duminică, 5 iulie 2020

RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE ŞI CERERE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


(Se zice seara, după încheierea activităţii)

1. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot ajutorul şi sporul ce mi-ai dat astăzi în lucrarea mea, îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, îţi mulţumesc că m-ai ferit de atâtea necazuri şi rele ce puteau să vină asupra mea sau asupra familiei mele pentru păcatele mele.

2. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate darurile şi virtuţile pe care mi le-ai dat mie şi celor din casa mea, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru apă, ploaie, zăpadă, vânt, căldură şi pentru toate bunătăţile pe care le primim în dar de la Tine.

3. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate bucuriile sufleteşti şi trupeşti nevinovate, pentru frumuseţea cerului şi a pământului, pentru prietenii şi fraţii de credinţă pe care mi i-ai dat, pentru părinţii duhovniceşti prin care mi-ai făcut cunoscută credinţa ortodoxă, pentru că m-am născut român şi ortodox.

4. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai creat şi pentru toată Jertfa Ta, pentru toate Patimile ce le-ai suferit din dragoste pentru mântuirea mea şi a tuturor oamenilor ce vor crede şi nădăjdui în Tine.

5. Doamne, iartă-mi toate păcatele şi greşelile făcute cu mintea, sau cu gândul, sau cu vorba, sau cu lucrul, pe care le-am făcut astăzi şi în toată viaţa mea până în clipa de acum, faţă de Tine, faţă de aproapele şi faţă de mine însumi, căci ca un om neputincios am greşit, şi nu ca un vrăjmaş al Tău.

6. Doamne, nu mă lepăda de la faţa Ta, ci primeşte-mă în pocăinţă, dăruieşte-mi vreme de pocăinţă şi ajută-mă să fac fapte vrednice de pocăinţă.

7. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice şi nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc, ci pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru împărăţia Ta, scrie-mă pe mine, robul Tău, în Cartea Vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.

8. Doamne, primeşte-mi şi puţina mea osteneală pe care am făcut-o în decursul anilor pentru slava numelui Tău Cel Sfânt, pentru lauda Sfinţilor Tăi întru care Te odihneşti, pentru folosul aproapelui şi pentru folosul meu şi al familiei mele.

9. Mai măreşte-mi, Doamne, credinţa, nădejdea şi dragostea şi-mi dăruieşte bunătate, blândeţe, pricepere, îndelungă-răbdare în necazuri, în ispite şi în boală, stăpânire de sine, bunăvoinţă, bucurii duhovniceşti şi bucurii trupeşti nevinovate, înţelepciune, înfrânare atotcuprinzătoare de la toate poftele cele vinovate şi de la toate păcatele, curăţenie sufletească şi trupească, pace sufletească şi trupească, sănătate sufletească şi trupească, nevinovăţie, amabilitate, gânduri bune, îngăduinţă faţă de cei ce mă provoacă, discernământ, adevărata şi sfânta smerenie, bărbăţie, statornicie în cele bune şi la capătul vieţii, binele Tău cel veşnic.

10. Ajută-mă, Doamne, să fiu darnic, iertător, înţelegător, milostiv, prevăzător, ascultător de sfatul cel bun, harnic, drept, cinstit, cumpătat, cuviincios în vorbe şi în purtare; ajută-mă să-mi păzesc gândurile, să pot face binele, să nu rostesc cuvinte urâte, să fac numai ceea ce-mi este de folos pentru suflet şi trup.

11. Doamne, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, ci dăruieşte-mi viaţă, putere de muncă şi sănătate pentru a lucra şi a înmulţi talanţii ce mi i-ai încredinţat, pentru a asigura cele materiale şi sufleteşti necesare familiei mele, pentru a-mi face datoria de creştin – de tată (mamă), de soţ (soţie), de fiu (fiică), de bunic (bunică), de frate (soră), de naş (naşă), de fin (fină), de coleg (colegă), pentru a ajuta pe cei suferinzi şi săraci, pentru a mă achita de toate obligaţiile pe care le am faţă de Tine, faţă de aproapele, faţă de societate, faţă de familia mea şi faţă de mine însumi.

12. Dă-mi, Doamne, înţelepciune pentru a deosebi lumina de întuneric şi pentru a împărtăşi şi altora adevărata lumină.

13. Dă-mi, Doamne, prieteni adevăraţi, sinceri şi credincioşi, şi fereşte-mă de oameni linguşitori şi profitori.

14. Doamne, în tot timpul şi în tot locul povăţuieşte-mă şi mă sprijineşte în toate cele de folos, dăruieşte-mi să primesc cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce clipa ce urmează şi în toate întâmplările neaşteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine; învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi întărit în credinţă căci peste toate este Sfântă Voia Ta.

15. Doamne, fereşte-mă de apostazie, de rătăcire şi de toată erezia; izbăveşte-mă de nesimţirea cea sufletească şi trupească, de toată neştiinţa şi uitarea; călăuzeşte-mi voia, ajută-mă să înţeleg şi să fac voia Ta, învaţă-mă cum să mă rog, ajută-mă să iert, să rabd, să iubesc, să cred şi să nădăjduiesc în Tine.

16. Doamne, învaţă-mă ce să vorbesc, cum să vorbesc, cât să vorbesc, când să vorbesc şi când să tac, cum să mă comport în familie şi societate, cum să mă îmbrac, spre a fi pildă de adevărat creştin înaintea oamenilor, spre lauda numelui Tău Celui Sfânt şi a credinţei noastre ortodoxe, spre a nu fi sminteală, sau pricină de poticneală, ori de păcătuire pentru alţii.

17. Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de patimile trupeşti şi sufleteşti, şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Dă-le gânduri bune vrăjmaşilor mei şi toate cele ce le sunt de folos, ca să nu mă invidieze, să nu mă vrăjmăşească, să nu păcătuiască din pricina mea, să nu se piardă din cauza mea.

18. Doamne, dăruieşte-mi dorul după viaţa cea veşnică şi fericită, ajută-mă să dobândesc Harul Duhului Sfânt spre viaţa de veci, ajută-mă să urăsc păcatul şi să nu mai fac voia lumii păcătoase, a trupului neînfrânat şi a vrăjmaşului diavol.

19. Doamne, ajută-mă să pun în fiecare zi început bun de pocăinţă, dă-mi lacrimi pentru păcatele mele şi aducere aminte de moarte şi de Judecată, dăruieşte-mi umilinţă şi cuget ca să-mi mărturisesc toate păcatele mele şi hotărâre de a nu le mai face.

20. Doamne, înalţă-mi sufletul spre Tine, pe scara înţelepciunii de sus, care începe cu frica de Dumnezeu şi se desăvârşeşte în focul dragostei dumnezeieşti.

21. Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul meu, cu tot cugetul meu, cu toata inima mea, cu toată puterea mea, iar pe aproapele ca pe mine însumi.

22. Doamne, întoarce cu pace de pe căile deşarte ale lumii acestea şi pe copilaşii mei, pe părinţii mei, pe fraţii mei şi pe toţi cei pentru care mă rog. Luminează-le mintea, întăreşte-le voinţa, măreşte-le dragostea, credinţa şi nădejdea şi călăuzeşte-le paşii spre Sfântă Biserica Ta, spre dreapta credinţă ortodoxă, şi fă ca, împreună cu dânşii, să Te slăvim pe Tine, Creatorul şi Proniatorul nostru, şi să nu se bucure vrăjmaşul de noi.

23. Doamne, ajută-mă în activitatea mea gospodărească şi de la serviciu (şcoală). Ajută-mă să convieţuiesc în pace, în armonie cu familia mea, cu fraţii de credinţă, cu mai-marii mei şi colegii de serviciu, cu vecinii mei şi cu toţi oamenii.

24. Sfinţeşte-mi, Doamne, toate simţurile mele sufleteşti şi trupeşti: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul şi fă din ele ferestre sfinte prin care să Te văd pe Tine, să Te ascult pe Tine, să Te simt pe Tine şi mireasma cerului şi să doresc a gusta înflăcărat din Sfântul Tău Trup şi Sânge, spre sfinţirea sufletului şi trupului meu, spre viaţa de veci cea fericită.

Aşa Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mi nevrednica mea rugăciune şi nu mă lepăda de la faţa Ta. Amin!

Despre Dumnezeu si om

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




              CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
                                        DESPRE
                            DUMNEZEU ŞI OM
Motto: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său
Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţă veşnică(Ioan 3:16).
                                                                                            Preot Ioan
           (Sinteză din învăţăturile Sfinţilor Părinţi)
                                     Iubiţi credincioşi,

DUMNEZEU poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins şi apropiat prin iubire, dar niciodată prin gândire. Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine. În sine, Dumnezeu este gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi viaţă necuprinsă.

 DUMNEZEU este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni. Pentru aceea a venit Hristos în lume să cunoască şi să înţeleagă tot omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu. Iisus se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră neascultare şi devine pentru noi modelul unei ascultări fără de care nu există mântuire.

 DUMNEZEU, nu doar că nu lasă să fim ispitiţi peste puterile noastre, dar ne şi ajută chiar în ispită, ne sprijină şi ne întăreşte, dacă noi facem ce se cuvine din partea noastră şi nu ne lipsesc bunăvoinţa, nădejdea în El şi răbdarea.

 DUMNEZEU ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. Am văzut case şi m-am gândit la arhitect. Am văzut lumea şi am înţeles Pronia. Am văzut corabia fără cârmaci scufundându-se. Am văzut oameni neisprăvind nimic fără Dumnezeu. Am înţeles că toate există prin rânduiala Domnului. Chiar dacă noi ne depărtăm uneori de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne mereu aproape de noi.

 DUMNEZEU va avea întotdeauna ceva ce să-l înveţe pe om, iar omul va avea întotdeauna ceva de învăţat de la Dumnezeu. Unde este înţelepciunea lui Dumnezeu, nu mai este nevoie de înţelepciunea oamenilor. Este cu neputinţă să dobândim înţelepciunea fără să trăim într-un mod înţelept. Înalţă-te mai mult prin viaţă, decât prin gândire. A vorbi despre Dumnezeu este un lucru mare, dar este un lucru şi mai mare a te curăţi pentru Dumnezeu.

 IISUS ne-a împăcat prin Sine atât cu Tatăl cât şi între noi. La Iisus poţi privi fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi. Dumnezeu s-a făcut purtător de trup pentru ca omul să poată deveni purtător de duh.Totul este săvârşit de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh, Treime Sfântă, slavă Ţie !“

 MÂNTUITORUL a ales Crucea fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El s-a sfârşit îmbrăţişându-ne. Crucea este poarta tainelor. Prin linia verticală, crucea îl arată pe Dumnezeu, iar prin linia orizontală se arată toată zidirea în atârnare desăvârşită de Domnul, neavând alt suport al existenţei, altă nădejde afară de Dumnezeu.

 CRUCEA este izvor de tămăduire, uşa tainelor, arma păcii, veselia sufletelor noastre. Orice faptă bună este o cruce. Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Să nu-ţi duci crucea târâş, adică văitându-te, oftând şi cârtind, ci mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru toate: bune şi rele, ştiute şi neştiute. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.

Urmează-L pe Hristos nu numai la înviere ci şi la cruce. Fii totdeauna cu Dumnezeu dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine, sau altfel spus, caută-l pe Dumnezeu în vreme de pace, dacă vrei să-l găseşti în vreme de război. După fire, Dumnezeu este în afara tuturor lucrurilor. Dar prin lucrările Sale este în toate. Nici un folos nu vine din lucrarea omului fără înrâurirea de sus. Fiecare din noi este ajutat de celălalt în mod providenţial.

 OMUL dinafară nu este decât o oglindă a celui dinăuntru. Omul, corabie mică, dar acolo se află lei şi balauri, creaturi otrăvitoare şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără fund. Dar sunt de asemenea şi Dumnezeu şi îngerii, viaţa şi împărăţia, lumina şi apostolii, cetăţile cereşti şi comorile de har. Acolo sunt toate, este un altar.

 OMUL este coroana creaţiei.
Creştinii nu se nasc creştini, ci devin creştini. 
Nimeni nu se naşte creştin, dar oricine poate deveni creştin. 
Pentru a fi un bun creştin am pe Hristos întreg pentru mântuirea mea, 
Scriptura întreagă pentru studiul meu şi lumea întreagă drept parohia mea. 
Creştinii trăiesc în trup, dar nu după trup. 

 Trăiesc pe pământ, dar vieţuiesc ca în ceruri. Ei nu sunt o societate nouă după trup, ci după spirit, căci deşi viaţa lor materială este la fel ca a tuturor oamenilor, ţinuta lor morală şi duhovnicească este excepţională, ei sunt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup.

 Fiecare din noi este pictorul propriei sale vieţi. Sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.

 Purtarea creştinilor să fie cea mai bună apologie (apărare) a credinţei lor.

Nu poate exista Biserică în afara iubirii. Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor. Ceea ce are omul dumnezeiesc în el, este putinţa de a face bine. În lume există un singur bine şi un singur rău: unicul bine este mântuirea, iar unicul rău este pierderea ei.

Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii. Odată iniţiat îl întâmpină bucuria. Odată primit îl găzduieşte omenia.

 Pe cel flămând îl hrăneşte bunătatea, pe cel deznădăjduit îl călăuzeşte credinţa, iar pe cel tulburat, dragostea.Să ne cinstim unii pe alţii pentru a învăţa să-L cinstim pe Dumnezeu.

O, dacă omul L-ar cinsti pe Dumnezeu aşa cum Dumnezeu îl cinsteşte pe om ! Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora.

Este greu să-i deosebeşti pe cei cu adevărat săraci de cei prefăcuţi. Gândiţi-vă că este mai bine să dăm ajutor celor ce nu-l merită, decât să nu-l dăm celor care-l merită şi care au cu adevărat nevoie de el. Am căzut prin păcat, dar ne ridicăm prin căinţă. Cel ce-şi vede păcatele, va vedea pacea. Când noi ne aducem aminte de păcatele noastre,

Dumnezeu le uită. Este multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se căieşte. Noi nu trebuie doar să iertăm, ci să şi uităm. Nu ierta doar din ascultare faţă de Dumnezeu ci din plăcere pentru ceilalţi. Dar acela care se împacă cu ceilalţi spre a fi lăudat, acela-şi face rău singur. A ţine minte răul, înseamnă a fi biruit de rău.

 Împacăte cu Dumnezeu şi mulţi oameni vor veni să se împace cu tine. Iertaţivă unul pe altul după cum v-a iertat şi Dumnezeu pe toţi în Hristos. Căinţa ne deschide cerul. Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune. Intră în biserică şi te căieşte. Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor. Dumnezeu ne-a dat mila ca o poruncă a dragostei.

Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul. nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acest bănuţ atunci dă un pahar cu apă rece. Hrăneşte-l pe cel ce moare de foame. Dacă nu o faci îl ucizi.

 SUFLETUL trăieşte veşnic şi nu poate muri căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu şi la judecata de apoi sufletul iarăşi se va uni cu trupul. Când veţi curăţa sufletele voastre, atunci se vor curăţi şi se vor împărtăşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire. Atunci sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire.

 CREDINŢA fără fapte moartă este. Cine nu crede că va învia şi că va da socoteală, ci gândeşte că toată fiinţa sa se mărgineşte la viaţa aceasta, aceluia nu-i va păsa mult de faptele bune.

CREDINŢA în înviere este adevărata mângâiere în suferinţe, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii. Cel ce crede, se teme, cel ce se teme, se smereşte. Cel ce se smereşte, se îmblânzeşte.

 Cel blând păzeşte poruncile, cel ce păzeşte poruncile se luminează, Cel luminat se împărtăşeşte de tainele cuvântului dumnezeiesc.

 CREDINŢA face ceea ce omul şi legea nu pot face. Un lucru mic, este un lucru mic, dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare. Cine e credincios în lucrurile mici, e credincios şi în cele mari. Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ni se pare că este de folos nouă.

 POSTUL adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. Eşti stăpân pe pântece, fii atunci dar stăpân şi pe limbă.

 POSTUL acela este adevărat care este prezent în toate. Pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă. Câţi săraci nu puteau fi hrăniţi datorită unei zile de post? Cel ce nu cunoaşte postul nu cunoaşte crucea.

Nu-l invidiaţi pe cel bogat pentru averea sa, pe cel puternic pentru demnitatea sa, iar pe cel înţelept pentru ştiinţa sa.

Căci toate acestea sunt mijloace ale virtuţii doar pentru cei ce le întrebuinţează bine. Fericirea în sine nu stă în ele însele.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO