Nu te opri niciodată la nivelul lor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                

         Iată ce ar trebui să spunem când ne gândim la oamenii ce ne-au

făcut rău: Nu mă voi opri la nivelul duşmanului meu. Nu mă voi

opri la nivelul celui ce mă urăşte. Nu mă voi opri la nivelul celui ce

mă batjocoreşte. Nu mă voi opri la nivelul celui crud. Aşa am putea

să tălmăcim cuvintele lui Hristos: Să nu răsplăteşti răul cu rău, căci

în acest fel te înjoseşti singur. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi vă rugaţi

pentru cei ce vă fac vouă necaz. Când un şoim este atacat de ciori,

în loc să lupte cu ele, se ridică cât mai sus, acolo unde ciorile nu-l

pot ajunge. Tocmai la marea înălţime a dragostei ne cheamă Hristos.

Deci, ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm;

defăimaţi fiind, mângâiem (Sfântul Apostol Pavel).

                                      Doriţi iertare???

        Doriţi iertare pentru păcatele dumneavoastră? Dumnezeu o oferă

fiecăruia! Veniţi, să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele

voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi şi de vor fi roşii ca

purpura, ca lâna albă le voi face (Isaia 1:18). Cel rău

să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să

se întoarcă la Domnul, căci El se va milostivi de

dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător

(Isaia 55:7). Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile

voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât

de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile

Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre (Isaia

55:8-9).

Lemnele şi focul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

 Să băgăm de seamă că lemnele ce ard în foc ne pot fi şi ele o predică minunată şi un ajutor preţios pentru înţelegerea Sfintei Evanghelii despre dragostea lui Dumnezeu.
De ce ard lemnele când le aprindem? Învăţaţii au aflat că lemnele când ard nu fac altceva decât să dea înapoi căldura pe care au absorbit-o din razele şi căldura soarelui. Focul nu este, aşadar, altceva decât o căldură a soarelui pe care lemnele au absorbit-o în ele şi, când le aprindem, ne-o dau nouă. În această asemănare trebuie să fim şi noi faţă de iubirea Tatălui Ceresc. Soarele şi izvorul iubirii noastre este Dumnezeu şi Jertfa cea Sfântă a Fiului Său. Iubirea ce o primim noi neîncetat din acest izvor infinit, trebuie să o dăm şi noi mai departe. O, ce lucru fioros se vede în ziua de azi! Lemnele cele neînsufleţite ne dau nouă căldura primită de la soare, însă noi nu dăm nimic. Lemnele dau căldură, iar noi dăm răceală. Sorbim căldură şi lumină, dar dăm afară ură şi otravă. La îndemnurile mele de a se împăca doi oameni certaţi, unul spunea aşa: Asta n-o pot face, părinte, nu mă lăsa inima să-l iert! Ba, diavolul nu te lasă! i-am răspuns eu. Dumnezeu te-a iertat prin Jertfa Fiului Său şi tu nu vrei să ierţi.