucata udă și mușcă lăcom din ea, înainte să apuce Țică să reacționeze.
- Stai, stai, îi strigă bătrânul.Vino să-ți dau alta!
Dar băiatul deja molfăia cu gura plină. Înghiți cu poftă dumicatul, de parcă ar fi mâncat cel mai gustos cozonac.
- Lasă nea Țică, e bună și asta. Dar dacă mai vrei matale sa-mi dai o bucată, eu nu mă supăr. O mănânc mai târziu.
Batrânul căută repede în sacoșă și îi întinse o jumătate de pâine. Continuând să mănânce cu poftă din coltucul murdar, Nae o primi și o strânse la piept, unde deja tinea pachetul, de teamă sa nu mai scape ceva.
- Las-o măi băiete, ia din asta curată!
Cu Nae însă, nu putea să iasă la liman. Neputincios, Țică se uită cum copilul continuă să înfulece din pâinea murdară. Gândul îi zbură spre ce îl întrebase noră-sa, în dimineața aceea.
"- Unde e Dumnezeu, tată Țică, unde e Dumnezeu?
- Dumnezeu e în pâinea săracilor!, murmură bătrânul, înălțându-și privirea către cer și făcând o cruce mare.
PS - Am scris textul acesta pe 15 iunie 2018.
De regulă, nu pun in geam "vechituri", si, in niciun caz una cu care deja, pe unii dintre dumneavoastră, v-am sâcâit deja si anul trecut, pe vremea asta.
Dar, așa simt să fac.
Și se apropie Sâmbăta morților.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO