"Rostul vieții e să te bucuri că trăiești "

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Asezamantul Elisei

"Rostul vieții e să te bucuri că trăiești "

Nimeni nu are o viață perfectă. Unora le lipsește sănătatea, altora le lipsesc banii.
Unora le lipsește iubirea și atenția, unii și-ar dori un umăr pe care să plângă, alții și-ar dori o încurajare.
Unora le este frică, altora le este greu. Unii se simt părăsiți, singuri sau uitați, alții se simt descurajați sau trădați. Nu știi niciodată prin ce trece un om.

Chiar dacă zâmbește, în sufletul său poate se ascund multe lacrimi.
Așa că , ar trebui să fim mai buni unii cu ceilalți :
- Să mângâiem, în loc să lovim....
- Să înțelegem, în loc să criticăm.....
- Să sprijinim, în loc să judecăm.....
Dacă Iubiți viața ?...........Atunci nu mai risipiți timpul !

Cum trece timpul !

De fapt, nu trece el, ci trecem noi, noi trecem şi ne trecem. Aşa deci, trec şi eu prin timp.
Când mă gândesc la tinereţe nu ştiu ce sa zic......să râd, să plâng ?
Tinereţea e o forţă în sine, dar trece atât de repede. Atunci nimic nu ţi se pare imposibil şi nici iremediabil.

Câtă nepotrivire între ceea ce-ţi închipui atunci şi ceea ce-ţi oferă realitatea de după.......
La tinerețe nu ți închipui cum este la bătrânețe, te vezi veșnic tanar, frumos ,puternic,.....dar viata fuge și odată cu ea și anii nostri.

Rugăciunea neîncetată a unei femei de la tara

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: "Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc". 

Părintele a întrebat-o: "Şi nu te rogi?", la care ea a grăit: "Mă rog, cum să nu mă rog". 

"Şi cum te rogi?". "Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: "Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă".

 Atunci când spăl rufe spun din nou: "Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată".

 Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte". 

Femeia l-a întrebat în final: "Părinte, o fi bună rugăciunea asta?", iar părintele Paisie i-a spus asa: "Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!".