FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Atracţia principală din Ostrov este biserica, la a carei
ridicare s-au folosit resturi ale unor construcţii romane. Prima
construcţie a fost ridicată din spolii romane şi cărămidă. Clopotniţa
este cea mai bine conservată şi reprezentativă clopotniţă medievală a
Haţegului istoric.
O icoană a Maicii Domnului Hodighitria, care datează din a doua
jumătate a secolului al XIV-lea, este una dintre cele mai valoroase
picturi medievale din România. Legendele familiilor nobiliare, alături
de religie constituie motivele principale pentru care turiştii vin în
acest sat mic din judeţul Hunedoara. Satul Ostrov se află situat pe
vechea şosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa şi locul
ieşirii Streiului din depresiune. A primit acest nume de la poziţia
înconjurată de cursul Râului Mare şi Apei Borii. Localitatea era locuită
încă din secolele IX-X de către o populaţie romano-slavă.
Tătarii şi apoi turcii au invadat şi jefuit zona. În Evul Mediu,
întregul ţinut al Hunedoarei a fost proprietate regală sau a aparţinut
nobililor care au avut în stăpânire castele şi cetăţi. Au existat
formaţiuni voievodale şi cneziale şi cel mai cunoscut a fost voievodul
Litovoi. „Comuna aceasta, atestată documentar din 1365, se găseşte
într-un loc deosebit din din toate punctele de vedere. Aici a fost unul
dintre teritoriile primordiale, fiind o insulă în marea Tetis, locul în
care au supravieţuit printre ultimii dinozauri de pe planetă. Tot aici,
din străfundurile acestei mări dispărute au răsărit ca un dar al lui
Dumnezeu, munţii Retezat ale căror frumuseţi alcătuiesc astăzi Parcul
Naţional Retezat, plin de lacuri glaciare, specii unice de plante şi
animale salbatice. Pe aceste meleaguri a locuit Cândea, mai târziu
Kendeffy, unul dintre cei mai importanţi cneji români care au contribuit
la apararea Occidentului împotriva invaziilor turcesti”, a explicat dr.
ing. Niculiţă Mang, primarul comunei Râu de Mori, de care aparţine şi
satul Ostrov.
Biserica din Ostrov s-a aflat în centrul cercetărilor
istoricilor care, în secolul al XVIII-lea, au efectuat cercetări despre
epoca romană. Cea dintâi descriere a fost făcută de către vicarul
greco-catolic Ştefan Moldovan, în anul 1853, care a clasat biserica în
perioada secolelor VIII-XIII. Primele analize ştiinţifice au fost
inaugurate de către reputatul Virgil Vătăşianu, între anii 1936 şi 1959.
Au urmat cercetări amănunţite care au arătat etapele construcţiei
vechiului monument medieval. Prima biserică a fost un mic edificiu
uninavat, de 5,20 x 4,50 metri, cu grosimi ale zidăriei de 0,90 metri,
cu mic altar rectangular la ridicarea căruia s-au folosit din plin
spolii romane, blocuri mari sau mai mici, dar şi multă cărămidă.
Altarul primei biserici a fost ulterior demolat, iar latura de
nord a navei a fost înlocuită parţial de un alt zid. Două portaluri
permiteau accesul în lăcaşul de cult: unul de vest, parţial utilizat şi
astăzi, şi altul spre sud, care în momentul de faţă este blocat.
Peretele de sud a avut două ferestre înguste, tipice pentru deschiderile
isprăvite în arc frânt.
Probabil anterior începutului secolului al XVI-lea, localnicii
adăugat o clopotniţă care porneşte de la un soclu care delimitează un
rectanglu, ridicat până la 11,30 de metri înălţime. Aceasta este cea mai
bine conservată şi reprezentativă clopotniţă medievală a Haţegului
istoric. Primul nivel, arată specialiştii, are o deschidere în arc frânt
şi o boltă în leagăn, acum spartă, pentru a face loc unei scări fixe de
acces. Următorul nivel a avut o altă intrare, cu scară mobilă, ulterior
transformată şi o fereastră cu ancadrament gotic simplu, cu muchie
teşită. Ultimul nivel are ferestre pe toate laturile, dar mai scunde.
Acoperişul iniţial a fost realizat din lespezi de piatră şi cărămizi
romane, aşezate în con piramidal. Decorul cu fresce a atras atenţia
cercetătorilor. Mult timp a fost vorba doar despre o icoană a Maicii
Domnului Hodighitria, aflată în timpanul portalului de vest despre care
se spune că ar data din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Această icoană a fost recunoscută a fi una dintre cele mai
valoroase picturi medievale din România. Însă elementele de pictură sunt
numeroase. În exterior, se disting scene cu sfinţi, pe care se pot citi
inscripţii zgâriate. În nişa de deasupra intrării sudice, există un
superb cap de cal, de la un sfânt călăreţ. Pereţii interiori, de sud şi
vest, au, în modul cel mai sigur, părţi consistente din vechea frescă.
Biserica a fost ctitorită de cnezii locali. În 1360, Petru de
Ostrov a fost desemnat drept prim protopop cunoscut al districtului.
Datele care îi menţionează pe localnici continuă într-un anume ritm,
până la mijlocul secolului al XV-lea. Apoi, tocmai de când datează cele
mai importante contribuţii la înzestrarea bisericii, iar vechii cnezi au
devenit nobili cu privilegii regale, izvoarele scrise devin mai sărace.
Însă, biserica de la Ostrov a suferit rigorile transformărilor
religioase.
Cnezii, apoi nobilii ostroveni au ajuns de la catolici la
reformaţi. Şi-au schimbat nu numai credinţa religioasă, dar şi etnia
iniţială. Acestei majore metamorfoze i se datorează acoperirea
decoraţiilor interioare, specifice cultelor istorice apostolice, nu
celor protestante. Imaginea de astăzi a bisericii este rezultatul unei
ample transformări care a avut loc probabil în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului XIX. După ce a trecut
prin faza greco-catolică, după 1948, comunitatea şi lăcaşul sunt
ortodoxe.
Intreg albumul foto:
http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-