ÎNLĂCRIMATĂ ȘI ÎNGENUNCHEATĂ, ȚARĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Eliana Popa

 
Înlăcrimată ești de-o vreme, Românie,
Tot ce-ai avut frumos s-a vestejit
Copiii tăi s-au depărtat de glie
În care au tot neamul adormit!
Plâng satele odată cu bătrânii
Ce-și poarta anii cu amar și jale
S-au risipit in patru zări românii
S-au rătăcit pe o străină cale!

Înlăcrimată țară și îngenuncheată,
Îți strigi feciorii să se-ntoarcă-acasă
Îi strigă voievozii cei de altă dată
Pe-acei ce sunt români și le mai pasă!
Ne plânge codrul îngânat de vânturi,
Ne plâng stejarii sub securi străine,
Ne cheamă munții cei păziți de vulturi,
Să le doinească-n bucium n-are cine!


Ne plânge-n sat biserica pustie
Doar îngeri luminoși șoptesc litanii,
Doar ei răspund ,,Amin" la Liturghie
Apoi la strană, nevăzuți, citesc cazanii!
Lumina lui Hristos cin' s-o aducă
În noaptea Învierii, la morminte ?
Voi mai aveți un tată și-o mămucă
Sub lespedea conștiinței adormite?

EVANGHELIA DUMINICII A 5-A DUPĂ PAȘTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(A Samarinencii Ioan 4,1-30)
Autor: Nicu Fasolă
În acea vreme în care Iisus părăsi Iudea
Se întoarse cu iubire în frumoasa Galilea,
Drumul lui până acolo prin Samaria-L făcu-se
Ajungănd lângă-o cetate în Sihar El se opri-se.

Cetatea fiind aproape de-un ogor pe care-odată,
Iacov îl dădu lui Iosif dintr-o dragoste de tată,
Iar acolo-i o fântână a lui Iacov cum se scrie,
Se opri Iisus o clipă din a Lui călătorie.

Ostenit stătea acolo rezemat privind în zare
La al șaselea ceas vede o femeie cum apare,
O Samariteancă vine la fântână se oprește
Pentru-a scoate apă, însă e străin cel ce-o privește!

Înspre ea Iisus se-apleacă și îi cere cu sfială:
-Dă-Mi să beau din a ta apă că sunt plin de osteneală!
Ucenicii Lui cu toții se duse-se în cetate
De acolo să aducă pentru ei ceva bucate.

Iar femeia mult mirată zise Lui Iisus:
Știi bine, cum ceri tu Iudeu din Lege să bei apă de la mine?
Căci aici Samaritenii nu au cu nimic de-a face
Nici o vorbă cu Iudeii!Lasă-mă străine-n pace!

Drept răspuns Iisus îi zice:
-De-ai fi cunoscut tu harul
Și-a Lui Dumnezeu putere, n-ar mai fi-ntre noi hotarul!
Și de-ai ști cine-I cel care, Dă-mi să beau îți zice ție,
Ai veni să-i ceri iar Domnul ți-ar fi dat Apa cea Vie!

-Doamne!.. zise iar femeia, n-ai cu ce să scoți și iată
Caci fântâna e adâncă!
Apă Vie?...
niciodată!
Sau ești tu mai bun ca Iacov ori mai vrednic? ori mai mare,
Ca cel ce-a făcut fântâna dând din ea la fiecare?
Și de-acolo chiar el însuși a băut odinioară
Și feciorii lui și toate vitele le adăpară!

Și-i răspunde iarăși Domnul:
-Eu îți spun că pendelete
Orișicine bea din apa asta,iar îi va fi sete!
Dar oricine bea din apa care Eu i-o dau odată
Până-n veac nu o să caute altă apă niciodată!
Ba mai mult,această apă ce-o dau Eu cu bucurie
Un izvor din el va face ce țâșniva-n veșnicie!

-Doamne!... zise iar femeia, dă-mi și mie-această apă
Sete-n veci să nu-mi mai fie și să nu mai scot vreodată!
-Dute-acum, și-aduți bărbatul și cu tine-aici să vină!
-N-am bărbat!... i-a zis femeia, dar nu sigură deplină.

-Bine-ai zis că n-ai femeie dar avut-ai cinci odată
Iar acel ce-l ai acuma nu-i al tău!... eși vinovată!
-Doamne!... zice iar femeia, ești un prooroc se vede,
Pentru ce mi-ai zis acuma n-aș putea a nu te crede!

Caci pe muntele acesta a fost locul de-nchinare
Pentru toți părinții noștri,insă-a voastră-ncredințare
Spune că Ierusalimul este locu-n care-i bine
Oamenii să meargă pururi doar acolo să se-nchine.


Zise iar Iisus:


-Femeie crede-Mă că ceasul vine
Să nu vă-nchinați la Tatăl nici pe munte-ascultă bine,
Voi vă inchinați acolo la ce nu puteți cunoaște
Insă noi la ce cunoaștem caci de-acolo se renaște
Chiar de la Iudei de-acolo-i Măntuirea care vine,
Dar să stii că este ceasul când închinători-n lume
Tatălui în Duh di Ceruri și în adevăr se-nchină
Pentru că așa vrea Tatăl,toți la brațul Lui să vină!

-Știu!.. i-a zis din nou femeia, că-n curând are să vină
Un Mesia care toate lucrurile-o să ne spună!
-Eu sunt, cel care cu tine stă aici vorbindu-ți ție
Eu Mesia, Eu Hristosul, Eu îți pot da Apa Vie!
Atunci au venit acolo ucenicii cu mirare
Caci găsindu-l cu-o femeie se gândeau... ce-i spune oare?
Dar nici unul nu-ndrăzni-se ca să-I facă vre-ontrebare
Despre ce vorbește Domnul cu-o femeie oarecare?

Atunci și-a lăsat femeia jos găleata ei din mână
Și-alergă către cetate oamenilor să le spună.
-Veniți să vedeți cu toții un Om ce mi-a spus de toate
Toată viața mea o știe și de multele-mi păcate!
Nu cumva este Hristosul?...dar pentru-a putea să creadă
Toți ieșiră din cetate și veneau spre El să-L vadă!

*
Doamne,Tu Izvorul Vieții, dă-ne nouă Apa Vie
Din păcate și din moarte la viață ne învie
Și din Jertfa Crucii Tale de-unde curge-această apă
Tuturor trimite astăzi,bucuria și ne scapă
Fă din sufletele noastre râuri de iubire pline
Ca din ele să țâșnească un izvor de fapte bune.

Cred in Dumnezeu,dar nu prea merg la Biserică

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                          

"Cine nu se roagă dimineaţa şi seara, cine nu-şi face vreme de Dumnezeu, acela poate să ştie că nici n-are Dumnezeu. Dacă ai Dumnezeu, nu poţi ocoli pe Dumnezeu. Trebuie găsită vreme anume pentru Dumnezeu (5-10 minute dimineaţa şi seara). Trebuie să găseşti timp şi pentru Dumnezeu aşa cum găseşti pentru atâtea lucruri pe care le faci. Să stai în faţa lui Dumnezeu cu atitudine de credinţă, în picioare, în genunchi, aşa ca să ştii că vorbeşti cu Dumnezeu. Nu oricum."
Părintele Teofil Paraian...
++++++++++++++++++++++++
Un om i-a spus unui părinte :
- Cred in Dumnezeu,dar nu prea merg la Biserică. Si nici nu mă spovedesc.
-Fiule ,i-a spus părintele ,ai o cămașă foarte frumoasă .
Spune - mi, porți toată ziua cămașa asta ?
-Da, răspunse omul .
- Dar două zile o porți ?
-S-ar putea.
- Dar o săptămână sau două o porți ?
-Nu părinte, bineînțeles că nu .
- De ce ,il mai întrebă părintele ?
- Fiindcă se murdărește si trebuie spălată . Abia după aceia o iau iarăși pe mine , când este curată si frumoasă !
- Păi , vezi fiule ! Așa cum se murdărește cămașa ta si trebuie spălată pentru a o purta iarăși ,la fel si sufletul se ,, murdărește " prin păcate .Si pentru ca el sa nu fie lepadat niciodată de Dumnezeu trebuie curățat .
-Cum?
-Prin spovedanie si participarea la slujbele Bisericii...

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

NU EXISTA CAP FARA DURERI, NICI INIMA FARA TRISTETI! RABDA, ROAGA-TE si TACI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  Bucuria mea, viata aceasta este “O VALE A PLANGERII”, adica, de un necaz scapam si doua ne iau in primire. Dumnezeu ne-a spus: “In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). 

Sfantul Iosif de la Optina ne sfatuieste asa: “Daca nu vom rabda necazurile, si chiar daca le vom rabda, dar cu cartire, cu manie, cu suparare si cu cearta, CE RABDARE ESTE ACEASTA? Este numai inradacinarea  in noi a RAUTATII, a MANIEI, iar de aici vine MANDRIA”.

 Un alt Sfant, Antonie de la Optina, completeaza tare frumos invatatura Sfantului Iosif de la Optina: “Ce putem face? Asa a oranduit Dumnezeu, ca viata noastra vremelnica sa nu treaca fara necazuri, precum s-a spus: NU EXISTA CAP FARA DURERI, NICI INIMA FARA TRISTETI!

 Dar mai uimitor decat toate este faptul ca nici un om Sfant, oricat de Sfant si desavarsit ar fi fost el, nu si-a petrecut viata fara sa fi indurat ceva, si aceasta pentru ca omul sa nu se inalte pe sine.

 Si daca Sfintii au indurat, noi cu atat mai mult trebuie sa induram!”.  Trebuie sa rabdam, insa, nu doar vreme, fiindca, “Cel ce va rabda pana sfarsit, acela se va mantui” (Matei 24:13). 

                                                                                                                Amin si Aliluia!

                                                                                                                    Preot Ioan.

DOAMNE...TE-AI OPRIT ODATĂ..!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Doamne Te-ai oprit odată pe cărarea vieţii mele
Când cuprins de multe gânduri,eu,mă frământam în ele,
Muncă,bani,copii şi casă,toate-acestea mă făcu-se
Când m-ai prins uşor de mână mai că...nici nu te văzu-se!

M-ai privit duios în faţă,şi mi-ai zis,că nu e bine!
Toate lucrurile-s bune,dar...ai cam uitat de Mine,
Erai mult mai bun odată şi mai credincios în toate
Dar de-un timp,vrăjmaşul caută să te-ncarce cu păcate!

-Eu,Ţi-am stat mereu alături,chiar când nu-mi cereai tu Mie
Şi te-am ocrotit în toate dându-ţi numai bucurie,
Ţi-am dat daruri minunate între fraţi,în adunare
Şi mai mult decât acestea,..

-Ţi-am dat BINECUVÂNTARE!!!
Când ai fost bolnav şi singur,Am venit să-ţi dau putere
Ziua-n muncă cu tărie,noaptea-n somn cu mângâiere,
La copii şi la soţie ajutor şi sănătate

Dragoste şi fericire din belşug Ţi-am dat...de toate!
...Astăzi,ne-ntâlnim aicea după-atâţia ani din viaţă
Şi nu văd recunoştinţă când privesc trudita-ţi faţă,
Nu văd lacrima căinţei nici a rugăciunii pace!

Vai.! opreşte-te o clipă!
Şi vezi sufletul ce-ţi face???
Şi ca să-nţelegi ce-i viaţa,Eu de astăzi te voi duce
Într-un loc ce te v-a face să te-apleci mai mult sub Cruce,

Şi acolo să renască starea ta de altădată
Iar Eu Fi-voi lângă tine!
Nu te teme,niciodată!
Căci aşa fac Eu adesea celor ce-i iubesc din lume

Îi şi mustru câteodată să nu-i pierd de lângă Mine,
Pentru tine Eu dau totul,chiar popoarele pe toate
Tu în ochii Mei ai preţul dragostei nemăsurate!
Luptă dar,şi nu te teme,fii statornic şi te-ndreaptă

Zi de zi mai mult sub Cruce urcă traptă după treaptă,
Când v-a fi pe-a ta cărare,să ne întâlnim prin lume
Să găsesc un fiu statornic!
Plin de-avânt şi fapte bune!...Amin

Text;Nicu Fasolă.

Este primăvară ....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Izvoare de lumină revarsă Dumnezeu
Peste întreagă țară ..peste neamul meu..
Este primăvară e pace și e bine..
Pentru tot si toate...Doamne... Slavă Ție!

Preacurata Maică din cer ne zâmbește...
Îngerii aleargă să ne de-a de veste...
Domnul o să treacă cu al Său alai...
Au să înflorească florile de mai....

Doamne...câtă pace si câtă lumină..
Tu ai revărsat și- ai sters orice vină..
Toate se închină.. .toate te slăvesc...
Strigă întreg pământul..,,Doamne ...te iubesc..!"

Sufletul meu zburdă pe întinse câmpii...
Alături de îngeri și de heruvimi...
Cu recunoștință...smerit se apleacă...
Trece Preacurata...a lumii Împărăteasă...

Un alai de îngeri și sfinte fecioare...
Trec zâmbind prin raiul unde orice floare...
Se apleacă tainic multumind mereu..
Preacuratei Maici și lui Dumnezeu...

Maria Pintican....

. HRISTOS A INVIAT! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

“Fiind copil, ades ma intrebam,

 Nelamurit din curioasa-mi fire, 

Ce oare-o fi si cum o arata, 

Acel sau cea, ce s-o chema iubire?

Trecand prin timp, apoi mi-am definit:

 S-a daruit pe sine spre jertfire! 

Si n-a cartit, nici nu s-ampotrivit; 

Iar eu, mi-am spus: Hristos este Iubire!

Si n-am mai cautat de-atunci iubirea, 

Caci ea, e-n Dumnezeu neincetat! 

El a murit, sa-mi fie mie bine! 

Azi, eu vestesc: HRISTOS A INVIAT!”

Bucuria mea, direct la suflet ne merg si versurile din poezia

PSALM DE PASTI, a poetului Adrian Paunescu:

 
“Ce bine mi-e a-ti recunoaste, 

Stergarul alb de in la porti, 

Te-ai pregatit si tu de Paste, 

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

Pe mal de rau mai canta broaste,

 Si riul cantaretilor-n contraforti,

 Reinviem si noi de Paste,

 HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

A re-nvia, a te mai naste,

 E darul crudei tale sorti, 

Sa ne privim in ochi de Paste,

 HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

Asinul ce pe pietre paste,

 Te reinvata sa ma suporti, 

Si ani pustii, si Zi de Paste, 

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

Si vom muri, si ne vom naste,

 Si plini de sorti, si fara sorti, 

Dar vom avea o Zi de Paste,

 HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

Ma poti vedea, te pot cunoaste,

 Cum ma comport, cum te comporti, 

Cand prin lumina grea de Paste, 

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

Crestine, ca sa poti renaste, 

Deschide crucii orice porti,

 Rectitoreste-te de Paste, 

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!”

Sfinte Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei, Sfintilor Mucenici Esper si Zoe si fii lor, Chiriac si Teodul, si Sfantul Iordan, facatorul de minuni, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

Va iubesc si va doresc, SANATATE, INTARIRE IN CREDINTA, PUTERE DE MARTURISIRE si MANTUIREA SUFLETULUI! Si toate, sunt doar de la Domnul nostru Iisus Hristos, caruia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Miluieste-ne, Maica Luminii!

HRISTOS A INVIAT!

                                                                                                                   Preot Ioan .