ÎMI PARE-ATÂT DE RĂU, IISUSE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Îmi pare-atât de rău, Iisuse,

Îmi pare-atât de rău

Că n-am putut în viața mea

Să fiu numai al Tău..

Am fost al lumii mult prea des,

Of, Doamne, mult prea des..

Căzând adânc în mreaja ei

N-am mai putut să ies.

Fugind de crucea ce mi-ai dat-o,

Cu ale ei dureri,

Golgota vieții n-am urcat-o,

Pierzându-mă-n plăceri..

Am vrut mereu alternative

La "viața în Hristos",

Descoperind mereu motive

De-a fi un păcătos..

Mușcam din fructele oprite,

Ca Eva și Adam,

Și-n locul lacrimii smerite,

Eu mă justificam.

Îmi amăgeam neînfrânarea

Și nepăsarea mea,

Fiind prea sigur de iertarea

Și bunătatea Ta,

Dar Duhul Tău Cel Sfânt din mine

Striga necontenit

Și-mi tot zicea că nu e bine

Să cad la nesfârșit.

De glasul conștiinței mele,

Un glas poruncitor,

Eram mustrat cu vorbe grele

Ca de-un judecător,

Apoi, văzându-mi împietrirea,

S-a săturat și ea

Să îmi tot certe nesimțirea

Și ne-voirea mea,

Și dintr-o dată s-a oprit,

Și-atunci eu am crezut

Că totul mi-e îngăduit,

Văzând că a tăcut..

Dar conștiința adormită

E semnul cel mai clar

Că viața mea era trăită

Cu totul în zadar.

Cândva ca Petru Ți-am promis

Că nu Te voi trăda..

Cocoșul însă a cântat

Și iată viața mea,

O viață plină de trădare,

Căci eu Te-am renegat,

Iisuse-al meu, cu fiecare

Cădere în păcat.

Ridic privirea-mi către cer

Și sufletu-mi smerit

Și nu voi renunța să sper,

Să sper la infinit,

Să scap din mreaja celui rău,

Luptând ca un erou,

Și să devin numai al Tău,

Iisuse-al meu, din nou!

IISUSE BUN, IISUSE BLÂND

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Te voi slăvi în veci mereu,
Iubirea sufletului meu.
Iisuse bun,
Iisuse blând,
Te port în toată vremea-n gând!

Adesea-Ți cer îngenuncheat
Să-mi vindeci firea de păcat
Ca eu să pot
Să Te primesc
În trupul meu cel omenesc.

Aștepți smerit cu mare drag
Să treci al inimilor prag.
Iisuse bun,
Te vreau și eu
În casa sufletului meu..

Tu vrei în noi să locuiești
Ca firea să ne-o primenești.
Iisuse drag,
Iisuse blând,
Te-aștept să vii cât mai curând.

Și dacă-n mine vei intra,
Să faci din mine casa Ta.
Iisuse bun,
Iisuse sfânt,
Lumina noastră pe pământ..

Să lași din Tine stropi de Eu
În ceara sufletului meu,
Să fiu și eu
Un mic hristos,
Trăind în viața mea frumos..