Nerecunoştinţa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

 Un copac dintr-o pădure, tăiat şi trântit de pământ, plângea cu amar. Un tăietor de lemne trecu pe acolo şi-l întrebă de ce plânge. Arborele răspunse: Nimic nu mă doare mai mult ca nerecunoştinţa. Acum câteva zile veni un om la mine, rugându-mă să-i dau o creangă spre a-şi face o coadă de topor. Eu i-o dădui, dar ce să vezi, abia potrivi coada la topor şi mă şi doborî la pământ cu câteva lovituri.

 Un filosof păgân din vechime spunea că cea dintâi treaptă a nerecunoştinţei este de a nu răsplăti fapta bună, a doua de a uita, iar a treia de a răsplăti binele cu rău. Cunoaştem fabula despre omul care a încălzit la sânul său un şarpe amorţit, dar acesta drept recunoştinţă l-a omorât cu muşcătura-i veninoasă. Istoria aceasta a şarpelui se repetă mereu în lume şi se potriveşte mai ales atunci, când oamenii nerecunoscători abuzează de darul lui Dumnezeu şi jignesc pe cel mai mare binefăcător, pe Dumnezeu.

Istorioare primite de la Preot Ioan prin mail...

Rugaciunea celui "singur in suflet si trist "

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

O Doamne ! iti multumesc ,ca nu m-ai pedepsit si ca ai pus stavila raului ce sufletul nu mi-l iubea.
Si nu l-ai lasat sa-si bata joc in mizerie si desfat de viata mea.
Tu Doamne! ai vazut suferinta mea si mi-ai catarit lacrimile pe cantarul dreptatii.
Si ai spus "gata".lovind cu mana ta cea dreapta pe cei parsivi si rai
 Ca in timp la picioarle mele in genunchi i-ai adus.
Si i-am ajutat si i-am hranit.
Si mana cea care le-a intis "bunatatea mea " a fost muscata de ei spre aducerea aminte in alte zile de necaz si suferinta pentru hotia si parsivenia lor da-le doamne fericirea ce zace acum in sufletul meu ....... 

(Autor : Gabriel Manolescu )

Sfânta Biserică

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin:

- Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.

- Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate. Însă, priveşte! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor.”

( Sfântul Nicodim )