Se afișează postările cu eticheta SFATURI ORTODOXE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SFATURI ORTODOXE. Afișați toate postările

vineri, 22 aprilie 2016

Cuvintele ne vor judeca

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Suntem gandurile, cuvintele si faptele noastre. Precum ne sunt gandurile, asa ne sunt cuvintele, iar precum ne sunt cuvintele, asa ne sunt faptele. Aceste trei moduri de existenta ne intocmesc viata de acum si pe cea vesnica. Precum gandim, vorbim si ne miscam, asa vom trai vesnic.
Cuvintele sunt puteri libere
Cuvintele sunt manifestari in afara ale sufletului nostru, asupra caruia Dumnezeu a suflat "suflare de viata". Odata rostite, cuvintele capata o libertate proprie pe care nu o mai putem ingradi. In functie de curatia / necuratia inimii noastre, cuvintele pe care le rostim devin puteri care savarsesc binele sau raul. Aceste puteri libere ne vor insoti toata viata, pana la judecata de apoi, unde ne vor apara sau ne vor judeca.
Toate cuvintele pe care le-am rostit de-a lungul vietii se vor infatisa la judecata cea infricosatoare, unele acuzandu-ne, iar altele aparandu-ne. Nici un cuvant nu va fi trecut cu vederea, precum ne atentioneaza Mantuitorul, zicand: "Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept si din cuvintele tale vei fi osandit" (Luca 12, 36-37). Vai celui care se va vedea atunci incoltit de cuvinte cu iz de moarte, auzite, citite, rostite sau nerostite.
Cuvintele auzite
Cuvintele auzite aduc in noi o putere de viata sau de moarte care ne schimba. Pentru aceasta trebuie sa avem grija ce intra in sufletul nostru pe poarta auzului. Televizorul, radioul, internetul si cuvintele rostite de cei din jurul nostru sunt tot atatea cai prin care se poate strecura in noi neghina vrajmasului, adica acele cuvinte straine si inselatoare care ne pot intuneca mintea.
Vom fi judecati atat dupa cuvintele rele pe care le-am cautat (barfa) sau pe care nu ne-am ferit a le auzi, precum si dupa cuvintele bune pe care le-am auzit si nu le-am asezat in inima noastre. Cele din urma se aseamana semintelor bune care au cazut pe piatra, intre spini sau pe drum si nu au fost lasate sa aduca rod bun.
Cand auzim un cuvant-sfat bun se cuvine sa luam aminte la el, chiar si atunci cand vine de la o persoana patimasa sau care nu ne este pe plac. Sa cercetam cuvantul, iar nu pe omul care il rosteste, caci chiar si prin oamenii cei patimasi sau necrestini ne poate vorbi Dumnezeu.
Cu cat ne vom feri de cuvinte rele, cu atat ne vom deprinde mai usor cu ganduri curate, precum spune Sfantul Talasie Libianul: "Obisnuieste-ti urechea sa auda des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va departa de ganduri necurate."
Cuvintele citite
Cuvintele citite lucreaza in noi ca si cele auzite, fie spre viata, fie spre moarte. Astfel, internetul, cartile, ziarele si reclamele sunt tot atatea cai prin care poate patrunde in noi neghina vrajmasului.
Desi suntem indemnati sa ne comportam precum albina, care ia din toate florile doar ceea ce este bun, nu trebuie sa uitam sfaturile Parintilor cu privire la cartile vatamatoare de suflet. Agatandu-se de cele mai mici ganduri de mandrie sau neatentie, cuvintele vatamatoare pot fi mai tari decat trezvia si discernamantul nostru.
Vom fi judecati, poate chiar mai aspru, de cartile si cuvintele duhovnicesti pe care le-am citit. Pacat mare au aceia care stiu ca pacatuiesc, dar slujesc in continuare pacatului. Cand faptele noastre nu sunt potrivite cu cuvintele adunate, acestea din urma nu fac decat sa ne osandeasca si mai mult la judecata, caci dupa masura cunostintei noastre va fi si masura judecatii.
Faptul ca avem la indemana Sfanta Scriptura si nu o citim sau o citim fara luare aminte ne condamna indoit fiecare pacat, caci cuvintele sfinte care intra in noi si se usuca ne vor sta inainte la judecata. Pentru ca avem cunostinte bune, de nu vor fi roade pe masura, va fi osanda !
Cuvintele rostite
Cele mai multe cuvinte din viata noastra sunt, de departe, cele rostite. Acestea sunt cea mai fidela oglinda a inimii noastre. Omul curat are cuvinte curate, iar omul patimas are cuvinte pline de rautate, caci, precum stim: "Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Caci din prisosul inimii graieste gura lui" (Luca 6, 45).
Cuvantul are putere sa tamaduiasca si putere are sa raneasca, atat sufletul, cat si trupul. Cu un cuvant putem sa-l ridicam pe cel de langa noi si tot cu un cuvant putem sa-l intristam si sa-l imbolnavim. Atunci cand vorbim ce nu trebuie sau cum nu trebuie gresim direct fata de Dumnezeu, al carui chip il poarta cel de langa noi.
Fericitul Augustin spune: "Unii oameni isi aleg mancarea cu multa luare-aminte si nu ingaduie sa intre in gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu isi aleg cuvintele care ies din gura lor." In acest sens a spus si Iisus, zicand: "Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om. (...) Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara? Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule" (Matei 15, 11-19).
Ne vor judeca toate cuvintele rostite "in desert", adica acele cuvinte care nu dau viata, ci aduc moarte celui care le aude. Cuvintele "desarte" hranesc pacate de la cele mai mici pana la cele mai mari.
Cuvintele nerostite
Ne vor judeca si cuvintele nerostite, adica toate acele ganduri bune care ar fi trebuit rostite la vremea potrivita. Gandurile bune sunt luminari ale lui Dumnezeu care ne vin atat pentru folosul nostru, cat si pentru folosul celor de langa noi. Cand pastram numai pentru noi un asemenea gand si nu-l spunem si celui de langa noi, care are nevoie de el, ne facem vinovati pentru o parte din pacatul aceluia, care ar fi putut fi evitat.
Nu putem sa-i sfatuim de bine pe cei de langa noi impotriva vointei lor. Dar, atunci cand vedem un om care pare dispus sa primeasca un cuvant bun, suntem datori sa il rostim, urmand indemnului Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toata intelepciunea" (Coloseni 3, 16).
Tacerea si discernamantul
Sfintii Parinti recomanda adesea tacerea, atat ca pe o infranare de la grairea in desert, cat si ca pe o modalitate de cunoastere a propriei persoane si a tainelor lui Dumnezeu. Tacerea este starea ideala pentru a cunoaste si a discerne miscarile inimii noastre. Pentru a nu mai grai in desert si a rascumpara vremea, sa ne rugam lui Dumnezeu astfel: "Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele" (Psalmi 140, 3).
In privinta sfaturilor cu care suntem datori fata de cei de langa noi, sa luam aminte la urmatoarele cuvinte: "Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, iar cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor, ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, iar el te va iubi. Da sfat celui intelept, iar el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, iar el isi va spori stiinta lui" (Pilde 9, 7-9).


duminică, 6 decembrie 2015

Cand Dumnezeu iti intinde mana

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




De ce vreti să vă dau greutăti ca să vă intoarceti la mine? 

Dacă vedem pe cineva în primejdia de a se îneca, cerându-ne mână de ajutor, nu este un mare păcat să nu-l ajutăm ca să se salveze? Aşa este omenirea în primejdie de a-şi îneca sufletul şi noi datori suntem să întindem mâna spre a-i salva pe cei ce ne cer ajutor. Dar întreb acum: Nu este o nebunie ca Dumnezeu să-ţi întindă mâna ca să te salveze, iar tu să refuzi ajutorul lui? Tocmai acest lucru îl fac cei mai mulţi dintre creştinii noştri.

Dumnezeu întinde mâna omului ca să-l scoată din pierzare sufletească şi îi dă unuia boală, altuia pagubă, unuia îi trimite moarte în casă, altuia închisoare şi, tot aşa, îngăduie fel de fel de suferinţe, ca omul să se trezească, să se dezmeticească din vraja păcatului şi să întindă mâinile către Dumnezeu la rugăciune. Şi mai întinde Dumnezeu mâna în Biserica Sa, prin mila cea bogată a învăţăturilor Sale, prin Sf. Taine care curăţesc păcatele, şi atunci când întâlneşti câte o persoană care te cheamă la biserică, pentru a asculta Cuvântul Adevărului.

Dacă nu iei seama când Dumnezeu îţi întinde mâna şi nu te lepezi de păcate, poţi să pierzi fericita ocazie de a-ţi mântui sufletul, căci Dumnezeu s-ar putea să nu te mai cheme niciodată poate să-ţi meargă totul bine, să fii sănătos, să ai de toate, dar la urmă te aşteaptă focul cel nestins şi muncile iadului care se apropie din zi în zi pentru ticăloşiile nespovedite şi neoprite. Sunt atâtea case în care este mai mult întuneric decât lumină. Pentru aceasta nu soarele e de vină, ci sunt de vină cei ce au făcut casa în aşa fel ca să nu poată primi lumina soarelui.


luni, 16 noiembrie 2015

Nu te opri niciodată la nivelul lor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                

         Iată ce ar trebui să spunem când ne gândim la oamenii ce ne-au
făcut răuNu mă voi opri la nivelul duşmanului meu. Nu mă voi
opri la nivelul celui ce mă urăşte. Nu mă voi opri la nivelul celui ce
mă batjocoreşte. Nu mă voi opri la nivelul celui crud. Aşa am putea
să tălmăcim cuvintele lui HristosSă nu răsplăteşti răul cu rău, căci
în acest fel te înjoseşti singur. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi vă rugaţi
pentru cei ce vă fac vouă necaz. Când un şoim este atacat de ciori,
în loc să lupte cu ele, se ridică cât mai sus, acolo unde ciorile nu-l
pot ajunge. Tocmai la marea înălţime a dragostei ne cheamă Hristos.
Deci, ocăţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm;
defăimaţi fiind, mângâiem (Sfântul Apostol Pavel).

                                      Doriţi iertare???
        Doriţi iertare pentru păcatele dumneavoastră? Dumnezeu o oferă
fiecăruia! Veniţi, să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele
voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi şi de vor fi roşii ca
purpura, ca lâna albă le voi face (Isaia 1:18)Cel rău
să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să
se întoarcă la Domnul, căci El se va milostivi de
dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător
(Isaia 55:7)Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile
voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât
de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile
Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre (Isaia
55:8-9).


miercuri, 4 noiembrie 2015

Timpul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


În Psalmul 89:10-11, proorocul David spune: Anii noştri s-au socotit ca pânza
unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani. Iar de vor fi în putere
optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, ostenelă şi durere. Viaţa omului se
aseamănă cel mai bine cu scurgerea unei ape, care fie zi, fie noapte, fie limpede, fie
tulbure, se scurge neîncetat. Aşa este şi viaţa omului: fie sănătos, fie bolnav, fie în
bucurii, fie în necazuri, viaţa tot trece, aşa cum curge apa.
De aceea suntem datori să folosim cât mai bine fiecare zi, că nu ştim cât mai
avem. Să facem precum în vremea iernii când zilele sunt scurte şi trebuie să ne
grăbim cu lucrul nostru, sau călători fiind, ne silim a merge repede pentru a ne
atinge scopul călătoriei. Asta pentru a nu păţi ca acei oameni care fiind plecaţi la
pescuit cu barca, o furtună puternică i-a dus pe o insulă necunocută. Aici ei n-au
mai lucrat pământul pentru că au găsit o mină de aur şi cu gândul că se vor
îmbogăţi, scoteau zi şi noapte aurul din mină. Aşa a trecut timpul şi a sosit toamna
când nu mai găseau nici un fel de hrană pe insulă. De semănat nu mai puteau
semăna fiindcă urma iarna. Deşi aveau aurul lângă ei au pierit de foame. Cineva
spunea că îşi aduce aminte mereu de cuvintele ce erau scrise pe ceasul de la
şcoală: CEASURILE TREC ŞI SE SOCOTESC. Aşa şi ceasul vieţii
fiecăruia dintre noi încă ne mai spune: IATĂ TIMPUL TRECE
ŞI SE SOCOTEŞTE DUPĂ FAPTELE VOASTRE, BUNE SAU RELE.
Moartea nu este dincolo de deal, ci dincolo de umeri, iar unii oameni sunt foarte
îndărătnici.
Un om era bolnav de mulţi ani şi stătea în pat fără să se poată mişca. Se ruga
la Dumnezeu să-i uşureze suferinţa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a trimis
un înger care i-a spus: Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea. Şi i-a a zis: Te mai las
zece ani pe pământ în aceastã suferinţă pentru a-ţi spăla păcatele tale sau trei
ceasuri în iad? Omul s-a gândit: Zece ani pe pământ este foarte mult. Mai bine
trei ceasuri în iad. I-a răspuns îngerului: Vreau mai bine trei ceasuri în iad.
Atunci îngerul l-a luat şi l-a dus în iad. Omul se chinuia în iad şi i se părea că a
trecut o veşnicie şi că l-a uitat acolo. Deodată, a apărut îngerul. Atunci omul,
supărat, i-a spus: Nu ştiam că şi îngerii lui Dumnezeu pot minţi. Mi-ai spus trei
ore şi m-ai lăsat zeci de ani. Îngerul i-a răspuns: Nu te-am minţit, ai stat doar o
oră, mai ai două ore. Atunci omul i-a spus: Te rog, prefer să stau pe pământ zeci
de ani în suferinţă, numai să ies de aici.

vineri, 21 august 2015

Mânia şi dragostea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



„În timp ce un om îşi schimba roata la maşina nouă, băieţelul lui de 4 ani a luat o piatră ascuţită şi a început să zgârie aripa maşinii. Mânios, bărbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama că avea în mână o cheie. La spital, copilul şi-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când şi-a văzut tatăl... copilul a întrebat cu ochii plini de durere: „Tati, îmi vor creşte degetele la loc?”.

Bărbatul a rămas împietrit de durere; s-a întors la maşină şi a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stând în faţa maşinii s-a uitat la zgârieturi; băieţelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”. 

 Mânia şi dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urmă pentru a avea o viaţă minunată... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi. Dar problema lumii de astăzi este că Oamenii sunt folosiţi şi lucrurile sunt iubite... în timpul acestui an, să fim atenţi şi să ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi. Aminteşte-ţi mereu… veghează asupra gândurilor tale; ele vor deveni cuvinte.

 Veghează asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Veghează asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Veghează asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Veghează asupra caracterului tău, va deveni destinul tău. Voia lui Dumnezeu nu te va duce niciodată acolo unde Harul lui Dumnezeu nu te va păzi.

vineri, 20 martie 2015

Să crezi

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



                                            (aranjament preot Ioan)
                 Noi românii suntem un popor credincios. Ni se pune
eticheta asta după ce în urma unor sondaje, foarte puţini se
declară atei.
         Credinţa celor mai mulţi dintre noi, însă, e doar declaraţie,
sau un soi de calcul interesat: „n-am ce pierde dacă cred în
Dumnezeu“. Dar proba credinţei nu este recensământul, ci o
situaţie limită. Spunea cineva că ajungi să crezi cu adevărat în
ceva, doar atunci când eşti gata să mori pentru crezul tău.
Se spune că odată un om a căzut într-o prăpastie şi s-a agăţat de
un arbust rămânând suspendat deasupra hăului. A început să se
roage cum n-o mai făcuse vreodată: „Doamne scapă-mă!“.
Dumnezeu i-a răspuns întrebându-l: - Ai mers în fiecare duminică
la Biserică la Sfânta Liturghie? - Am mers ori de câte ori am
putut, dat promit să nu lipsesc în nicio duminică dacă mă scapi de
aici.
- Eşti un milostiv? Îţi ajuţi semenii?
- Da, cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai
scapă-mă de pe această stâncă?
- Crezi în Mine, l-a întrebat în fine Dumnezeu?
- Da, Doamne, cred în Tine.
- Atunci, dă drumul crengii de care te ţii cu mâinile!!!

Trebuie s-o recunoşti că nu eşti atât de credincios încât să
renunţi la toate punctele de sprijin şi să te agăţi doar de…
Dumnezeu.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO