Ce este Simbolul credinţei sau „Crezul”?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                        DESPRE CREDINŢĂ SIMBOLUL CREDINŢEl SAU „CREZUL” 

                                             Ce este Simbolul credinţei sau „Crezul”?

 Simbolul Credinţei sau Crezul este înfăţişarea pe scurt a învăţăturii pe care creştinul trebuie s-o cunoască; s-o primească cu credinţă şi s-o mărturisească.
                                               Cum se numeşte acest Simbol de Credinţă?
 Simbolul de Credinţă se numeşte Niceo-Constantinopolitan, sau de la Niceea şi Constantinopol.
                                        Cine a alcătuit acest Simbol de Credinţă, unde şi de ce?
 Acest Simbol de Credinţă a fost alcătuit de primele două Sinoade ecumenice: cel de la Niceea, în anul 325, şi cel de la Constantinopol, în anul 381. Cel dintâi, prin cei 318 Sf. Părinţi câţi au luat parte la el, a statornicit primele şapte articole, care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu-Tatăl şi despre Dumnezeu-Fiul întrupat pentru a noastră mântuire, adică despre Domnul nostru Iisus Hristos Mântuitorul, şi erău îndreptate mai ales împotriva rătăcirii ereticului Arie si a părţizanilor lui, care susţineau lucruri defăimătoare şi umilitoare despre Fiul lui Dumnezeu.
Al doilea Sinod ecumenic, prin cei 150 de Sf. Părinţi, a statornicit ultimele cinci articole, care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu - Sf. Duh Sf. Biserică, Sfintele Taine, învierea morţilor şi viaţa veşnică; aceste din urmă cinci articole erău îndreptate mai ales împotriva ereticului Macedonie şi a părţizanilor lui, care susţineau lucruri batjocoritoare despre Sf. Duh. Simbolul de credinţă Niceo-Constantinopolitan a fost recunoscut, întărit şi recomandat ca cea mai înaltă autoritate şi normă de credinţă în Biserică, de toate Sinoadele ecumenice următoare.

 Înaintea Simbolului de Credinţă Niceo-Constantinopolitan au mai fost alte simboluri de credinţă? 

Aproape fiecare Biserică din oraşele mari îşi avea Simbolul ei de Credinţă, fiindcă Bisericile nu se puteau lipsi de Simbolul Credinţei care era Catehismul lor, trebuitor pentru lucrarea misionară, înlăuntru şi în afară. Nu se puteau închipui candidaţi la Botez fără să ştie pe de rost Simbolul Credinţei. Se cunosc: Simbolul de Credinţă Apostolic sau roman, Simbolul de Credinţă al Bisericii din Neo-Cezareea Pontului, Simbolul de Credinţă al Bisericii din Cezarea Palestinei, Simbolul de Credinţă al Bisericii din Alexandria şi altele. Aceste Simboluri de Credinţă se deosebeau puţin între ele, după cum aveau să apere credinţa Bisericii respective de o greşeală sau alta a ereziilor; dar ele erău identice în privinţa ideilor principale pe care le susţineau despre Sf. Treime, despre mântuirea noastră realizată în Hristos, despre Biserică şi Taine. Sinoadele ecumenice din anii 325 şi 381 au contopit aceste simboluri de credinţă locale, le-au intregit şi desăvârşit, făcând din toate unul singur, pe care l-au dăruit Bisericii creştine, comoară preţioasă pentru totdeauna.

                                       Câte articole are Simbolul de Credinţă?

           Are 12 articole:
1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerutui şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
2. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumaezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainle de toţi vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate sau făcut.
 3. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
 4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
 5. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
6. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
 7. Şi iarăţi va să vină cu slavă, să judece viii si morţii a Căruia împărţie nu va avea sfârşit.
 8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci.
 9. Şi întru una, sfântă, sobornicească şi epostolească Biserică.
10. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
11. Aştept învierea morţilor.
 12. Şi viaţa veacului, ce va să fie. Amin.

                                         Câte părţi cuprinde Simbolul Credinţei?

 Simbolul Credinţei cuprinde patru părti:

 1. Despre Sf. Treime (art. I-VIII)
 2. Despre Biserică (art. IX)
 3. Despre Sf. Taine (art. X)
4. Despre viaţa viitoare (art. XI-XII).

.                                         Care este art. I din Simbolul Credinţei?

 Articolul I este: «Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotfiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor»
 Ce înseamnă cuvântul „cred”? Cuvîntul „cred” înseamnă că primesc şi mărturisesc ceea ce învaţă Biserica despre Dumnezeu. El are acelaşi sens ca şi cuvântul „credinţă”. Să vedem ce înseamnă „credinţă”? Există o credinţă pe care se bazează legăturile dintre oameni şi exisţa o credinţă care întreţine legătura omului cu Dumnezeu. Între ele e o înrudire, dar şi o deosebire. Credinţa pe care o are un om în ceea ce-i spune alt om e o încredere, care-şi poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susţiiut de unul şi crezut de altul. Credinţa în Dumnezeu nu-şi poate găsi în viaţa pământească o astfel de întărire prin dovedire sau arătare văzută. Dar are şi ea o întărire printr-un fel de arătare tainică, nevăzută, în faţa ochilor sufletului. Deci, credinţa în Dumnezeu e primirea de către noi ca adevărate, pe bază de încredere în Dumnezeu şi pe baza unei vederi sufleteşti a tuturor adevărurilor pe care le avem prin Descoperirea mai precus de fire; în vederea mântuirii noastre. Sf. Apostol Pavel ne spune despre credinţă că „este adeverirea celor nădăjduite dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evr. 11, 1).

                                              Care sunt roadele credinţei?
 Acestea sunt:
1. Inţelegerea tainelor care depăşesc puterile minţii.
2. Ridicarea sufletului pînă la Dumnezeu, cu Care unindu-ne, să ne putem mântui.

   . Este vreo legătură între credinţa în lucrurile descoperite şi cunoaşterea lor? 

Sf. Chiril al Alexandriei leagă credinţa de cunoaşterea tucrurilor credinţei prin textul din Ioan: „Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Ioan 6, 69). Credinţa este înaintea cunoaşterii, după cuvântul proorocului: „Dacă nu credeţi nu veţi sta în picioare” (Isaia 7, 9). Prin dreapta credinţă se realizează cunoaşterea lui Dumnezeu şi a adevărului Său şi tot prin credinţă ne ridicăm „la măsura vârstei deplinătăţii Lui Hristos” (Efes. 4,13) şi la starea desăvârşită şi duhovnicească
. La cunoaştere se ridică omul înaintat în credinţă şi viaţă duhovnicească încă de aici, de pe pământ, dar desăvârşită cunoaştere se dobândeşte numai în viaţa viitoare.
din
                              Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă

Dragoste de mamă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

O tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea,
cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au aşezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din sufletul fetei şi a căutat să o liniştească.
- Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva aşa, cu una, cu două?
Nici nu ştii despre ce-i vorba.
- Dar îmi poţi povesti - i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aş putea ajuta...
- Cu ce să mă ajuţi, cu sfaturi? M-am săturat de atâtea întrebări şi sfaturi. Lasă-mă în pace! - a mai strigat tânăra fată şi a plecat în grabă, trântind uşa.
Spre seară, când s-a mai liniştit, când şi-a dat seama de greşeala ei, de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranţă, mamei, s-a întors. Acasă însă, şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi adormit.
Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră: "Lasă-mă în pace!". Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubeşte, câtă nevoie are de prezenţa ei, de sfaturile ei, de dragostea ei - dragoste de mamă.
"După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama." (Fericitul Ieroni

.AMURGUL de Vasile David

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE..

E clipa când ne înălțăm
Spre stelele ce vor să iasă,
E clipa când nu ascultăm
De cei care ne cheamă-acasă...

E clipa cântecelor mute,
Și a simțirilor uitate,
E clipa când mioare, ciute,
Se-ntorc la case însetate...

E clipa când soarele blând
Se-ntoarce de unde-a plecat,
E clipa unui simplu gând
Ce-așteaptă cerul înstelat...

E clipa inimilor noastre
Și-a focului nestins de dor,
E clipa când zările-albastre
Se-neacă, tainic, în decor...

E clipa când pe câmpul meu,
Din satul scumpelor trăiri
Și-acum zâmbește Dumnezeu
Să mă trezesc din...amintiri !

vasile david

VALOAREA FIECARUIA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:
- Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Apoi, după o mică pauză, adăugă:
- Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine, poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
- Aş fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
- Bine, încuviinţă bătrânul înţelept.
Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băieţanului adăugând:

- Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede.
Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur că unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept.
... Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.
- Îmi pare rău, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.
- Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă în goană.

Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise:
- Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.
- Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.
Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
- Ia loc, te rog – îi spuse acesta, după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta.
Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze.
Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduie, lustruind cu migală, să adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să realizeze valoarea pe care o au. Amintiţi-vă mereu cât de mare este valoarea voastră şi nu vă daţi pe degeaba, unuia sau altuia doar pentru că lumea asta, prost aşezată, le dă o oarece "aură"!
Să vă iubească oamenii, îngerii şi Bunul Dumnezeu!

 CEL BUN VEDE BUNATATEA PESTE TOT, CEL RAU NICAIERI

Despre tristeţea sufletului Părintele Arsenie Papacioc

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE..

 „Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă“.

Cele mai frumoase mâini

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

 

Singura preocupare a trei fete la vârsta adolescenţei era să aibă mâini  frumoase.  Foloseau  cele  mai  scumpe  creme  şi  loţiuni  şi-şi pierdeau vremea şi banii cu îngrijirea mâinilor. Într-o zi, când cele trei fete ieşiseră la plimbare şi se odihneau într-un parc, de unde pornea un drum în urcuş, li s-a alăturat o alta fată,  cam la vârsta măritişului. Aceasta ascultă conversaţia lor despre marea preocupare ce o aveau de a-şi păstra mâinile cât mai frumoase şi, instinctiv, şi-a privit propriile mâini.  Erau  cam  butucănoase,  cu  bătături  din  cauza  muncii,  cu unghiile nu tocmai îngrijite şi vopsite şi lungi precum erau ale celor trei    adolescente.    S-au  uitat  şi        acestea            la        mâinile    ei            şi   au           râs.

În momentul acela a apărut în faţa lor o bătrânică, nu prea elegant îmbrăcată, obosită. Le-a rugat pe fete s-o ajute să urce panta, mai ales

că avea şi o sacoşă destul de grea în mână. Cele trei „graţii“ au strâmbat din nas, s-au uitat la mâinile lor şi nici nu s-au gândit să se mişte din loc. Cealaltă s-a repezit de îndată, i-a luat sacoşa şi a ajutat-o

să urce dealul.

Când au ajuns sus, fata cu mâinile urate şi batranica s-au oprit si dintr-o data prefacuta in inger ,

batranica a luat mainile  fetei intr-ale sale si i-a spus 

: „Fata mea, cele  mai frumoase mâini

sunt cele care ajută pe alţii!“

Halloween

                              Daţi Halloween-ul afară din şcoli! memoriu adresat Ministerulu   Educaţiei,                                                   Cercetării, Tineretului şi Sportului

Vă rugăm foarte mult să ne ajutaţi  să popularizăm la nivel naţional acest memoriu pentru a opri proliferarea satanismului în şcolii!!!

                                   Către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

                                                În atenţia Doamnei Ministru Ecaterina Andronescu

                                                               Stimată Doamnă Ministru,

Mulţi dintre români au preluat, de  câţiva ani, Halloween-ul, macabra  sărbătoare  occidentală,  care  sub  masca  unor  distracţii,  este  o veritabilă invocare a demonilor şi a făpturilor infernale. Oameni deghizaţi în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monştri, criminali sângeroşi împânzesc străzile şi se sperie unii pe alţii, cu tot  felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe uşile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte  simboluri mai mult sau mai puţin demonice. Spusul poveştilor  cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt şi ele părţi ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale  serialelor şi emisiuni speciale

(de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii. Cam aşa arată Halloween-ul, o “sărbătoare”  pe  care sataniştii declaraţi o consideră printre cele  mai

importante.

Însuşi  “părintele” modern al “bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey,  obişnuia  sa  spună ca  Halloween  este  una  dintre  cele  mai  mari sărbători în calendarul satanic, alături de “Noaptea Walpurgica” sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

  Halloween-ul – şcolarizarea satanismului pentru copiii români

Integrarea  in  UE  si  occidentalizarea  societăţii  face  ca  în  România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a  sinistrei  sărbători americane,  care  este  promovată pe  toate canalele şi cu toate 

Astfel, Teatrul National pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul “Lampa lui Jack” – o punere în scenă pentru copii a poveştii   dovleacului  de  Halloween,  poveste  în  care   Diavolul  joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare  mascată a satanismului pentru copiii

români…

“Protipendada” Bucureştiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru

a participa la Balul de Halloween. Internetul românesc este plin de felicitări

virtuale  cu  specific  de  Haloween,  precum  şi   de  bizare  oferte  “festive”:

manichiură în  ton  cu  momentul,  gheare  stilizate  negru-portocalii,  tichii  cu

coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui coşciug,  ca să

poţi apărea un “mort” cât mai autentic la petrecerea de Halloween!

La unele grădiniţe din capitală se face “serbare de Halloween”, în şcoli elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecţioneze costumele şi decorurile  adecvate.  Discotecile  din  campusurile  studenţeşti  şi  localurile  se

întrec în a organiza “seri de Halloween” care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de  distracţie.  În  2002,  în  parcul  Moghioroş din  cartierul  Drumul  Taberei, primăria  sectorului  6  a  organizat  “Carnavalul  groazei”  şi  a  oferit  premii copiilor care aveau cel mai înfricoşător costum.

Iar acestea,  in  vreme  ce  în  Rusia,  Ministerul  Educaţiei  a  decis  să interzică orice  eveniment  legat  de  sărbătoarea Halloween-ului  în  scoli.  Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat că această hotărâre se menţine  din 2003, iar motivaţia  este legată de faptul că această sărbătoare promovează cultul morţii,  personificarea  morţii  şi  a forţelor  răului, fiind în contradicţie  cu natura  instituţiilor  de învăţământ.  Gavrilov a precizat că Haloweenul   “tulbură  mintea  şi  afectează  să nă tatea  spirituală  şi  morală  a elevilor”, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihiatri consultaţi pe aceasta temă.

În România, Halloween-ul este sărbătorit şi în acest an în toate unităţile şcolare,  unde  se  desfăşoară petreceri,  baluri,  serbări  etc.,  toate  promovând teroarea, cruzimea, violenţa, moartea, într-un cuvânt, satanismul.

Halloween-ul în şcoli – încălcări grave ale prevederilor legale

Cu toate acestea, Legea Educaţiei  Naţionale  conţine  prevederi foarte clare privind păstrarea identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român, în unităţile de învăţământ fiind strict interzise activităţile  care pun în pericol moralitatea  şi  integritatea fizică şi psihică a copiilor şi cadrelor didactice.

Astfel, între principiile care guvernează învăţământul  preuniversitar şi superior  din  România,  se   numără şi  „principiul  asumării,  promovării  şi păstrării identităţii naţionale şi  a valorilor culturale ale  poporului român”

(art. 3, pct. h).

De  asemenea, la  art.  7.  —  (1)  legea  prevede  că „în  unităţile,  în instituţiile de învăţământ  şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care  pot  pune  în  pericol  sănătatea  şi  integritatea  fizică sau  psihică a  copiilor  şi  a  tinerilor,  respectiv  a  personalului  didactic, didactic auxiliar şi nedidactic”.

În ceea ce priveşte  comportamentul cadrelor didactice, legea aminteşte,  la art.

273 – (3), că „personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în

spaţiul şcolar şi poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara  acestui

spaţiu,  dacă acestea  nu  afectează prestigiul învăţământului şi demnitatea

profesiei  de  educator,  respectiv  prevederile  prezentei  legi”.  Totodată,

„personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de

conducere, de îndrumare şi  de control din învăţământul  preuniversitar

răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie  a îndatoririlor ce le

revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru

încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului

învăţământului  şi prestigiului unităţii/instituţiei,  conform legii.” (Art. 280

Având  în  vedere  cele  menţionate  mai  sus,  solicită m  Ministerului Educaţiei,  Cercetă rii  şi  Tineretului  interzicerea  urgentă  a  activităţilor desfăş urate   de   Halloween,   activităţi   care   afectează pe   termen   lung să nă tatea spirituală şi morală a elevilor din 

În condiţiile în care agresivitatea  de  toate  tipurile,  comportamentul  delincvenţional,  maturizarea prematură şi îngrijorătoare a elevilor noştri a devenit o notă comună a şcolilor, este absurdă şi inexplicabilă intenţia Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a organiza în instituţiile de învăţământ sărbători de Halloween, aşa cum aflăm dintr-o directivă emisă unităţilor şcolare.

În cazul în care fapta se va proba, ţinem să vă amintim, stimată Doamnă  Ministru, Ecaterina Andronescu, faptul că persoana care a luat  această hotărâre la nivelul instituţiei pe care o conduceţi se face vinovată de infracţiunea de abuz în  serviciu  contra  intereselor  persoanelor,  în  forma  calificată  prevăzută  şi pedepsită de Codul penal în condiţiile  art. 246 raportat la art. 2481  Cod penal (pentru   făptuitori   funcţionari   publici)   şi   art.258   Cod   penal   (pentru   alţi funcţionari)  raportat  la  art.  2481   Cod  penal  –  fiind  vorba  despre  interesele minorilor, protejate de legile nr. 272/2004 şi a Educaţiei naţionale

Pentru   a   evita   declanşarea    unei   plângeri   penale   împotriva persoanelor  responsabile,   vă  rugă m  să  procedaţ i  imediat  la  anularea tuturor activităţilor de acest tip în şcolile din România.

30 octombrie 2012

Semnatari:

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

Asociaţia Bucovina Profundă Suceava

(Fotografiile surprind instantanee de la petrecerile de Halloween organizate în anii 2011, 2012 la Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Bucureşti şi Scoala Nr. 1 din Gherla. Pentru a vedea filmări care redau amploarea reală a dezastrului din şcoli click

aicihttp://www.google.ro/#q=halloween+scoala&hl=en&safe=off&prmd=imvns

&source=lnms&tbm=vid&fp=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.&cad=

Ce mi se pare simptomatic pentru halul in care suntem ca neam, este  ca  sarbatorile  crestine  sunt  ignorate  in  scolile  romanesti,  in schimb o sarbatoare pagana, care are trimiteri directe la vrajitorie si satanism, este serbata ca fiind ceva cu totul special in aproape toate scolile din țară. Imaginati-va la Iasi ca orele s-ar intrerupe in scoli si s- ar face o serbare legata de Cuvioasa Parascheva. Sau la Bucuresti in ziua de 27 octombrie, de Sf. Dimitrie cel Nou, sarbatoarea creștină a orașului. Cum ar sari in sus secularistii lui Soros si "elitele", care scriu "Dumnezeu" cum il simt, adica invariabil cu "d" mic, si cărora le pute ca poporul sta la coada ca sa "pupe morti" sau ca mai exista creștini (inca) intr-o tara inglobata in UE si NATO! Craciunul este de fapt un Mos  Craciun  zglobiu,  grasut  si  cu  barba  mare  alba,  nu  Nasterea Mantuitorului; Pastele e "scutit" de jertfa de pe Cruce si Inviere, dar decorat in rozul pufos al iepurasilor care se ascund dupa oua  mari vopsite in culori de curcubeu. Am devenit o colonie economica buna de exportat forta de munca ieftina si de exploatat resursele naturale pe

bani putini si distrugand mediul, adica, in ambele variante, sacrificand viitorul tarii. Dar sa faci din Halloween o sarbatoare nationala mi se pare cu totul iesit din comun, pentru ca iti sacrifici viitorul spiritual al tarii. Desi, daca ma gandesc la sangele celor 22 de milioane de victime inocente, de prunci ucisi - un popor nenascut sacrificat -, cred ca ne meritam pe undeva si sarbatoarea macabră. Totusi, asa cum suntem, daca nu reactionam  si lasam  ca aceasta pandemie demonica sa prolifereze, nu vad cum am mai putea scoate capul in Vesnicie. Daca nu o sa luam atitudine, ne meritam soarta de mancurti veseli, care vor intra de buna voie pe poarta hiperstatului care se deseneaza deja pe plansetele oligarhiei mondiale. Suntem direct responsabili de viitorul copiilor nostri! E dreptul lor sa traiasca in normalitate, hraniti de seva Traditiei acestui neam crestin!

Iulian Capsali -- Rafael

Udriste0748034951                             rafaeludriste.blogspot.com

  

Zi cu dublă semnificație pentru Parohia Zona Tipografilor din Timișoara

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Aceasta Sfanta Biserica se afla pe strada Baader ,am fost la slujba de priveghere...a fost foarte frumos , aseara slujba a fost oficiata de Preasfintitul Paisie Lugojanu...la ora 21 s-a terminat slujba sau dat pachete cu mancare apoi s-a inceput slujba de priveghere care a tinut pana la ora 4 .

A fost deosebit de frumos  , si Preotul. Paroh Ioan Dumitriu a facut minuni acolo in Sfantul lacas... 

       Cu binecuvântarea ÎPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, în duminica a V-a după Rusalii Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei a fost prezent în mijlocul credincioșilor bisericii cu hramul  ”Cuvioasa Parascheva” a Parohiei Zona Tipografilor din Timișoara. În orele dimineții pr. Paroh Ioan Dumitriu împreună cu celilați părinți slujitori au întâmpinat pe Preasfinția Sa, care a oficiat Sfânta Liturghie în prezența a numeroși credincioși ai parohiei. Răspunsurile liturgice au fost date de către corul parohiei la care s-au alăturat și alți tineri psalți, atât de la parohiile din oraș, cât și din alte județe.

 Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de către pr. Marius Covaci, preot la catedrala mitropolitană, ce a evidențiat valoarea vieții creștine, legătura omului cu Hristos, care face posibilă viețuirea duhovniceasă.

 În această duminică, în care a fost prăznuit Sf. Mare Mc. Procopie, doi tineri din parohie și-au făgăduit credință unul altuia în Taina Sfintei Cununii, ce a fost oficiată în cadrul Sfintei Lirturghii arhierești, actualizând în acest mod rânduiala din Biserica primară a acestei Taine. Au fost prezenți o seamă de tineri îmbrăcați în costume populare, ca o legătură vie cu Tradiția populară românească.  În finalul slujbei PS Paisie a transmis celor credincioșilor binecuvântarea IPS Nicolae și dragostea sa părintească pentru întreaga comunitate a acestei parohii.  Deși parohia ființează din anul 2005,   totuși are o bogată activitate prin grija pr. paroh Ioan Dumitriu, care conduce lucrările de construcție atât a bisericii, a grădiniței ”Sf. Mucenițe Filofteia” cât și a unui Centru social pentru tinerii defavorizaţi.

O MINUNE CU SFANTA ICOANA A MANTUITORULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Am sa va spun o istorioara, ca sa vedeti ca taina Crucii s-a mai repetat uneori si in chip vazut. Iata ce s-a intamplat.
Intr-o casa oarecare bolea un biet crestin sarac si era aproape de moarte. Neavand cui sa vanda casa, a lasat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunandu-i:
- Uite, ramai in casa mea, ca eu acum mor si la urma va ramane la niste nepoti ai mei.
Cand a murit crestinul acela, a ramas in casa aceea o icoana a Mantuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ura catre crestini, a lasat icoana pe perete si isi vedea de treburile lui. Dar a venit intr-o zi la dansul alt evreu si i-a zis:
- Cum stai tu, mai, cu icoana in casa? Uite icoana lui Hristos!
Iar el a raspuns:
- Asa am gasit casa cand am venit si n-am indraznit sa iau icoana de la locul ei, ca am auzit ca acela-i lucru sfant. Este Hristos!
Insa evreul acela, fiind rau si necredincios, a cerut icoana, si nu s-a lasat pana ce nu i-a dat-o. Si a luat icoana Mantuitorului de acolo, a dus-o la el acasa, departe, a chemat si pe altii si le-a zis:
- Sa facem si noi cu icoana lui Hristos, cum au facut parintii nostri!
Si au pus icoana pe un stalp si au rastignit-o cu cuie. Unde erau mainile Mantuitorului pictate au batut cuie si dupa ce au pus sfanta icoana acolo au inceput a o lovi in fata, batandu-si joc de ea. Unii Il scuipau, altii strigau: Hoo, coboara-Te de pe cruce! Si in fel si chip ziceau. Dupa cum au facut parintii lor, asa au facut si icoanei Mantuitorului, ca sa faca macar simbolic din ceea ce au facut parintii lor, sa le urmeze rautatea. Iar unul din ei a zis:
- Eu am auzit ca unul L-a impuns cu sulita in coasta!
Si in batjocura, cum radeau ei acolo, au luat o sulita si au impuns icoana. Dar deodata, cand au impuns-o, a inceput sa curga sange mult, incat i-au cuprins spaima pe toti, si au fugit la scoala lor si au spus rabinului:
- Iata ce am facut noi! Am rastignit icoana lui Iisus Hristos si, cand am impuns-o, a curs sange!
Si a venit invatatorul lor, rabinul, si a vazut adevarul. Apoi a zis:
- Vedeti? Acum s-a stabilit mai tare si mai clar decat toate ca parintii nostri au fost ucigatori de Dumnezeu Cel Viu si de Omul Iisus Hristos! Deci, daca a curs sange din icoana aceasta uscata de lemn, suntem toti vinovati de sangele Lui si trebuie sa ne botezam!
Si, ducandu-se la scoala cu icoana insangerata, s-au botezat toti aceia, toata scoala lor, si mult popor evreiesc a trecut la dreapta credinta, vazand sangele lui Hristos curgand din Preasfantul Sau Trup zugravit pe icoana, dupa atatea sute de ani de la rastignirea Sa pe Golgota.

UN ALTFEL DE POST

                                        Un altfel de post
                                             

                                                                          Preot Ioan

Renunţă la a-i mai judeca pe alţii:

► Fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală
(Romani 14:12-13).
Renunţă la a mai spune cuvinte care rănesc:
► Pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da seamă în ziua judecăţii (Matei 12:36).
Renunţă la a mai fi nemulţumit:
► Daţi mulţumire PENTRU TOATE, căci aceasta este voia lui
Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi (1 Tesaloniceni 5:18).
Ţine post de nervi:
► Mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu (Iacov
1:20).
► Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă
(Matei 5:22).
Ţine post de pesimism:

► Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe El, zice Domnul, îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu (Psalm 90:14).
Ţine post de preocupări inutile:
► Răscumpăraţi vremea, căci zilele rele sunt. (Efeseni 5:16)
► Rugaţi-vă neîncetat (1Tesaloniceni 5:17).
Renunţă la a te mai plânge:
► Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială, ca să fiţi
fii ai lui Dumnezeu (Filipeni 14:12-15).
Renunţă la a-i mai stresa pe alţii:
► Rugaţi-vă neîncetat (1Tesaloniceni 5:17): Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Renunţă la a mai fi acru:
► În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate (Romani 12:10).
Renunţă la a-ţi da importanţă:
► Nimeni pe lume nu este absolut necesar pentru nimic. Vei
fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fără tine. Să nu-ţi închipui, sărmană făptură pieritoare, oricât de bine ai fi înzestrat, că dacă nu eşti tu lucrurile n-au să meargă înainte. Lumina se face şi fără tine, pe deasupra capului tău. Poţi fi folositor; dar absolut trebuitor nu eş ti pentru nimic.
Prin urmare, la ce străduinţa? Oricum vor sta lucrurile, tu
îndeplineşte-ţi înainte menirea pe care o simţi, dacă o simţi.
Câtă vreme auzi în tine glasul unei misiuni, continuă-ţi calea
mai departe, oricâtă experienţă brutală ar fi venit să-ţi arate că
ţelul crezut al străduinţei tale s-ar putea lipsi de munca ta
(Părintele Arsenie Boca).
► Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să
săvârşiţi după a Lui bunăvoinţă (Filipeni 2:13).
Renunţă la teama pentru lucrurile tale:
► Lăsaţi-i Lui (Iisus Hristos) toată grija voastră, căci El are grijă
de voi! (I Petru 5:7).
Renunţă la a mai cădea în deznădejde:
► Uitaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit în Domnul şi s-a ruşinat? (Ecclesiasticul 2:10).
Ţine post de tot ceea ce te desparte de Iisus:
► Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui
Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 8:35,
37-38).
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8).