Ziua de Duminică

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

*Porunca a patra* este aceasta: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfințeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (Ieş. 20, 8-11).

                                                               Ce învaţă porunca aceasta?

Această poruncă învaţă două lucruri, şi anume: datoria muncii în timpul celor şase zile ale săptămânii şi datoria de a sărbători ziua a şaptea, ca zi de odihnă, închinată Domnului.

Este munca o datorie pentru creştin?

Iisus a arătat munca drept lucru sfânt, când a zis: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez”[10] şi a ridicat-o din nou la cinstea dată ei de Dumnezeu. După tradiţia creştină, Mântuitorul însuşi a lucrat până la vârsta de 30 de ani în atelierul de tâmplărie al bătrânului Iosif din Nazaret, iar pe ucenicii Săi şi i-a ales dintre pescarii de pe marginea lacului Ghenizaret, care erau muncitori cu braţele.

De altfel, Sfânta Scriptură este plină de pilde care îndeamnă la muncă:

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.(Ps103.24)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.(Prov12.27 )

 Sfântul Apostol Pavel spune:„Dacă cineva nu vrea sa lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).

*Desigur ca pe langa aceasta porunca se poate discuta mult si bine, insa cred ca trebuie sa tinem cont de un lucru foarte important, si anume faptul ca se refera la munca in folosul personal, adica sa nu cadem in extrema precum fariseii, iar daca un prieten are nevoie urgenta de ajutor, noi sa-l refuzam, ca e zi de sarbatoare; orice munca care nu e in folosul nostru, e binevenita oricand si oriunde.

         De asemenea 'cine nu munceste conform randuielii divine pentru a atinge adevaratul scop pe care Dumnezeu l-a hotarat pentru el, acela nu lucreaza nici pentru binele aproapelui sau, si nici nu considera ca merita sa-L caute pe Dumnezeu si sa-L cunoasca mai bine. Iar cel care nu isi da silinta sa-L gaseasca si sa-L recunoasca pe Dumnezeu, acela cu atat mai putin se va ocupa de ceea ce este bine pentru semenii sai, iar daca totusi va face ceva pentru aproapele sau, va fi doar pentru ca acesta sa-i dea mai mult in schimb.'

     Si in final nu trebuie sa uitam niciodata de adevarata munca, care merita toata atentia noastra: 'Atunci cand omul lucreaza cu adevarat si plin de daruire pentru *mantuirea sufletului* sau, el munceste foarte mult, caci fapta indreptata spre binele si mantuirea propriului suflet exclude orice activitate egoista, egoismul si amorul propriu fiind incompatibile cu iubirea pentru Dumnezeu si pentru semeni.'

MANDRIA si PAREREA DE SINE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, sa stii ca Sfantul Cuvios Ambrozie de la Optina, zice asa: “MANDRIA si PAREREA DE SINE, sunt mai rele decat CURVIA si UCIDEREA. Aceste din urma, l-au dus pe Proorocul David la SMERENIE si la POCAINTA, iar MANDRIA si PAREREA DE SINE, l-au condus spre cadere, precum el insusi marturiseste intr-unul din psalmi: „Eu am zis, nu ma voi clatina in veac” (Psalm 29: 6). Dupa cadere, insa, spunea cu totul altceva: „Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului” (Psalm 21:7). Dar tu cauta smerenia si sa primesti toate fara de carteala si fara de indoiala, fiindca, zice Sfantul Siluan Athonitul: "Daca omul incepe sa murmure si spune: Aceasta n-ar trebui sa fie asa, aceasta nu e bine, nu va avea niciodata pace in suflet.” Sfantul Parinte Arsenie Boca, ne indeamna asa: “Tu roaga-te fierbinte si nu te teme de nimic, nu te infricosa de ne

cazuri, nu te inspaimanta de napaste fiindca, rugaciunile le vor inlatura”. Roaga-te asa:

 
 Doamne Dumnezeule, te rog sa-mi dai puterea ca OCHII MEI, sa vada numai partea buna din oameni, INIMA MEA, sa ierte chiar si cele mai mari pacate si sa-i iubeasca pe vrajmasi, iar SUFLETUL MEU, sa nu-si piarda niciodata credinta crestin ortodoxa! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan .

IUBESTE-L PE HRISTOS!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, scopul vietii noastre crestinesti este mantuirea sufletului. Iata ce ne spune Sfantul Teofan Zavoratul: "Greu, greu! Da, va este greu, dar altfel ce-ati avea de rabdat? Iar fara RABDARE, nu este mantuire. Iata ca Domnul, care va randuieste mantuirea, va si da prilejuri sa aratati rabdare si sa inaintati pe calea mantuirii.

Un sfat pentru voi: cand va este greu, trebuie sa va intoarceti catre Dumnezeu atat cu graiul, cat si cu simtirea, zicand: „Slava Tie, Doamne!"

." Cine are rabdare?

Rabdarea este in stransa legatura cu SMERENIA.

Iar Sfantul Isaac Sirul ne spune un mare adevar: "Cu adevarat, Doamne, daca nu ne vom smeri, nu vei inceta sa ne smeresti pe noi." Rabdare, smerenie dar, avem nevoi si de muuulta rugaciune, despre care Sfantul Parinte Ioan Scararul ne spune: "Cel care tine in mana toiagul rugaciunii nu va putea sa se impiedice!"

RABDARE, SMERENIE, RUGACIUNE, dar trebuie sa implinim si PORUNCA IUBIRII:

"Vrei sa iubesti oamenii?

Iubeste-l pe Hristos și vei vedea cat ii vei iubi pe oameni, chiar daca nu vrei. Dragostea care vine din dragostea lui Hristos, este dragoste puternica si veritabila. Iubeste-l pe Hristos!" Sufletele noastre sunt nemuritoare, lumea este stricacioasa si se va sfarsi. La Infricosata Judecata trebuie sa mergem spovediti si impartasiti. Inima omului lucreaza precum ceasul.

Asa cum acesta se va opri la un moment dat, tot asa se va opri si inima omului, si urmeaza asezarea vesnica in Rai sau in iad. Asadar, ”Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau” (Amos 4:12).

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

CE SĂ FACI ATUNCI CÂND TE ROGI, IAR DUMNEZEU NU-ŢI RASPUNDE ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Inseamna ca nu te rogi suficient, ai pacate nespovedite, apasa pacatele rudeniilor adormite intru Domnul, traiesti in pacat, ai patimi ( orice patima inseamna inchinare, slujire celui rau ), sau ai facut nedreptate in viata ta.

Ce e de facut ?

Iata ce ne sfatuiesc Sfintii Parinti :

- Inmulteste rugaciunea: citeste un Paraclis dupa 12 .00 seara.

- Da de pomana cat mai des intru iertarea pacatelor sufletelor celor adormiti

-Trimite Acatiste si Pomelnice la cat mai multe biserici, manastiri

- Ia un indreptar si vezi ce pacate mai ai de spovedit.

Tineti minte, daca ai comis un pacat si spovedindu-te te-ai justificat - inseamna ca acel pacat apasa de doua ori asupra ta.

- Tine post 40 de zile, citind Acatistul Maicii Domnului ( 40 de Acatiste, zilnic ).

Iar cei mai vrednici, sa tina post negru miercuri si vineri. Sau macar vineri, pentru iertarea pacatelor.

-Traieste curat , in vorba, fapta, simtire. Nu uita, ca Domnului ii este cunoscuta inima ta, gandul tau, orice faci tu, ce ai facut. Si orice ai face, gandeste-te ca EL e de fata. Caci chiar este. Asa sa traiesti toata viata ta.

- Evita invidia, ura, barfirea, mandria, avaritia, lacomia, zgarcenia, trufia, tinerea de minte a raului. Toate acestea aduc multa suferinta.

- Fa bine tuturor, fara sa astepti ceva in schimb.

- Pe parcursul vietii, fiecare om blastema ( cu voia, fara voia lui ) pe ceilalti, fie copii, rude, prieteni, etc.

Du-te la parintele duhovnic si cere sa-ti citeasca rugaciunea de desfacere de blesteme ( pe care le-ai rostit tu ). A dracui sau a face pe cineva nebun, dupa sfintii parinti, se numeste de asemenea - blestem.

- Roaga-te Maicii Domnului si Ingerului Pazitor sa-ti dea daruri duhovnicesti , precum adanca pocainta, caci plansul din adancul inimii aduce degraba mila si indurarea Domnului. Plansul pentru pacat. Apoi, pentru celelalte...

- Binecuvanteaza pe cei ce-ti fac rau, caci ei de fapt sunt binefacatorii tai. Intr-o zi vei intelege acest lucru. Si binecuvanteaza de doua ori pe parintii, fratii, prietenii tai.

- Mergi regulat la Sfanta Liturghie, la Sfantul Maslu, iar daca nu ai timp - trimite Acatiste la manastiri pentru slujbele de vineri. Si nu uita, sa-ti schimbi complet modul de viata, de gandire, de mentalitate ; adica adu-ti aminte de poruncile Mantuitorului si punele in aplicare, cuvant cu cuvant, fara nici o abatere.

- Adu parintele sa-ti faca o sfestanie la casa, la gospodarie. Si evita apoi orice cuvant urat in acea casa, si orice fapta murdara. In fata icoanei sa arda candela si bobul de tamaie sa nu-ti lipseasca din casa ta.

- Roaga-te pentru parintele tau duhovnic. Caci anume el este ,,Ingerul tau pazitor pamantean ,, cel ce se roaga Domnului pentru tine, cunoscandu-te si stiindu-ti durerea.

Deci, degraba alearga la el si lasa-i Acatiste (pentru fiecare zi cand e slujba in biserica sau manastire).

Si nu uita sa citesti si Acatistul Ingerului Pazitor, cu frangere de inima, caci ai si un Inger de la Botez, pe care mai toata lumea il ignora.

Acum vei intreba desigur, si pana cand sa fac eu toate acestea ?

Toata viata, nu numai cand ai un necaz.

Unii desigur, dupa ce se vor tamadui sau isi vor rezolva problema, vor uita de toate acestea.

Dar eu va intreb , de mantuirea sufletului ati auzit ?

sursa

Schitul Sfantul Ilie

DUMNEZEU este AERUL SUFLETELOR NOASTRE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, ne sfatuieste asa: “Precum pasarea care, atunci cand ar da de locurile fara aer, s-ar intoarce repede la aer, asa si tu, intoarce-te repede si fugi din mijlocul necredinciosilor; deoarece intre ei nu te vei putea tine cu aripile, ci, negresit vei cadea. Acest lucru ti-l spun inca o data: precum pasarea care, cand da de locurile fara aer, se intoarce repede la aer, asa si tu intoarce-te repede si fugi din mijlocul necredinciosilor; deoarece intre ei nu te poti tine pe aripi (nu vei putea zbura), ci negresit vei cadea.

 DUMNEZEU este AERUL SUFLETULUI TAU!

 Fara acest aer, sufletul tau negreșit va sa cada in praf si, intocmai ca sarpele, o sa se tarasca in praf”. Asadar, noi trebuie sa pastram Harul Sfantului Duh si cum putem face aceasta, ne explica Sfantul Parinte, Zaharia Zaharou: “Noi nu putem pastra Harul, intotdeauna il pierdem. Dar trebuie sa incercam mereu sa-l redobandim. Dumnezeu Insusi ingaduie ca noi sa-l pierdem, pentru ca sa nu ne punem increderea in noi insine, ci in El, Care poate sa invie si mortii. 

NU ESTE NIMIC MAI STATORNIC IN VIATA DECAT NESTATORNICIA.

 Ne ridicam si cadem tot timpul pentru a invata o lectie foarte pretioasa: ca mantuirea cea mare pe care ne-a adus-o Dumnezeu nu este meritul nostru, ci darul Lui. Si cand invatam lectia aceasta, atunci suntem smeriti cu duhul si devenim mai statornici in a pastra Harul Domnului”. 

   Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu tine in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. 

                                                                                                                             Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

PLACEREA ADEVARULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           

Bucuria mea, dupa cum bine stim, virtutile teologice, sau altfel spus ,,armele luminii” sunt: Credinta, Nadejdea si Dragostea. Sfantul Ignatie al Antiohiei, ne spune: ,,Credinta este inceputul vietii, dragostea este sfarsitul ei, iar legatura dintre ele este adevarul".

Despre NADEJDE ne spune Sfantul Parinte Arsenie Papacioc: ,,Nu deznadajdui cu nici un chip. Satana poate a stiut slabiciunea ta si te-a inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu s-a sters. Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si, pentru ca-L recunosti multmilostiv si iertator, te va cauta El singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui si te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu, de fapt, nu L-ai parasit”.

Iar Sfantul Marcu Ascetul ne spune: ,,A cunoaste lucruri religioase e un lucru, dar, a cunoaste Adevarul e cu totul alt lucru. Pe cat se deosebeste soarele de luna, pe atat e mai de folos cea de-a doua decat cea dintai. Adevarata virtute sta in PLACEREA ADEVARULUI.

” Avva Dorotei, ne spune ca adevaratii crestini ortodocsi se aseamana cu niste linii care merg de la circumferinta cercului catre centru. Si cu cat se apropie de centru, cu atat se apropie una de alta. La fel si crestinii ortodocsi, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se apropie unul de celalalt prin iubirea adevarata.

Despre IUBIRE, Sfantul Ioan Evanghelistul (Apostolului Iubirii), la sfarsitul vietii, batran si slabit fiind si nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar atat: „COPILASILOR, IUBITI-VA UNII PE ALTII!”. Intrebat de ucenici de ce repeta la nesfarsit acest indemn, Sfantul Ioan le-a raspuns:

„Aceasta este porunca Domnului si, daca o pastrati, este de ajuns“. Amin si Aliluia!
                                                                                                                        Preot Ioan

TACEREA ESTE CA MIEREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://pildepentrutoti.blogspot.com/

Bucuria mea, in viata trebuie sa ai Rabdare, Tacere, Ascultare, Smerenie, Dragoste si Pazirea Mintii. Si sa stii ca dobandirea Duhului Sfant nu se castiga prin grairea in desert sau cand ne petrecem ziua irosindu-ne timpul mantuirii. 

Sa nu vorbesti cuvinte de prisos, IUBESTE TACEREA fiindca ea naste toate virtutile si ingradeste sufletul, astfel incat sa nu fie atins de rautatile diavolului. Pe cat iti sta in putere sa pastrezi tacerea pentru a rosti cu intensitate, cu ravna si cu dorire, 

Rugaciunea lui Iisus: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! 

Tacerea, Blandetea, si Rugaciunea lui Iisus, umplu sufletul de racoare cereasca. Grairea in desert, usuca lacrimile din ochii nostri, aduce raceala si uscaciune in suflet. Limba pricinuieste omului cele mai mari rele si de aceea se spune: "Mai bine este sa cazi din inaltime, decat prin limba". 

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Adevarul este pretutindeni

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti. Adevarul este pretutindeni, dar nu-l recunoaste decât cel care-l cauta. Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. 

De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire. Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă. În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste.

 Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emotionat: "Felicitări, fiule!" Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă. Dezamăgirea i s-a transformat în mânie. 

- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie? 

Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesitfurios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său. Anii au trecut. 

Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii. Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor. Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete.

         A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea. La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului.

Masina îl astepta de ani de zile în garaj. De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am asteptat

CINE SE ROAGA CU PSALMI, ÎI ARDE PE DIAVOLI CA SI CU O SABIE DE FOC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sf. Vasile cel Mare spunea:„

Este mai bine să stea soarele din călătoria sa,decât să rămână Psaltirea necitită în casele creştinilor.Şi precum soarele este mai mare între ceilalţi luminători,aşa este Psaltirea între celelalte cărţi insuflate de Duhul Sfânt”.SA AVETI PSALTIREA CA PE UN COZONAC BUN.CAND TI-E FOAME,MAI TAI O FELIE,MAI MANANCI,MAI FACI TREABA,APOI MAI CITESTI o catisma,doua-trei,cate poti" ne sfatuieste  Pr.Cleopa.Unul dintre Sfinții Părinți,zice:“Să mă credeți,că nimic nu tulbură,nu scârbește,nu rănește,nu pierde și nu mâhnește pe draci și pe însuși satana,decât a cugeta asupra psalmilor și a citit cu stăruință Psaltirea.Căci toate cărțile spre folos ne sunt şi nu puțină supărare le fac dracilor,însă nu așa cum le face Psaltirea.Pentru aceea,să nu o trecem cu vederea,pentru că,noi,cugetând psalmii,pe de o parte,pentru noi înșine ne rugăm,iar pe de alta,îi blestemăm pe draci.

Când zicem:"Miluiește-mă Dumnezeule,după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale,curățește fărădelegile mele”sau "Nu mă lepăda pe mine,în vremea bătrâneților,când va slăbi puterea mea,să nu mă lași pe mine" ne rugăm pentru noi.Iar când blestemăm pe draci,zicem așa:"Să învie Dumnezeu și să risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui toți cei ce-L urăsc pe El” și iarăși mai putem zice:"Risipește neamurile celor ce voiesc războaie și fapta desfrânării" sau "Văzut-am pe cel necurat înălțându-se și ridicându-se ca cedrii Libanului și am trecut și,iată,nu mai era.Și l-am căutat și nu s-a aflat locul lui” sau "Văzut-am pe cel necurat înălțându-se și ridicându-se ca cedrii Libanului și am trecut și, iată,nu mai era. și l-am căutat și nu s-a aflat locul lui”.

Ori,putem zice:"Armele lor să intre în inimile lor și arcurilor lor să se zdrobească.Groapă au săpat și au deschis-o și vor cădea în groapa pe care au făcut-o","Intoarce-va durerea lui la capul lui și nedreptate lui se va coborî pe creștetul lui”.  Cu unele cuvinte,ca acestea,blestemăm pe draci.

SA NU UITAM CA CITITUL PSLAMILOR ESTE TRUPUL RUGACIUNII,IAR INTELESUL ADANC AL PSALMILOR ESTE SUFLETUL RUGACIUNII.

      Trupul fara suflet este mort.Puţini credincioşi şi chiar monahi,mai citesc astăzi Psaltirea.Care este folosul citirii regulate al psalmilorPărinţii noştri citeau zilnic Psaltireaca o rugăciune permanentă,ba unii o ştiau pe de rost şi o spuneau în șoaptă la ascultare,sau mergând pe cale.Credincioşii,puţini mai ştiu astăzi doar psalmul 50.Este păcat că noi nu mai cunoaştem puterea Psaltirii,frumuseţea duhovnicească a psalmilor.Adică citirea psalmilor fără cugetare şi atenţie aduce puţin folos.Unii credincioşi spun că nu citesc Psalmii pentru că le face diavolul multe ispite.De ce se tem diavolii de psalmi? — Se tem de psalmi pentru că cine se roagă cu psalmii îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc.

MARE PUTERE ARE PSALTIREA ASUPRA DUHURILOR RELE. Cu aceasta,părinţii de demult făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni.

Iar DACA UNII NU CITESC PSALTIREA PENTRU CA SE TEM DE ISPITE,ACESTIA SUNT CRESTINI FRICOSI,CARE VOR SA IASA LA LUPTA CU DIAVOLII FARA ARME. 

Ori,dacă nu avem arme bune la noi,îndată diavolul ne dezarmează şi ne ia prizoneri,adică ne face robi ai păcatelor spre osândă.

PSALTIREA UNITA CU POSTUL SI RUGACIUNEA SUNT CELE MAI PUTERNICE ARME IMPOTRIVA DIAVOLILOR.

Cu aceasta sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ.

 Că CINE CITESTE PSALMI IMITA PE INGERI şi cântă împreună cu ei.

SA NU TE LEPEZI DE HRISTOS!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://pildepentrutoti.blogspot.com/

Bucuria mea, Dumnezeu i-a dat lui Moise Tablele Legii. Una din aceste 10 Porunci dumnezeiesti, cea de-a 7-a suna asa: “SA NU FII DESFRANAT!” (Iesirea 20:7). Crestinul ortodox trebuie sa stie ca aceasta porunca se refera in primul rand la curvie (inainte de cununia religioasa) si preacurvie (dupa cununia religioasa) cu toate celelalte ramuri..., insa, desfranarea poate sa fie de doua feluri: TRUPEASCA si SUFLETEASCA.

Iata si cuvantul de invatatura al Sfantului Tihon de Zadonsk:

"Daca desfranezi, daca savarsesti adulter sau in vreun alt fel iti pangaresti sufletul si trupul, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Daca porti manie asupra aproapelui tau si uneltesti cum sa-i faci rau, te lepezi de Hristos.

Daca iti intinzi mana spre rapire si spre a prada bunul strain, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Daca minti, viclenesti si-l inseli pe aproapele tau, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Daca clevetesti, ocarasti si defaimi pe aproapele tau, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Intr-un cuvant, prin orice fapta nelegiuita savarsita cu buna stiinta impotriva constiintei, ii ntorci spatele lui Hristos. De cate ori aduci jertfa patimilor tale ca unui idol, de atatea ori slujeşti acestora. Leapada-te de patimi, fereste-te sa savarsesti fapte rele, asculta de Hristos si nu te vei lepada de El."

Adevarate si minunate sunt cuvintele Sfantului Tihon de Zadonsk si de aceea, ar trebui sa le intiparim in sufletele noastre: “Pentru ca cine va pazi toata Legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2:10). Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

DUHUL INTRISTARII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.

Bucuria mea, Sfantul Siluan Athonitul spune: „Acum oamenii s-au facut mandri si nu se mantuiesc decat prin INTRISTARI si POCAINTA si numai foarte rar ajunge cineva la IUBIRE.” Iar Sfantul Serafim de Sarov, ne indeamna asa: "Atentie la DUHUL INTRISTARII, fiindca, aceasta da nastere la toate relele.

O mie de ispite apar din pricina lui: AGITATIE, FURIE, INVINUIRE, NEMULTUMIRE DE STAREA TA, GANDURI DE DESFRANARE, SCHIMBARE PERMANENTA A LOCULUI. Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si-l lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie.

Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este SMERENIA INIMII, asa cum ne invata Sfantul Isaac Sirul.

Aceasta boala este tratata cu RUGACIUNE, ABTINERE DE LA GRAIREA IN DESERT, LUCRUL MAINILOR DUPA PUTERILE FIECARUIA, CITIREA BIBLIEI si RABDARE; fiindca, el se naste din LASITATE, TRANDAVIE si GRAIRE IN DESERT”.

Sfantul Macarie cel Mare zice:

"Nu este nevoie de cuvinte multe, ajunge sa stai cu mainile ridicate. Nu pentru multimea cuvintelor vom fi ascultati, ci pentru zdrobirea inimii." Si atunci ma rog pentru tine asa: “Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! (Numerii 6:25).

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

INVATATURA din PATERIC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

         Bucuria mea, daca cuvintele mele au rezonanta in sufletul tau, te rog sa-ti cumperi “Patericul egiptean”. Sunt invataturi duhovnicesti minunate ale Sfintilor Parinti care au trait in Pustia Sketika, in Egipt. Iata numai un exemplu de asemenea invatatura: “Avva Anub l-a intrebat pe avva Pimen despre gandurile necurate, care se nasc in inima omului, si despre poftele desarte. 

Avva Pimen zice: "Se va lauda securea fara cel care taie cu ea? Asa si tu, nu da prilej poftelor, nu te indulci din ele si nu-ti vor putea face nimic". 

Exista mai multe feluri de Pateric: Patericul Sinaitic, Patericul Lavrei Sfantului Sava, Patericul Lavrei pesterilor de la Kiev... si exista chiar si un Pateric romanesc.

 
                                                                                                                                Preot Ioan .

Cuvântul „ortodoxie”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cuvântul „ortodoxie” este de origine greacă, format din orthos şi doxa, adică dreapta credinţă, închinare adevărată, sobornicească, învăţătură care se plasează în continuitatea directă şi neîntreruptă a Tradiţiei apostolice, prin intermediul teologiei patristice şi neopatristice şi care formează credinţa comună a Bisericii neîmpărţite din primul mileniu.
,,Ortodoxia se identifică cu însăşi tradiţia apostolică, aşa cum a fost confirmată, interpretată şi dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia ‒ adică regula de credinţă apostolică ‒ a fost criteriul de bază al Ortodoxiei."
Sfântul Părinte Ilie Cleopa
Ţineţi minte toată viaţa că este un Singur Dumnezeu şi o singură credinţă mântuitoare: Credinţa Ortodoxă. 11 milioane de sfinţi şi mucenici au murit pentru credinţa noastră.
Mare dar este să te naşti Ortodox, dar şi pedeapsă mai mare dacă nu te-
ai folosit de acest dar. La Ierusalim vine Sfânta Lumină din cer, care preţ de 5-6 minute nu te arde, iar această Lumină vine doar la Paștele ORTODOX.
Dumnezeu arată ADEVĂRUL, doar că mintea omului este întunecată de păcat și nu înțelege faptul că
trebuie să ia în serios mântuirea. CREDINŢA FĂRĂ FAPTE E MOARTĂ. Mulţi se mint spunând: am credinţă în suflet.

Joia Mare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit. Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus cu vicleșug și să-L omoare. Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor. Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă. Și, văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiți să-mi dați, și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej ca să-L dea în mâinile lor. În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus și L-au întrebat: Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștile? Iar El a zis: Mergeți în cetate, la un anumit om, și spuneți-i: Învățătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei. Și ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus și au pregătit Paștile. Iar când s-a făcut seară, a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici. Și, știind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu merge, S-a ridicat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine și, luând un ștergar, S-a încins cu el. După aceea, a turnat apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon-Petru. Iar acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus și i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceasta. Petru I-a zis: Nu-mi vei spăla picioarele în veac. Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine. Simon-Petru I-a zis: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul. Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot. Și voi sunteți curați, însă nu toți. Că știa pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați. După ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți pe Mine: Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora; că v-am dat vouă pildă ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi. Adevărat, adevărat zic vouă: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Când știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face. Și, pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi Mă va vinde. Și ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Dar Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai însă acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năștea. Iar Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învățătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și, luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în Împărăția Tatălui Meu. Și, cântând laude, au ieșit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis: Voi toți vă veți sminti întru Mine în noaptea aceasta, căci scris este: «Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei». Dar, după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toți se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti. Iisus i-a zis: Adevărat zic ție că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Petru I-a zis: Și de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Și toți ucenicii au zis la fel. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga. Și, luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista și a Se mâhni. Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine. Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum voiești Tu. Atunci un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea. Iar El, fiind în mare durere, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picăturile mari de sânge și picurau pe pământ. Apoi, ridicându-Se de la rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: Așa, n-ați putut un ceas să privegheați cu Mine! Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită; căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Iarăși ducându-Se, a doua oară, S-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta! Și, venind iarăși, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați de somn. Și, lăsându-i, S-a dus iarăși a treia oară și S-a rugat, același cuvânt zicând. Atunci a venit la ucenici și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! Iată, s-a apropiat ceasul și Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem; iată, s-a apropiat cel ce M-a vândut. Și, pe când vorbea încă, iată, a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el mulțime multă cu săbii și cu ciomege, de la arhierei și de la bătrânii poporului. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe Care-L voi săruta, Acela este; puneți mâna pe El. Și îndată apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învățătorule! Și L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins. Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia și, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, că așa trebuie să fie? În ceasul acela a zis Iisus mulțimilor: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu și învățam, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile prorocilor. Atunci toți ucenicii lăsându-L, au fugit. Iar cei care L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde s-au adunat cărturarii și bătrânii. Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului și, intrând înăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul. Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Și n-au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Mai pe urmă, însă, au venit doi și au spus: Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l clădesc. Și, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui nouă de ești Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului. Atunci arhiereul și-a sfâșiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată, acum ați auzit blasfemia Lui. Ce vi se pare? Iar ei răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte. Și au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme, zicând: Prorocește-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit? Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Și tu erai cu Iisus Galileeanul. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu știu ce zici. Și ieșind el la poartă, l-a văzut altă slujnică și a zis celor de acolo: Și acesta era cu Iisus Nazarineanul. Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe Omul acesta. Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, căci și graiul tău te vădește. Atunci el a început a se blestema și a se jura: Nu cunosc pe Omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul. Iar Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și, ieșind afară, a plâns cu amar. Iar când s-a făcut ziuă, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Și legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat.”

https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/evanghelia-zilei/matei-26-2-20-ioan-13-3-17-matei-26-21-39-luca-22-43-44-matei-26-40-75-27-1-2-cina-cea-de-taina-si-patimirile-mantuitorului-162345.html?

RUGĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Îți multumesc, Părinte, că sunt viu
Și pot vorbi Acum și-Aici cu Tine,
E Săpătămâna Patimilor, știu
Și cei ce Te hulesc o știu prea bine!

Iar Fiul Tău, Cel părăsit de toți,
Înspre Golgota frigului se-ndreaptă
Și-acolo Sus, între tâlhari și hoți
Aceeași răstignire ÎL așteaptă.

Când sevele din muguri dau năvală
De veacuri bruma urii stă la pândă,
Pilat, nevinovat, pe mâini se spală,
Mi-e inima ca floarea de plăpândă.

Și simt și văd cum râd în floare merii
Și-aud cum plânge vița cea de vie,
În toate e un semn al Învierii,
Al unei împăcări ce va să fie.

Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeași goliciune i-e rușine,
Îți multumesc, Părinte, că sunt Om
Și pot grăi Aici și-Acum cu Tine!

(Versuri: Nicolae Nicoară-Horia)