AŞA...CA-N VREMEA DE PE URMĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(versuri: Eliana Popa)

Apocalipsa se-mplineste?
Căci parca lumea si-o doreste,
Si toti au inceput să spună:
,,Ooo...asta-i vremea de pe urmă !"

Majoritatea-s apostati,
Chiar daca sunt încreștinati
Si lupii au intrat in turmă
Asa...ca-n vremea de pe urmă !

Femeia poate fi bărbat
Si domnii s-au efeminat
Căsătoria e o glumă
Asa...ca-n vremea de pe urmă !

Avem copii supradotati
Tehnologie si savanti
Si cipu-i gata pentru noi,
Asa...ca-n vremea de apoi !

Si zvonul de război se-aude
Cutremurele-s tot mai multe,
Si catastrofe soi ,de soi
Asa...ca-n vremea de apoi !

Dar unii zic că-i comedie,
Iar altii fac apologie
Si ,,demonstrând"ajung să spună:
,, - Vedeti ? E vremea de pe urmă"

Dar au uitat că Dumnezeu
A spus-o prin Cuvântul Său
Că n-a lăsat a ști la turmă,
Când va fi vremea cea din urmă !

Nici ingerii din Cer nu stiu,
Nici Cel ce e Iubitu-i Fiu
Ci numai Tatăl Sfânt va sti
Când vremea asta va veni !

Mai bine-am cugeta la noi
Că suntem imbracati...dar goi,
Că suntem mândrii...in prostie
Suntem bogati...in sărăcie,

Suntem destepti...dar repetenti
Suntem cinstiti...dar delicventi,
Iubim curat...doar murdărie
Suntem stăpâni...fara moşie !

Si ne iubim...cu ură multă
Căci am uitat porunca sfântă !
Se ceartă fratele..cu frate
Si mama-si dă pruncuț la moarte !

Noi cugetăm...far'a gândi
Si ne-ngropăm...far'a muri
Ne complicăm...in simplitate
Suntem prezenti...dar prea departe !

Si Domnul poate ne mai rabdă
Cât ruga, incă-i bate-n Poartă
Până când noi vom construi
In suflete, Biserici vii !

(Sursa foto: Internet)

Copilul pustiu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



A batut aseara-n usa, un copil ramas orfan
-Sarut mainile, matusa...mor de foame, n-am un ban!
Vrei sa-mi dai in colt de paine, nu conteaza ca-i de ieri
Dumnezeu sa ma ajute, ca-s ramas fara puteri.

M-am trezit in colt de strada, fara mama sau destin
Si-am cazut fiarelor prada, si ma sting cate putin
N-am puterea sa-mi car greul, n-am mancat de-alaltăieri
Fie-ți mila dumitale, scapa-ma de neplăceri!

Of sarmana incoltita, de-o tristete si de dor
Il pofti sa intre-n casa, sa ii fie mai usor
Ea ii pregatise masa, intre timp ce se-mbăia
Ca era murdar sarmanul, dar curat ca lacrima

Se aseaza-apoi la masa si infuleca-n tacere
El cu inima zdrobita si ramas fara putere
Multumeste de ospățul oferit de-aceasta coană
Lacrimand o preaslaveste, ca pe-o tainică icoana

Dând sa plece baietelul, e oprit si intrebat:
-Ai cumva un adapost, ai o masa...ai un pat?
- Nu am, saru'mana doamna, dorm in parc pe o bancuta
Ploaia, vantul si pamantul, mi se-aseaza pe hainuta

Dragul meu, de azi sunt mama care ti-a lipsit in viata
Iti voi oferi iubire,te voi ocroti in ceata
Casa mea va fi a ta, dupa ce eu ma voi stinge
Vino sa-ti pregatesc patul ca durerea ta ma frige

El plangea de bucurie, la aceasta veste buna
Si-n genunchi se aruncara, ca scapase de furtuna
Acum si-a gasit o mama, plina de singuratate
Si-au ramas mama si fiul, vietii sa-i faca dreptate

Georgian Ionut Zamfira
La mulţi ani pe 2020! Sănătate şi împliniri la fiecare pas făcut în viaţă!