POVESTEA MĂRULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

 „A fost odată, demult, un măr uriaş. Un băieţel venea mereu să se joace pe lângă el, se urca până la vârful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Îi plăcea tare mult copacul lui, iar mărul îl iubea şi el tare mult. Dar, într-o zi, băieţelul veni lângă copacul său, foarte abătut. Copacul îl imbie: - Vino să te joci cu mine! Băieţelul îi răspunse: - Nu mai sunt copil mic, să-mi găsesc de joacă în jurul copacilor! Vreau jucării, dar am nevoie de bani, ca să le cumpăr! - Îmi pare rău, nu am bani, dar poţi culege toate merele mele şi să le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ţi cumpăra jucării. Cât de fericit era băiatul acum! El culese merele şi cu ele plecă bucuros. Dar, după aceea, el încetă să mai vină să viziteze copacul. Mărul era tare trist, căci îi era dor de copil. Dar într-o zi, copilul veni iar la vechiul său prieten, care-l îmbie: - Vino să te joci cu mine! - N-am timp de joacă! Răspunse băiatul. Trebuie să muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casă în care să ne adăpostim. Poţi să mă ajuţi? - Îmi pare rău, dar eu nu am nici o casă să-ţi dau, fu răspunsul copacului. Dar poţi să tai crengile mele şi să-ţi faci o casă din ele. Aşa că băiatul se apucă să taie toate crengile copacului şi plecă fericit. Copacul s-a bucurat să-l facă pe băiat iarăşi fericit, dar, după ce plecă, băiatul nu se mai întoarse la copac. Copacul era iar trist şi singuratic. Într-o zi călduroasă, de vară, băiatul sosi iar, spre fericirea copacului. 
  - Vino să te joci cu mine, a spus el. 
  - Oh! Sunt tare trist şi simt că îmbătrânesc. Aş dori să călătoresc pe mare şi să mă odihnesc.
  Poţi să-mi dai o barcă?
- Poţi folosi trunchiul meu ca să-ţi construieşti o barcă. Astfel, vei putea să călătoreşti fericit spre zări îndepărtate. Aşa că băiatul tăie trunchiul şi-şi făcu o barcă, cu care călători pe mări timp îndelungat. După mulţi ani, se reîntoarse la copac. Copacul îi spuse: „Îmi pare rău, băiatul meu, dar nu mai am nimic să-ţi dau. Nu mai am mere pentru tine. 
- Nu am dinţi să le mănânc! a spus băiatul. - Nici trunchi să te urci pe el.
- Sunt prea bătrân pentru asta, acum, fu răspunsul băiatului. - Nu mai am, într-adevăr, nimic să-ţi ofer; poate, doar rădăcinile mele, care se sting, a zis copacul cu lacrimi.
 - Nu mai am nevoie de nimic; doar de un loc de odihnă. Sunt foarte obosit, după toţi aceşti ani!, a răspuns băiatul.
- Foarte bine! Rădăcinile mele sunt cel mai bun loc de odihnă. Vino, vino şi stai aici, cu mine, şi te odihneşte! Băiatul s-a aşezat lângă copac, iar copacul era fericit, zâmbind printre lacrimi“. 
 Aceasta este povestea fiecăruia dintre noi. 
Copacul - sunt părinţii. Când suntem mici, îndrăgim joaca în preajma lor. Când creştem, îi părăsim. Mai venim pe la ei, când avem nevoie de ceva, dacă vrem un sfat pentru sufletul nostru sau, şi mai rău, îi părăsim şi plecăm definitiv de lângă ei pentru o viaţă pe care ei nu ne-o mai pot oferi. Dar, indiferent ce se întâmplă, părinţii sunt alături de noi, spre a ne ajuta cu tot ce pot, să ne facă fericiţi. Poate vă gândiţi că băiatul era plin de cruzime, dar aşa ne cam tratăm, cu toţii, părinţii.

Spune-ţi povestea aceasta şi altora şi iubiţi-vă mereu, părinţii, în aşa fel încât copiii voştri să ia exemplu de la voi..

AM FOST LA DOMNUL!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
AM FOST LA DOMNUL!

Dacă aţi ştii cu câtă bucurie,
Azi noapte-am mers la Domnul, sus!
Eram într-o călătorie
În visul meu, către Iisus.

Înmărmuresc! Mă uit tăcută,
La locul ce e veşnic Sfânt!
- „Doamne, spune-mi că nu-s pierdută!
Voi asculta al Tău Cuvânt!

Ce privelişte minunată!
Doamne, vreau cât mai mult să ştiu
Ce e-nnăuntru, cum arată
Şi pentru ce noi o iubim?”

- „Să ştiţi, de mergeţi pe calea dreaptă
Voi, nu veţi fii în veci uitaţi.
Aici, pe toţi, Iisus v-aşteaptă,
Să veniţi când sunteţi chemaţi.

Oameni buni, legea mea e Sfântă,
Pe voi, toţi, vă vreau vindecaţi.
Vor fi în Rai, doar ce-i ce- ascultă
Cuvântul meu. Şi-n alb, voi veţi fi- îmbrăcaţi.

Aici, nu dai peste durere,
Aici n-ai lacrimi, nici suspin,
Căci pentru om, sunt mângâiere!
Aici e locul cel divin”.

- „Închin imnuri înălţătoare,
Atunci, când stau la rugăciuni.
Şi, sufletul nu mă mai doare.
Mai fă Doamne, nişte minuni!

Vreau Doamne, să fim împreună,
Eu, soţul şi părinţii mei,
Sub ocrotirea Ta cea bună
Fă o minune dacă vrei!

Viaţa noastră e luminată,
De Tine. Ştiu, eşti Bun şi Sfânt!
Iar bunătatea ţi-o arată
Cum ai făcut şi pe pământ”!

Acolo, sus, în Cerul Sfânt
Vom merge toţi la El odată.
Chiar de-am greşit, Domnul ne iartă,
Dar să-mplinim al Său Cuvânt!

- „Mai dă-mi Iisuse, iar putere,
Vreau ca să uit de chin şi jale.
Şterge din suflet a mea durere,
Doar cu-n gest al mâinii Tale!”

Ce bucurie şi câtă iubire,
Va fi alături de Bunul Iisus!
Şi, Doamne, ce mare fericire!
Nu pot să spun, cât e de spus...

Dar, omule, ai grijă şi ia aminte,
C-alăturea de Domnul Sfint,
Nu va sta cel care mai înainte
Cinstit şi curat n-a trăit pe pământ.

- „Doamne, de poţi, te rog mă iartă,
Că am păcate de nedescris,
Paşii pe drumul Tău mă poartă,
Noaptea când eu păşesc în vis.

Mi-ai dat o cruce grea ca să duc
Şi de copil eu am suferit.
Doamne, poate c-atâta merit,
Dar ştiu că mereu m-ai iubit!”
În vis, Iisus mereu se arată,
Şi-n Cer, locul e pregătit,
Ne-aşteaptă îngerii pe toţi, îndată
Dar, după ce ne-am mântuit!

Georgeta
(Craiova, 23 februarie, 2009)

SFATURI ORTODOXE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                 Vai de crestinii care isi aseaza televizorul in partea de
rasarit, in fata sfintelor icoane; caci acolo, in televizor, apar fel de fel de imagini cu continut imoral, care strica sufletul si mintea pana si celor mai mici copii. Sa fiti atenti ca mare pacat este sa distrugeti sufletul copiilor.
Tot asa de mare pacat fac si acei care tin in casa tablouri ce reprezinta nuduri, precum si reviste pornografice; caci acestia sunt idolii moderni ai veacului de pe urma. Sa se stie clar, ca in casa unde se afla astfel de tablouri si reviste pornografice acolo locuieste diavolul; caci acestea sunt icoanele desfranatilor.
In multe case sunt plini peretii cu fel de fel de chipuri de prin reviste, care intuneca mintea ispitindu-i pe tineri la desfrau. Din astfel de case a fugit Darul lui Dumnezeu. Sa nu va mirati de ce duhurile necurate va fac fel de fel de neplaceri, de ce sunt atatea boli si suferinte in copii, in oameni mari, de ce sunt certuri, de ce se lipesc vrajile, de ce e atata rautate, cearta si neascultare de parinti. Mamele sa ia seama la copiii lor, sa le controleze bine dulapurile si unde gasesc astfel de reviste, pe foc cu ele, distrugeti idolii, luati otrava de la ochii si gura copiilor, caci mare rau le fac aceste lucruri. Din ele au invatat sa faca niste pacate urate si mari si au cazut in boli mintale.
De aceea sunt nervosi, s-au inrait si indobitocit cu totul. Iata idolii de care vorbeste Sfanta Carte; acestia sunt idolii, nu sfintele icoane cum zic sectantii, care reprezinta chipul Domnului Hristos, al Maicii Sale si ale sfintilor. Am vazut deci care sunt icoanele cele rele, icoanele desfranatilor.
Sa vedem acum care sunt icoanele betivilor si tutunarilor.
      Nu stiu daca dumneavoastra ati vazut, dar mie mi s-a intamplat sa vad in unele case cate o vitrina cu sticle de tot felul, unele pline, altele goale, numai de frumusete, cu etichete pe ele, unele straine, altele romanesti. Toate acestea reprezinta icoanele betivilor.
In alte case am vazut cate o vitrina cu fel de fel de cartoane de etichete ce reprezinta emblema diferitelor tigari scumpe. Tabachera, luleaua si foitele, brichetele, scrumierele, toate acestea sunt icoanele tutunarilor. 
      Iata idolii pe care trebuie sa-i sfarame si sa-i arunce crestinul din casa, din viata lui, ca sa devina un ucenic al lui Iisus si un fiu al imparatiei cerului; caci nimic spurcat si necurat nu va intra in imparatia lui Dumnezeu. Pe acestea toate sa stiti, iubiti crestini, le condamna Sfanta Biserica, Sfintii Apostoli si toti sfintii nostri parinti. —

.https://www.facebook.com/OVIDIU.FLO