Sfantul Antonie cel Mare:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Bucuria mea, iata ce zice Sfantul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si, cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. 

Oare nu cumva aceste vremuri au venit? 

Pai, numai un singur exemplu: Intr-un birou, in care toti functioarii sunt crestin ortodocsi, cand unul dintre ei a amintit numele lui Dumnezeu de cateva ori, ceilalti i-au spus: “Sa nu mai pronunti numele lui Dumnezeu ca ne merge rau!” Serios??? 

Cand dracuie, injura, fumeaza si fac pacate multe si mari, nu le merge rau, dar, cand aud numele lui Dumnezeu nu-l suporta! Asta inseamna APOSTAZIE = LEPADARE DE DUMNEZEU (A inseamna FARA, iar Postas inseamna CREDINTA).

Insa tu nu uita, sa te inarmezi cu virtutile teologice, “armele luminii”: CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE! 

                                                                                                                  Amin si Aliluia!

                                                                                                                  Preot Ioan .

PRIMA NINSOARE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

Versuri de Mihaela de la Booveni

   "Peste intregul nostru sat, 

Fulgi de nea coboara, 

Dumnezeu nu ne-a uitat, 

Nici Sfanta Fecioara, 

   La cat suntem plini de patimi, cu nemiluita, 

Foc ne asteptam sa cada, Din a cerului orbita.

 Dar zapada e tot alba, Semn ca ne iubeste, 

El cu dragoste ne rabda, Si ne miluieste.

   Gerul ni-l trimite noua, 

Si zapada Lui ca lana, 

Ne Sfințește cu amandoua,

 Si vrea sa ne dea cununa. 

  O, cat esti de Bun, Tu Doamne, 

Si ne miluiesti cat poti, 

Esti prezent si ne dai semne, 

Si ne binecuvantezi pe toti."