SA FITI BUNI, PE CAT PUTETI, PANA LA MOARTE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Dupa cum ne-a spus Insusi Iisus Hristos in Sfanta Evanghelie: "NIMENI NU ESTE BUN DECAT NUMAI UNUL DUMNEZEU!" (Matei 19:16). Unii oameni pot fi si ei numiti buni, insa, numai in comparatie cu alti oameni. Cel ce cumpara nuci, nu cauta la coaja, ci la miez! Dumnezeul tau este un "ADANC" si priveste in adancul sufletului tau, in inima ta, prin coaja trupului. Caci asa zice Dumnezeu: "FIULE, DA-MI INIMA TA!" (Proverbe 23:26). Dumnezeu fiind mult-milostiv, FII SI TU MILOSTIV!; Dumnezeu fiind Atot-bun, FII SI TU BUN!; Dumnezeu fiind indelung-rabdator, FII SI TU RABDATOR! Un Sfant ii indemna asa, pe toti oamenii pe care-i intalnea: "FITI BUNI, PE CAT PUTETI!", iar un altul le spunea: "FITI BUNI, PANA LA MOARTE!". Asadar, daca unim sfaturile celor doi Sfinti, rezulta acest indemn: "SA FITI BUNI PE CAT PUTETI, PANA LA MOARTE!"

                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                            Preot Ioan.

Omul cu inimă bună....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 
                

„Inima care e bună, multe supărări adună. Ea nu știe să se apere, nu caută dreptate pentru sine și nu ridică glasul atunci când este rănită. Primește, rabdă și tace, nu din slăbiciune, ci din dorința de a nu pierde pacea pe care o are de la Dumnezeu. O astfel de inimă se frânge adesea în tăcere, dar în frângerea ei se naște o rugăciune curată, care nu cere răzbunare, ci putere de a merge mai departe fără ură.

Când omul cu inimă bună este nedreptățit, el se întreabă mai întâi ce are de îndreptat în sine, nu ce are de cerut de la ceilalți. Își vede greșelile, își plânge neputințele și își pune nădejdea în mila Domnului. Supărările nu îl îndepărtează de credință, ci îl adâncesc în ea, pentru că învață să se sprijine nu pe oameni, ci pe Dumnezeu, Care vede tot și rânduiește toate la vremea potrivită.

Dar să nu creadă cineva că această inimă rămâne neauzită. Dumnezeu nu lasă nerăsplătită nici o lacrimă și nici o durere purtată cu răbdare. În tăcerea ei, inima bună se curățește, se luminează și devine izvor de pace pentru cei din jur. Chiar dacă oamenii o apasă și o rănesc, Domnul o ridică și o întărește, dăruindu-i o bucurie adâncă, pe care lumea nu o poate lua.”