BUNAVESTIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Maica Domnului are o mare valoare și un loc important în Biserică tocmai pentru că ea a fost aceea pe care au așteptat-o toate generațiile și care a dat lui Dumnezeu Cuvântul fire omenească. De aceea, persoana Născătoarei de Dumnezeu este strâns legată de Persoana lui Hristos, iar vrednicia Preasfintei Fecioare Maria nu se datorează numai virtuților ei, ci mai ales rodului pântecelui ei. Prin urmare, cultul Maicii Domnului este indisolubil legat de hristologie. Atunci când vorbim despre Hristos nu putem separa Persoana Acestuia de cea de la care El a luat trup, iar când vorbim despre Născătoarea de Dumnezeu, ne referim în același timp și la Hristos, deoarece harul și vrednicia ei izvorăsc de la Fiul său. Acest lucru reiese cu claritate din acatistele în care este preamărită Maica Domnului:" Bucură-te că ești scaun Împăratului, bucură-te că porți pe Cel ce pe toate le poartă ".

DOAMNE, TU STII TOATE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, Sfantul Parinte, Iosif Isihastul, ne invata asa: "Neobositii diavoli ne aduc multe ispite si nenumarate tulburari. Diavolul, cu cat trece timpul si se apropie de sfarsitul sau, cu atat intareste mai mult razboiul si se sileste ca sa ne duca pe toti in iad. Tine minte, deznadejdea este pacat de moarte. De ea se bucura diavolul mai mult decat de orice altceva. 

Daca omul nu lupta impreuna cu Hristos, care este Lumina, nu poate sa se izbaveasca de stapanul intunericului, Diavolul”. Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice in chip minunat si cat se poate de adevarat: "Poti trai fara orice si oricine, numai nu, fara Dumnezeu! Tovarasia cu El este mai insemnata si mai vrednica de iubit decat orice tovarasie de pe pamant. Lui slujeste-i, cu El intovaraseste-te; Lui tamaiaza-i, de El îndulceste-te; Lui vorbeste-i; despre El graieste; pe El iubeste-L, şi iubeste-L, si iubeste-L cu toata inima, cu toata puterea, cu toata mintea ta!" 

Daca L-as vedea pe Dumnezeu, as vrea sa-i spun ca si Sfantul Evanghelist Ioan: “Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc" (Ioan 21:17). Fara Dumnezeu nimica sunt, nimica pot, nimica am. Sfantul Parinte, Ilarion Argatu, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: "IN POST, DIAVOLUL ARE MULT DE MUNCA... la sfarsitul lui, vrea sa iasa biruitor”.

     In post, diavolul are mult de munca; nu se odihneste si trudeste din greu ca: sa intarate orgoliile; sa aprinda maniile; sa dezlege gurile; sa goleasca inimile;

sa intunece mingile; sa incatuseaze vointele; sa cosmetizeze mandriile; sa inalte smereniile; sa elibereze infranarile; sa innmulteasca judecatile; sa scurteze rabdarile; sa amane pocaintele; sa adoarma constiintele; sa reduca ascultarile; sa adune pacatele; sa numere caderile; sa aprinda poftele;
raneasca sufletele".

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, bucuria mea! Har si pace sufletului tau!

                                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.