Manastirea Maicii Domnului din Araka, situata in Cipru,
adaposteste doua fresce in care Pruncul Iisus Hristos este reprezentat
ca purtand cercel. Aceste reprezentari iconografice inedite, ce ies din
tiparele erminiei picturii bisericesti, dau marturie despre o veche
traditie laica existenta in societatea bizantina. Acesta este motivul
pentru care reprezentarile nu sunt considerate o blasfemie, ci numai o
inovatie introdusa de mesterul zugrav care a pictat biserica manastirii.
Biserica Maicii Domnului din Araka dateaza din secolul al
XII-lea si este in prezent monument UNESCO. In acest locas de cult se
pastreaza unele dintre cele mai renumite fresce realizate in stilul
comnenian tarziu (1192) intalnit in intreaga Grecie, Balcani si Rusia.
Impreuna cu bisericile Asinou si Sfantul Nicolae din Stegis, Biserica
Maicii Domnului din Araka se numara printre cele mai importante biserici
bizantine din Cipru.
Pe zidul de sud al bisericii se gaseste o fresca de mari
dimensiuni a Maicii Domnului Arakiotissa in care, de o parte si de alta
a Maicii Domnului cu Pruncul, sunt reprezentati ingeri rugandu-se ce
poarta in maini insemnele Patimilor - crucea, buretele si sulita.
Specialistii vad in aceasta fresca o reprezentare timpurie a icoanei
Maica Domnului a Patimii. In spatele Nascatoarei de Dumnezeu se afla un
tron impunator precum si o serie de inscriptii si rugaciuni inscrise pe
zid.
Chipul Maicii Domnului este marcat de tristete. Culorile alese
de zugrav sunt in mod voit intunecate. Maica Domnului, ca reprezentant
al intregului neam omenesc, priveste spre Prunc, anticipand Jertfa cea
mantuitoare.
Atunci cand privim cu atentie icoana, iese in evidenta un
detaliu. In urechea lui Hristos este reprezentat un cercel. Tot astfel
apare Pruncul Hristos reprezentat in fresca ce infatiseaza Intampinarea
Domnului.
Pe ce se intemeiaza insa aceasta inovatie?
Cercelul era numit in Bizant "scholarikion” si era purtat de
cadetii din Constantinopol ca insemn distinctiv, ca unii ce intentionau
sa devina membri ai garzii imperiale. Deoarece cadetii erau numiti
"scholari”, cerceii au fost numiti "scolarikia”.
Asa ne putem explica de ce si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
apare reprezentat ca purtand cercel, intr-o fresca a Bisericii din
Platania. Zugravul a introdus in icoana aceasta inovatie prin prisma
traditiei existente in vremea sa la curtea bizantina.
Tot ca semn distinctiv apare cercelul intr-o straveche datina
greceasca. In satele din Grecia, familiile instarite care aveau un
singur copil de parte barbateasca, obisnuiau sa-i puna acestuia un
cercel de aur in urechea dreapta. Cei care vedeau cercelul, cunoasteau
astfel ca acel baiat nu are frati, incercand sa-i acorde o mai mare
atentie, o purtare de grija aparte, ca unele ce ar putea plini lipsa
lor. Se considera ca acesti copii aveau nevoie de o mai mare purtare de
grija din moment ce erau singuri la parinti. Cand tanarul isi gasea o
sotie, la casatorie cercelul era scos, pentru ca nu mai era singur.
Si la noi in tara stiu ca exista aceasta traditie in Maramures.Am un
prieten ce purta cercel,era pe vremea cealalta,nu acum cand cercelul se
gaseste la mai toti fara nicio conotatie straveche.
Asadar, in reprezentarea iconografica din Biserica Maicii Domnului
din Araka, cercelul este purtat de Pruncul Hristos, ca semn distinctiv,
pentru ca este Unul-Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu si unicul fiu al
Maicii Domnului.
Aceste exceptii, ce nu au fost incluse in erminia picturii bisericesti, pot fi privite ca inovatii ce au caracter local.
Ele nu trebuie sa constituie pentru omul contemporan un prilej
de sminteala, pentru ca nu au fost reprezentate spre batjocura. In
acelasi timp, ele nu reprezinta nicidecum un temei in baza caruia
Biserica ne-ar recomanda purtarea cerceilor.