CE AI VOIE SA FACI DUMINICA SI IN ZI DE SARBATOARE ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Am auzit pe mulţi întrebând ce e permis să faci duminica: Ai voie să speli? Să calci, să faci mâncare, să înveţi, să faci cumpărături, să munceşti, etc.
Nu scrie nicăieri în Sfânta Scriptură în mod clar ce ai voie şi ce nu, scrie doar astfel:
„Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea este ziua odihnei, adunare sfântă a Domnului: nici o muncă să nu faceţi; aceasta este odihna Domnului în toate locuinţele voastre.” (Levitic 23, 3)
În general noi oamenii ne amintim de Dumnezeu doar când avem probleme, când nimeni nu ne mai poate ajuta. Aşa a fost din totdeauna, de mii de ani, de când am căzut în păcat, şi Dumnezeu ştie asta. Când totul merge bine uităm de Biserică, de rugăciune, de mărturisirea păcatelor, de iertare, spunem că n-avem timp, amânăm pe mâine, şi tot aşa. Facem păcate şi ne îndreptăţim, ne călcăm conştiinţa în picioare chiar daca ne mustră când urmează să facem un păcat cât de mic. Astfel, prin indiferenţa noastră facem păcate din ce în ce mai mari, ne depărtăm de Dumnezeu, şi ajungem să dăm de necazuri.
Pentru ca acest lucru să nu se întâmple Dumnezeu a hotărât în mod foarte înţelept să aşeze o zi din săptămână special pentru a întări această relaţie între El şi noi. Duminica este ziua în care omul se odihneşte, se gândeşte la Dumnezeu şi la viitorul lui. Această zi ne aduce aminte că avem un scop pentru care trăim aici pe pământ, că avem un Creator care ne iubeşte şi este oricând dispus să ne ajute dacă-i cerem ajutorul.

Duminica e zi de odihnă, ca să ne amintească nouă tuturor că va veni un moment când totul va lua sfârşit şi nu vom mai fi nevoiţi să muncim.
O zi din şapte ne aduce aminte că ne vom odihni veşnic. Nu cu viermii în pământ, ci în împărăţia lui Dumnezeu alături de milioane şi miloane de oameni. Nu în plictiseală şi monotonie, ci în lumină şi într-o continuă noutate.
Iată ce frumos spune psalmistul David:
„Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine.” (Ps. 114, 7)
La a doua venire a lui Hristos pe pământ, cei care au ascultat de glasul lui Dumnezeu se vor întoarce întru odihna Lui, acolo unde totul este în dar, şi unde nu mai trebuie să muncim pentru a obţine ce vrem.
Duminica nu e ca o zi liberă dată de la servici, în care faci ce vrei, ci e o zi sfântă în care Iisus Hristos Mântuitorul lumii a înviat din morţi, ca împreună cu El să înviem şi noi (şi eu şi familia mea, şi prietenii, şi colegii, şi conaţionalii mei, şi toţi oamenii de pe pământ, şi cei vii şi cei adormiţi).
Duminica e ziua în care ne adunăm toţi în biserici, nu ca la teatru, sau ca la mall, ci ca-n locul cel mai sfânt de pe pământ, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru toate şi a-i cere să ne mântuiască pe toţi, fiind foarte conştienţi că fără ajutorul Lui nu puteam face nimic.
Mergem duminica la Biserică pentru a ne reîntoarce acolo de unde am plecat: din raiul bucuriei, unde omul stătea faţă-n faţă cu Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu a poruncit ca duminca să fie zi de odihnă, atunci ce putem face şi ce nu putem, ce e păcat şi ce nu?
Lucrurile sunt simple:
- să nu faci duminica ceea ce ai fi putut face în timpul săptămânii.
- să-ţi faci programul în aşa fel încât duminica să o ai liberă, fără stresul grijilor zilnice.
Duminica şi în sărbători să mergi la biserică, să faci fapte bune, să citeşti din cărţile sfinte, să te rogi mai mult, să te fereşti mai cu ardoare de păcat.
Conştiinţa vă va mustra ca să înţelegeţi ce e păcat şi ce e bine de făcut duminica şi în sărbători.
Dacă poţi să speli, să calci, să faci curăţenie de sâmbătă de ce să le laşi pentru duminică? De ce să nu ascult de Dumnezeu, doar pentru că mi-e lene.

De ce pedepseşte Dumnezeu necinstirea duminicii şi a zilelor de sărbătoare? Pentru că acela care uită de duminică, uită şi de Dumnezeu, şi cine uită de El trăieşte în suferinţă în vecii vecilor.
Poate vi se pare un detaliu nesemnificativ, dar cine este credincios în cele mici este şi în cele mari.
Cine cinsteşte duminica, ţine posturile de peste an, merge la Biserică, se roagă cum poate, acela va avea putere mai multă să iubească, să ierte şi să fie sprijin celor din jur.

Cee ai voie să faci duminica şi în zi de sărbătoare?gătire către împărăţia cerurilor.

Teodorescu Adrian

 

RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE ŞI CERERE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(Se zice seara, după încheierea activităţii)

1. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot ajutorul şi sporul ce mi-ai dat astăzi în lucrarea mea, îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, îţi mulţumesc că m-ai ferit de atâtea necazuri şi rele ce puteau să vină asupra mea sau asupra familiei mele pentru păcatele mele.

2. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate darurile şi virtuţile pe care mi le-ai dat mie şi celor din casa mea, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru apă, ploaie, zăpadă, vânt, căldură şi pentru toate bunătăţile pe care le primim în dar de la Tine.

3. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate bucuriile sufleteşti şi trupeşti nevinovate, pentru frumuseţea cerului şi a pământului, pentru prietenii şi fraţii de credinţă pe care mi i-ai dat, pentru părinţii duhovniceşti prin care mi-ai făcut cunoscută credinţa ortodoxă, pentru că m-am născut român şi ortodox.

4. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai creat şi pentru toată Jertfa Ta, pentru toate Patimile ce le-ai suferit din dragoste pentru mântuirea mea şi a tuturor oamenilor ce vor crede şi nădăjdui în Tine.

5. Doamne, iartă-mi toate păcatele şi greşelile făcute cu mintea, sau cu gândul, sau cu vorba, sau cu lucrul, pe care le-am făcut astăzi şi în toată viaţa mea până în clipa de acum, faţă de Tine, faţă de aproapele şi faţă de mine însumi, căci ca un om neputincios am greşit, şi nu ca un vrăjmaş al Tău.

6. Doamne, nu mă lepăda de la faţa Ta, ci primeşte-mă în pocăinţă, dăruieşte-mi vreme de pocăinţă şi ajută-mă să fac fapte vrednice de pocăinţă.

7. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice şi nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc, ci pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru împărăţia Ta, scrie-mă pe mine, robul Tău, în Cartea Vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.

8. Doamne, primeşte-mi şi puţina mea osteneală pe care am făcut-o în decursul anilor pentru slava numelui Tău Cel Sfânt, pentru lauda Sfinţilor Tăi întru care Te odihneşti, pentru folosul aproapelui şi pentru folosul meu şi al familiei mele.

9. Mai măreşte-mi, Doamne, credinţa, nădejdea şi dragostea şi-mi dăruieşte bunătate, blândeţe, pricepere, îndelungă-răbdare în necazuri, în ispite şi în boală, stăpânire de sine, bunăvoinţă, bucurii duhovniceşti şi bucurii trupeşti nevinovate, înţelepciune, înfrânare atotcuprinzătoare de la toate poftele cele vinovate şi de la toate păcatele, curăţenie sufletească şi trupească, pace sufletească şi trupească, sănătate sufletească şi trupească, nevinovăţie, amabilitate, gânduri bune, îngăduinţă faţă de cei ce mă provoacă, discernământ, adevărata şi sfânta smerenie, bărbăţie, statornicie în cele bune şi la capătul vieţii, binele Tău cel veşnic.

10. Ajută-mă, Doamne, să fiu darnic, iertător, înţelegător, milostiv, prevăzător, ascultător de sfatul cel bun, harnic, drept, cinstit, cumpătat, cuviincios în vorbe şi în purtare; ajută-mă să-mi păzesc gândurile, să pot face binele, să nu rostesc cuvinte urâte, să fac numai ceea ce-mi este de folos pentru suflet şi trup.

11. Doamne, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, ci dăruieşte-mi viaţă, putere de muncă şi sănătate pentru a lucra şi a înmulţi talanţii ce mi i-ai încredinţat, pentru a asigura cele materiale şi sufleteşti necesare familiei mele, pentru a-mi face datoria de creştin – de tată (mamă), de soţ (soţie), de fiu (fiică), de bunic (bunică), de frate (soră), de naş (naşă), de fin (fină), de coleg (colegă), pentru a ajuta pe cei suferinzi şi săraci, pentru a mă achita de toate obligaţiile pe care le am faţă de Tine, faţă de aproapele, faţă de societate, faţă de familia mea şi faţă de mine însumi.

12. Dă-mi, Doamne, înţelepciune pentru a deosebi lumina de întuneric şi pentru a împărtăşi şi altora adevărata lumină.

13. Dă-mi, Doamne, prieteni adevăraţi, sinceri şi credincioşi, şi fereşte-mă de oameni linguşitori şi profitori.

14. Doamne, în tot timpul şi în tot locul povăţuieşte-mă şi mă sprijineşte în toate cele de folos, dăruieşte-mi să primesc cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce clipa ce urmează şi în toate întâmplările neaşteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine; învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi întărit în credinţă căci peste toate este Sfântă Voia Ta.

15. Doamne, fereşte-mă de apostazie, de rătăcire şi de toată erezia; izbăveşte-mă de nesimţirea cea sufletească şi trupească, de toată neştiinţa şi uitarea; călăuzeşte-mi voia, ajută-mă să înţeleg şi să fac voia Ta, învaţă-mă cum să mă rog, ajută-mă să iert, să rabd, să iubesc, să cred şi să nădăjduiesc în Tine.

16. Doamne, învaţă-mă ce să vorbesc, cum să vorbesc, cât să vorbesc, când să vorbesc şi când să tac, cum să mă comport în familie şi societate, cum să mă îmbrac, spre a fi pildă de adevărat creştin înaintea oamenilor, spre lauda numelui Tău Celui Sfânt şi a credinţei noastre ortodoxe, spre a nu fi sminteală, sau pricină de poticneală, ori de păcătuire pentru alţii.

17. Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de patimile trupeşti şi sufleteşti, şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Dă-le gânduri bune vrăjmaşilor mei şi toate cele ce le sunt de folos, ca să nu mă invidieze, să nu mă vrăjmăşească, să nu păcătuiască din pricina mea, să nu se piardă din cauza mea.

18. Doamne, dăruieşte-mi dorul după viaţa cea veşnică şi fericită, ajută-mă să dobândesc Harul Duhului Sfânt spre viaţa de veci, ajută-mă să urăsc păcatul şi să nu mai fac voia lumii păcătoase, a trupului neînfrânat şi a vrăjmaşului diavol.

19. Doamne, ajută-mă să pun în fiecare zi început bun de pocăinţă, dă-mi lacrimi pentru păcatele mele şi aducere aminte de moarte şi de Judecată, dăruieşte-mi umilinţă şi cuget ca să-mi mărturisesc toate păcatele mele şi hotărâre de a nu le mai face.

20. Doamne, înalţă-mi sufletul spre Tine, pe scara înţelepciunii de sus, care începe cu frica de Dumnezeu şi se desăvârşeşte în focul dragostei dumnezeieşti.

21. Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul meu, cu tot cugetul meu, cu toata inima mea, cu toată puterea mea, iar pe aproapele ca pe mine însumi.

22. Doamne, întoarce cu pace de pe căile deşarte ale lumii acestea şi pe copilaşii mei, pe părinţii mei, pe fraţii mei şi pe toţi cei pentru care mă rog. Luminează-le mintea, întăreşte-le voinţa, măreşte-le dragostea, credinţa şi nădejdea şi călăuzeşte-le paşii spre Sfântă Biserica Ta, spre dreapta credinţă ortodoxă, şi fă ca, împreună cu dânşii, să Te slăvim pe Tine, Creatorul şi Proniatorul nostru, şi să nu se bucure vrăjmaşul de noi.

23. Doamne, ajută-mă în activitatea mea gospodărească şi de la serviciu (şcoală). Ajută-mă să convieţuiesc în pace, în armonie cu familia mea, cu fraţii de credinţă, cu mai-marii mei şi colegii de serviciu, cu vecinii mei şi cu toţi oamenii.

24. Sfinţeşte-mi, Doamne, toate simţurile mele sufleteşti şi trupeşti: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul şi fă din ele ferestre sfinte prin care să Te văd pe Tine, să Te ascult pe Tine, să Te simt pe Tine şi mireasma cerului şi să doresc a gusta înflăcărat din Sfântul Tău Trup şi Sânge, spre sfinţirea sufletului şi trupului meu, spre viaţa de veci cea fericită.

Aşa Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mi nevrednica mea rugăciune şi nu mă lepăda de la faţa Ta. Amin!