SĂ CREZI CU ADEVARAT....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                    https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

Noi romanii, suntem un popor increstinat de Sfantul Apostol Andrei in anul 40 d. Hr.. Proba credintei nu este recensamantul, ci o situatie limita. CREZI CU ADEVARAT, doar atunci cand esti gata sa mori pentru crezul tau. Se spune ca odata, un om a cazut intr-o prapastie si s-a agatat de un arbust, ramanand suspendat deasupra haului. Atunci, a inceput sa se roage cum n-o mai facuse niciodata: “Doamne, scapa-ma!” 

                 Atunci a auzit glasul lui Dumnezeu, Care, i-a raspuns intrebandu-l: “AI MERS IN FIECARE DUMINICA LA LITURGHIE?”

“Am mai mers uneori, dar, iti promit Doamne ca n-o sa mai lipsesc in nici-o duminica, daca ma scapi de aici”. “ESTI MILOSTIV, ITI AJUTI SEMENII?” 

“Da, cred ca da, insa, voi darui si mai mult in viitor, daca ma scapi de pe aceasta stanca!” “AI POSTIT?” “

Am incercat uneori, dar iti promit ca voi tine toate posturile mari, iar miercurea si vinerea toata viata mea, numai salveaza-ma!” 

“TE-AI SPOVEDIT SI TE-AI IMPARTASIT CEL PUTIN DE PATRU ORI PE AN?” 

“Doamne, o singura data stiu ca m-am spovedit, in copilarie, dar, ma angajez sa ma spovedesc si sa ma impartasesc foarte des, numai te rog, ai mila de mine!

“CREZI IN MINE?”, L-a intrebat Dumnezeu. “Da, Doamne cred!” ATUNCI, DA DRUMUL CRENGII DE CARE TE TII CU MAINILE!!!

Bucuria mea, cu toata sinceritatea, hai sa ne facem un examen al credintei noastre, fiecare, si sa vedem:

  SUNTEM NOI ATAT DE CREDINCIOSI, INCAT SA RENUNTAM LA TOATE PUNCTELE DE SPRIJIN SI SA NE AGATAM DOAR DE... DUMNEZEU?
                                                                                                                    Preot Ioan .

SĂ VII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

                                                                               Dorin Dumitriu

Cât aş fi vrut să fii cu mine de Crăciun
Dar ai plecat măicuţă dragă,
Mă uit din când în când pe drum
Şi-mi las o lacrimă să cadă.
N-a nins afară, parcă-i toamnă
Și în cămară încă fierbe mustul,
Am copt gutuie dragă mamă
Dar parcă şi-a pierdut tot gustul.
De ce-ai promis că n-ai să pleci
Și totuși ai plecat tăcută ?
Aștept măicuță să te-ntorci
Și să-mi zâmbești intrând pe uşă.
Aş vrea să nu mă ardă al tău dor
Și să mai vii din când în când la mine,
Că vine mamă, ziua sărbătorilor
Și aş fi vrut să îmi frămânți o pâine.
Of, și câte aş fi vrut să-ți spun
Dar n-am să tac, am să vorbesc cu tine,
Mă uit la poza ta măicuț-acum
Și simt ca ești încă cu mine.
Va ninge în curând măicuță
Şi-mi amintesc Crăciunul dealtădată,
Ţi-am rupt din brad doar o crenguţă
Să vii s-o iei, e în uluca de la poartă …

autor...Dorin Dumitriu
Sursa foto Iosif Ciunterei