Într-o casă friguroasă..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Într-o casă friguroasă de la margine de sat,
Își poartă singuri de grijă, o fetiță și-un băiat.
Mama lor se prapadira, iară tatăl pribegea,
Căutând viață ușoară, traiul bun și liniștea.

Au crescut ca toți copiii, cu iubire-n a lor casă,
Cu mămică iubitoare, ce-i punea cu drag la masă
Dar când soarta nemiloasă, le-a frânt aripile-n zbor,
Li s-a tipărit în suflet, numai teamă și mult dor.

_Vine noaptea, surioara și mi-e foame și mi-e frig,
De-am avea și noi pe masă, o bucata de covrig,
Oare tata unde este, se gândește și la noi,
Cum dormim cu ochii-n lacrimi și suntem flămânzi și goi?

_Te așează lângă mine, și-ți voi spune o poveste,
Iar când somnul ne va prinde, ne va da mămica veste,
Ne va trece frigul, foamea, când în vis o vom vedea,
Căci ne va-ncalzi la pieptu-i, cum odată o făcea.

Cât va fi noaptea de lungă,îi vom povesti de noi,
Cum ne-a părăsit și tata și suntem plini de nevoi,
Poate știe să ne spună, de ce ne-a abandonat,
Căci noi n-am aflat răspunsul, deși mult ne-am întrebat.

Si în visul nostru, frate, vom ruga-o să ne facă,
O painica și-o plăcintă, ca de foame să ne treacă.
Să-i aducă-n ospeție, pe bunica și bunicu,
Și măcar pentru-o secundă, să-l vedem și pe tăticu.

Iar apoi spre dimineață, când din vis te vei trezi,
Să-ntelegi că mama noastă, lângă noi nu va mai fi.
Te vei sprijini de mine, dragă frățiorul meu,
Și ne va purta de grijă, numai bunul Dumnezeu.

foto internet
autor Rodica Larie

CREDINTA, NADEJDE SI IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

              


Atat de mult am cugetat la viata,
Si mai nimic din ea n-am inteles.
Un vis oprit sau poate nor de ceata,
Sa spuna cei plecati cu ce ei s-au ales.

Sarmanul om cat rau aduna-n el,
Alearga dupa lucruri trecatoare.
In zori copil, iar seara mosnegel,
Si obosit se-ntoarce la culcare.

In goana dupa bani adesea noi uitam,
De bunul simt, de cei mai tristi ca noi.
Multi au plecat, la fel si noi plecam,
Si-averile se vor preface in noroi.

Si cei bogati si imparatii mari,
Atat de mici se vad in fata mortii.
Batrani, copii si slabi dar si cei tari,
Cand vine ceasul vom pleca cu totii.

Cu slove sfinte spune in Scriptura,
S-avem Credinta, Nadejde si Iubire.
Caci omul e a Domnului faptura,
Si doar acestea duc spre Mantuire.

Iurie Hemei