CUVANT DESPRE EGOISM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Iisus Hristos Domnul, a venit pe pamant intru putere si intru smerenie, pentru ca omul sa invete sa iubeasca pe Dumnezeu si pe om. Dar, sa nu iubeasca nimic mai mult fiindca orice ar iubi in afara de Dumnezeu si om este idolatrie! Oamenii sunt neputinciosi, dar IUBIREA DE DUMNEZEU LE DA PUTERE. Oamenii sunt mandri, dar IUBIREA DE OAMENI LE DA SMERENIE. Iubirea de oameni vine din IUBIREA DE DUMNEZEU. Smerenia vine din simtirea puterii lui Dumnezeu. Dragostea de oameni fara dragostea de Dumnezeu este mincinoasa, iar puterea fara Dumnezeu este MANDRIE si NEPUTINTA. Dar, unii oamenii nu au ales nici iubirea de Dumnezeu si nici iubirea de oameni, ci au ales iubirea de sine, EGOISMUL care inseamna DESAVARSITA LOR SINGURATATE.

Sfintii Parinti spun ca cine are egoismul in el se afla radacina tuturor patimilor. Egoistul, iubindu-se numai pe sine, nu iubeste nici pe Dumnezeu, nici pe semeni. De fapt nu se iubeste nici pe sine, iubeste doar gandurile ce si le face despre sine, in legatura cu sine. Asadar, iubirea de sine este lepadare de Dumnezeu.
                                                                                                                       Preot Ioan.

ALE MÂNTUIRII CĂI !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Tu, Sodoma..tu, Gomora, Domnul v-a mai ars cândva
Dar v-ati ridicat din moarte, ati mai renăscut din ea ?
V-au zidit acum in trupuri si in suflete si-n minte
V-au fortificat cu patimi, chiar si fețele cinstite!

Dumnezeule al milei si al celor in nevoi ,
Cum l-ai scos pe Lot din ele, asa sa ne scoti pe noi !
Sa ne izbavesti de patimi, sa ne scoti din astă lume
Merele cele stricate, vor strica pe cele bune !

Ne tot cearta Cel din ceruri, prin cutremure si semne
Prin necazuri, boli cumplite...ne mai rabda iar o vreme,
Ne trimite a Sa milă, ne mai dă o dimineată
Poate ne-om opri sa punem, un nou inceput in viată !

Falsi crestini, chiar si-n biserici, L-au pe Domnul doar in minte
Iar in suflete mandrie, farisei in cele sfinte,
Unii prea cunosc Scriptura,altii pe Sfintii Parinti,
Si stiind toate acestea, cred ca-s, Doamne, mântuiti !

Dacă-n suflet au mândria, dacă-i stăpâneste ura
Degeaba citează Sfintii, degeaba cunosc Scriptura
Dacă mintea isi inaltă,cu dispret privesc la frati
Ce-n Biserica cea Una, ca si ei sunt botezati,

N-au nici plată, nici răsplată, nici cununi de mucenici
Si cu cât mai mult se-naltă, cu atât devin mai mici,
Cum a spus cu sfânta-i gura si Apostolul odată:
Celui ce-i pare că stă,aminteste-i să nu cadă !

Unii tot repedă-ntruna ca ei sunt in Adevăr,
Să nu uite ca si Eva, a căzut de la un măr
Si Adam fiind in Slavă, si in grația divină
A fost izgonit de Tatal, din Cereasca Sa Grădină !

Iară Lot trăind sărmanul in cetatea desfrânată
Dumnezeu trimis-a ingeri si nu l-a lăsat să cadă,
Numai Dumnezeu cunoaste care sunt alesii Săi,
Nestiute-s uneori, ale mântuirii căi !

Eliana Popa