Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
,,La un părinte a venit odată o femeie să-si spună necazurile. Ea l-a întrebat:
-Frate, cum o fi cu mântuirea mea?
Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc.
Părintele a întrebat-o:
-Şi nu te rogi?
la care ea a grăit:
-Mă rog, cum să nu mă rog.
-Şi cum te rogi?
-Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea:
„Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă”.
Atunci când spăl rufe spun din nou:
„Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată”.
Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”.
Femeia l-a întrebat în final:
-Părinte, o fi bună rugăciunea asta?
Iar el i-a răspuns zicând ca de acum înainte numai așa să se roage, Dumnezeu, vede și aude tot!
.jpg)
