FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Sfestania este denumirea populara pentru
slujba Aghiasmei mici sau Sfintirea cea mica a apei. Ea se savarseste de catre
preot in biserici sau in casele credinciosilor cu
diferite prilejuri. Slujba sfestaniei cuprinde sfintirea apei, stropirea cu apa
sfintita a celor prezenti si a tuturor camerelor precum si rugaciuni pentru
ocrotirea si binele casei si pentru sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor
ce locuiesc in ea.
Iata ce scrie in cartea de slujba a preotului despre folosul
sfestaniei: "Aceasta apa sfintita, pe care Duhul Sfant, prin rugaciunile
preotilor, o sfinteste, are multe feluri de lucrari, precum insasi ectenia
sfintirii si rugaciunea marturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene
din tot locul se alunga; se iarta si pacatele cele mici de peste toate zilele,
adica nalucirile diavolesti si gandurile cele rele; mintea se curateste de
lucrurile cele spurcate si se indrepteaza spre rugaciune; bolile le alunga si
da sanatate sufleteasca si trupeasca... Toti cei ce o primesc cu credinta iau
sfintenie si binecuvantare."
Sfestania este pentru casa ceea ce este
spovedania pentru om. Daca prin spovedanie, prin marturisirea
pacatelor si dezlegarea acestora de catre preot, omul se curateste, isi
curateste sufletul, isi improspateaza harul primit la botez, tot asa prin
stropirea cu apa sfintita si prin rugaciunile speciale ale preotului, casa
sfintita la inceput se curateste de tot raul si de toata lucrarea cea rea,
datorate fie pacatelor celor ce locuiesc in ea, fie oamenilor rauvoitori, fie
duhurilor celor rele.
Prin savarsirea periodica a sfestaniei se resfinteste locul, casa
si toate lucrurile din ea dupa un timp in care inevitabilele noastre pacate si
fapte mai putin cuviincioase au intinat casa. Trebuie spus un lucru in care noi
credem si pe care il aflam din Sfintele Scripturi si pe care Biserica noastra
il invata de la inceputuri. Si anume, omul este solidar cu tot ceea ce il
inconjoara, asa incat urmarile faptelor lui se rasfrang si asupra mediului sau
inconjurator, asupra casei si a lucrurilor din casa. Lucrurile urate, pacatele
si faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste sau
traieste, dupa cum, faptele lui bune, curatenia vietii lui sfinteste si mediul
sau inconjurator, in legatura cu aceasta s-a pastrat in popor o zicala foarte
adevarata si care cel putin la inceput avea intelesul celor de mai sus: "Omul
sfinteste locul".
Intr-adevar omul sfinteste locul, dar tot omul este cel care-l
intineaza, care-l urateste sau murdareste prin uratenia si murdaria sa
sufleteasca. Sa ne amintim ca pacatul protoparintilor Adam si Eva a adus cu
sine si o tulburare a creatiei intregi: pamantul care pana atunci rodea numai
lucruri folositoare si frumoase, a inceput a rodi "spini si palamida"
(Facere 3, 18). Daca pacatul sau oricare lucru urat il indeparteaza pe om de
Dumnezeu si de binefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curatirea si
sfintirea omului si a mediului care-l inconjoara il readuce pe om in apropierea
lui Dumnezeu pentru a se bucura de binecuvantarea Acestuia si indeparteaza raul
sub orice forma acesta ar fi prezent.
Dintru inceput spuneam ca, in principiu,
preotul trebuie si poate sa savarseasca sfestanie la casa credinciosului,
"oricand acesta o cere". Deci, ori de cate ori, credinciosul simte nevoia
curatirii si sfintirii casei, asa cum simte nevoia usurarii si curatirii de
pacate prin spovedanie, el poate chema preotul la casa sa pentru a-i face
sfestanie. Este bine ca sfestania sa se faca in zi de post, miercurea sau
vinerea, ea fiind o slujba de curatire, de spalare, de exorcizare, care se
potriveste mai putin cu zilele de sarbatoare sau cu celelalte zile ale
saptamanii, dar si pentru faptul ca cel care solicita savarsirea sfestaniei
trebuie sa se pregateasca prin postire si rugaciune.
In vechime, dar si astazi in unele
regiuni, se obisnuia sfestania in prima zi a fiecarei luni. Acesta, desigur este un lucru foarte bun si de dorit, in locul
acestei sfestanii de ziua intaia a fiecarei luni s-a pastrat in multe parti din
Biserica noastra obiceiul ca preotul sa mearga pe la toate casele pentru a
stropi cu apa sfintita. El nu mai savarseste sfintirea apei in fiecare casa, ci
o savarseste la biserica o singura data si apoi stropeste cu aceasta apa
sfintita toate casele parohiei. De aceea se spune in popor ca vine preotul cu
"zi'ntai”.
Daca nu se poate mai des, se face sfestanie
in casa, cel putin o data pe an. Mai in toate partile se obisnuieste ca aceasta
sfestanie anuala sa se faca in Postul Mare care premerge sarbatoarea Sfintelor
Pasti. Cei mai multi dintre credinciosi solicita savarsirea acestei sfestanii
in luna martie. Singura explicatie a acestei preferinte este legata de faptul
ca, indiferent cand sunt Sfintele Pasti, luna martie este cuprinsa in Postul
Mare, de aici si vorba populara ca "martie nu lipseste din post".
Deci, nu luna martie in sine este o luna in care este bine sa se faca
sfestanie, ci Postul Mare este o perioada potrivita pentru aceasta slujba in
casa.
De ce in post? Mai intai trebuie sa spunem ca este bine sa facem
sfestanie in post pentru ca in aceasta perioada cei ai casei sunt mai pregatiti
sufleteste, datorita postului si a rugaciunilor din aceasta perioada, dar si
datorita faptului ca acum credinciosul se straduieste mai mult ca oricand sa se
lepede de deprinderile rele, de rautati si pacate, si sa se ingrijeasca mai
mult de suflet, sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Desigur, oricare din
posturile de peste an randuite de Biserica sunt potrivite pentru savarsirea
sfestaniei, dupa cum, se recomanda acest lucru si pentru zilele de post de
peste saptamana, miercurea si vinerea. Cine doreste, este bine sa savarseasca
sfestanie in toate posturile. Cine nu poate, sa o faca cel putin in Postul
Mare.
De ce in Postul Mare?
Pentru ca acesta este „cel mai important si cel mai aspru post de peste an care
ne pregateste pentru cea mai mare sarbatoare a Bisericii. Dar si pentru ca
acesta este primavara, cand, odata cu inviorarea si improspatarea naturii, se
face si curatenia casei si a lucrurilor din ea. Pe langa aceasta, mai poate
fi luata in seama si dorinta si disponibilitatea omului de
inviorare si renastere odata cu cea a naturii inconjuratoare, in virtutea
aceleiasi solidaritati dintre om si creatie. Puritatea, frumusetea si vigoarea
naturii renascute invita pe om, aproape irezistibil, la aceeasi renastere si
recuperare a puritatii si a vigorii launtrice. Peste tot, dar mai ales la tara,
primavara se face o curatenie generala a casei, care merge de la scoaterea
tuturor lucrurilor din casa, curatirea, scuturarea si improspatarea lor pana la
varuirea peretilor, care aduce cu sine si la propriu si la figurat un aer de
reala primenire - mai ales cand peretii se varuiesc cu var alb.
Se obisnuieste ca dupa ce am avut un
deces in casa, la cateva zile dupa inmormantare, atunci cand cei din casa se
pot pregati, sa se savarseasca sfestanie. Crestinul simte nevoia resfintirii si
binecuvantarii casei nu pentru ca cel decedat ar fi intinat in vreun fel casa,
ci pentru ca locul si casa a fost cercetat de moarte. Pe buna dreptate, moartea
este socotita ca cea mai infricosatoare forma a raului si consecinta a
pacatului. "Pentru ca plata pacatului este moartea" spune Sfantul
Apostol Pavel (Rom. 6, 23).
Cu atat mai mult, trebuie sa se savarseasca sfestanie in casa sau
in locul in care s-a comis un omor sau o alta faradelege sau uraciune (avort,
incercare de sinucidere, varsare de sange, molima, intamplare rea sau accidente
de orice fel, etc.), pentru ca toate acestea se intampla din indemnul si cu
lucrarea diavolului si a duhurilor rele.
Cine doreste a chema preotul pentru a
savarsi sfestanie in casa, trebuie sa stie cum trebuie sa se pregateasca pentru
aceasta avand in vedere cele de mai jos.
Mai intai, ar fi bine ca toti cei din casa sa se spovedeasca,
chiar dacă nu este o perioadă de post, ca să se şi împărtăşească, pentru ca
inainte de a curati si sfinti casa, sa se curateasca si sa se sfinteasca ei
insisi de pacatele si relele care afecteaza si casa in care ei locuiesc. Daca
nu este in timpul postului, atunci cei din casa sa stie ca trebuie sa posteasca
trei zile inainte sau cel putin ziua aceea si sa se fereasca de cearta,
dusmanii, injuraturi sau alte rele.
In al doilea rand, casa in care urmeaza a se face sfestanie
trebuie curatita cat mai bine, de la un capat la altul si toate lucrurile din
ea. Nu este de inchipuit sa stropim cu apa sfintita si sa facem rugaciuni
pentru a curati casa de rele iar casa sa fie murdara si neingrijita. Apoi,
orice slujba savarsita de preot in casa este echivalenta cu aducerea lui
Dumnezeu in casa aceea prin lucrarea Sa sfintitoare si prin binecuvantarea Sa.
Ori, daca atunci cand primim un oaspete obisnuit, dintre oameni, dereticam si
facem curatenie in casa, pentru a-l primi cum se cuvine, cu cat mai mult atunci
cand vrem sa-L primim pe insusi Dumnezeu. Asa cum ne spalam, ne ingrijim si ne
primenim noi oamenii atunci cand mergem la biserica sau atunci cand ni se face
orice slujba, tot asa trebuie primenita si casa noastra cand facem slujba in
ea.
Pentru slujba sfestaniei, credinciosul trebuie sa pregateasca o
masuta frumos acoperita, orientata spre rasarit (masuta poate fi asezata in
fata sau in apropierea icoanei sau a coltului de rugaciune din casa) pe care va
aseza urmatoarele:
- un vas larg la gura cu
apa,
- un manunchi de busuioc,
- trei sfesnice mici cu lumanari sau un vas stramt la gura (un pahar sau
ceasca) in care sa se poata pune lumanarile din ceara curata,
- o catuie cu carbune aprins si putina tamaie,
-
o icoana (daca masuta nu se afla in fata icoanei din casa),
-
un pomelnic cu cei ce locuiesc in casa si cu cei pe care respectivii doresc
sa-i pomeneasca la rugaciune (poate fi si un pomelnic cu mortii familiei).
Mai pot fi puse pe masa:
- o paine, putin
untdelemn si putin vin, făină, sare şi zahăr, simbolizand roadele pamantului
date de Dumnezeu spre hrana noastra, pentru a fi binecuvantate.
Preotul va sta in fata masutei, iar
credinciosi vor sta in spatele preotului, asa cum stam si la biserica, toti cu
fata spre rasarit.
Toate usile camerelor vor fi larg deschise.
Care
sunt actele principale savarsite de preot in timpul sfestaniei?
Rugaciunile de inceput si tamaierea
casei
Slujba sfestaniei cuprinde diverse rugaciuni, pentru casa si
pentru cei ce locuiesc in ea, rugaciuni pentru sfintirea apei, tamaierea casei,
sarutarea Sfintei Crucii de catre toti cei de fata si stropirea lor cu apa
sfintita, stropirea casei cu apa sfintita.
Dupa binecuvantarea de inceput a preotului, se rostesc rugaciunile
de inceput, psalmul 142 "Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea
mea..." si Psalmul 50, psalm de pocainta, timp in care preotul tamaiaza
masa amenajata pentru slujba si toata casa, incepand de fiecare data cu icoana
din camera.
Urmeaza o serie de tropare scurte, rugaciuni adresate Maicii
Domnului si tuturor sfintilor, exprimand rugamintea noastra ca acestia sa fie
impreuna rugatori cu noi. Invocand numele sfintilor si al Maicii Domnului,
spunem de fiecare data: "rugati-va lui Dumnezeu pentru noi".
De ce rugam pe Maica Domnului si pe sfinti sa
se roage pentru noi?
La orice slujba sau rugaciune, cerem Maicii Domnului si tuturor
sfintilor sa fie alaturi de noi in rugaciunile noastre catre Dumnezeu, sa se
roage pentru noi, sa mijloceasca pentru noi in credinta si traditia noastra
ortodoxa, sfintii bineplacuti lui Dumnezeu si Maica Domnului sunt foarte
apropiati credinciosilor. De aceea suntem inconjurati de icoane ale Maicii
Domnului si ale sfintilor in biserici, dar si in casele noastre. Daca nadajduim
in sprijinul si in intelegerea oamenilor din jurul nostru, pe care ii rugam
adeseori sa ne ajute sau sa mijloceasca pentru noi la alti oameni, cu atat mai
mult nadajduim in dragostea, ajutorul si in mijlocirea celor care sunt acum in
preajma lui Dumnezeu.
In Biserica Ortodoxa este foarte
raspandita si incetatenita rugaciunea unora pentru altii si fiecare simtim cat
de folositoare este. In aceasta solidaritate dintre oameni, in
dragostea si mila unora pentru altii se intemeiaza credinta noastra in
rugaciunile si mijlocirile sfintilor pentru noi. Daca rugaciunile si
mijlocirile noastre, ale oamenilor pacatosi, prinsi in toate neputintele
acestei vieti sunt ascultate de Dumnezeu si implinite, cu cat mai mult
rugaciunile sfintilor. De altfel, daca noi credem in viata de dincolo, daca
credem, prin urmare, ca oamenii bineplacuti lui Dumnezeu sunt alaturi de
Dumnezeu, nu ne putem inchipui ca ei, atat de buni si iubitori, pot ramane
nepasatori la necazurile, durerile si nevoile noastre. Nu putem sa ne gandim ca
cei care in viata lor pamanteasca s-au rugat neincetat pentru toti oamenii,
s-au jertfit pentru a-i ajuta, au fost milostivi, au suferit pentru durerile si
pacatele semenilor lor, dupa cum aflam din istorisirea vietii lor, nu putem,
deci, sa ne inchipuim ca acestia, trecand in viata cealalta, devin nepasatori
de ceea ce se intampla cu oamenii si cu lumea.
Citirea Sfintei Evanghelii
Momentul important urmator este citirea Sfintei Evanghelii, timp
in care credinciosii ingenuncheaza. Se citeste un fragment din Evanghelia dupa
Ioan (cap.V, 1-4) care reda episodul vindecarii paraliticului de la
scaldatoarea din Vitezda. Aici ni se arata ca apa in care se cobora un inger al
Domnului, care era, deci, intr-un fel cercetata, atinsa, sfintita de Dumnezeu,
devine vindecatoare: "...caci un inger al Domnului se cobora la vreme in
scaldatoare si tulbura apa; si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea
sanatos, de orice boala era tinut". Tot asa, cum vom vedea, printr-o
rugaciune speciala, preotul se roaga lui Dumnezeu "sa trimita harul Prea
Sfantului Sau Duh si sa sfinteasca apa" pusa inainte si sa fie spre
spalarea de toata intinaciunea si spre sanatatea sufletelor si a trupurilor.
Ectenia Mare
Dupa citirea Sfintei Evanghelii, preotul rosteste Ectenia Mare, o
serie de rugaciuni si de cereri adresate lui Dumnezeu, mai intai cu caracter
general, pentru pacea si binele lumii intregi, a localitatii respective, sat
sau oras, si apoi, cu caracter special, pentru sfintirea apei. Astfel preotul
se roaga lui Dumnezeu "pentru ca sa sfinteasca apa aceasta, cu puterea, cu
lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare
peste apa aceasta lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de
fire", "pentru ca sa fie apa aceasta tamaduitoare sufletelor si
trupurilor, si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica", "pentru
ca sa se trimita ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului”… si altele
Rugaciunea de sfintire a apei
Momentul cel mai important
al slujbei este atunci cand preotul sfinteste apa printr-o rugaciune speciala,
in timpul acestei rugaciuni, preotul afunda de trei ori mana dreapta in apa,
facand semnul Sfintei Cruci si rugandu-se de fiecare data astfel: "Si acum
trimite harul Prea Sfantului si de viata facatorului Tau Duh, care sfinteste
toate, si sfinteste apa aceasta." Apoi continua rugaciunea: "Si prin
gustarea si stropirea cu apa aceasta, trimite-ne noua binecuvantarea Ta, care
spala intinaciunea patimilor. Asa ne rugam cerceteaza neputinta noastra,
Bunule, si tamaduieste cu mila Ta bolile noastre cele sufletesti
si trupesti", asociind acestei rugaciuni rugaciunea Maicii Domnului,
puterea Sfintei Cruci si rugaciunile tuturor sfintilor, pomenind numele multora
dintre ei.
Afundarea Sfintei Cruci in apa si
stropirea cu apa sfintita
Dupa rugaciunea de sfintire, preotul afunda in apa Sfanta Cruce in
forma de cruce, de trei ori, in timp ce se canta troparul: " Mantuieste,
Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta
binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu Crucea Ta
pazeste pe poporul Tau".
In continuare preotul stropeste cu apa sfintita toata casa, cineva
din cei ai casei purtand vasul cu apa sfintita. Dupa ce termina de stropit
casa, preotul stropeste cu apa sfintita pe toti cei prezenti care se inchina si
saruta Sfanta Cruce pe care preotul o tine in mana.
Ectenia finala pentru pazirea casei de
rau
Slujba sfestaniei se sfarseste cu o rugaciune prin care preotul se
roaga "sa se pazeasca locuinta aceea, toate orasele si satele de boala, de
foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de navalirea altor neamuri si
de razboiul dintre noi" si pentru ca Bunul Dumnezeu "sa indeparteze
si sa imprastie toata mania, care se porneste asupra noastra, si sa ne
izbaveasca pe noi de mustrarea Lui cea dreapta, care este asupra noastra si sa
ne miluiasca pe noi." Acum preotul pomeneste pe toti cei de fata si pe
toti cei scrisi pe pomelnicul casei. Se poate, de asemenea, face o rugaciune de
pomenire a mortilor familiei.
“Ghidul practic al crestinului ortodox: ce trebuie sa stim despre casa crestinului”
Preot prof. Constantin Coman
