PALMA NEVĂZUTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Povestea la cunoștințe mai demult un om de seamă
Cum că în copilărie se pusese pe fugit 
Împreună cu-n prieten, fără nici un fel de teamă,
Nu prin curte, cum se face, ci-n lăcașul cel sfințit,

Când deodată-l pălmuiește din senin, așa, o mână,
(În biserică nu-i nimeni, numai el și-al său amic..),
O "pălmuță" care are să îl doară-o săptămână
Fiindcă, după cum spusese, el era destul de mic..

Și aude și o voce: "Nu îți e rușine, oare,
Să te fugărești prin fața Fiului lui Dumnezeu?..
Palma asta peste față, care-atât de rău te doare,
De la mine ai primit-o, căci Iisus e Fiul meu"!

Vrednică-i de-a fi crezută întâmplarea cu pricina,
Căci acel ce-a povestit-o e un doctor serios.
De aici noi înțelegem cât de mare ne e vina
Când umblăm fără sfială chiar prin fața lui Hristos..

Maica Domnului privește la acei ce fără teamă
Umblă cam "în bășcălie" prin lăcașul cel sfințit..
Se mai supără pe unii, după cum băgăm de seamă
Că s-a supărat pe puștiul ce apoi l-a pedepsit..

Învățați-vă copiii prin biserici să nu fugă,
Fiindcă ne-adunăm în ele ca să ne rugăm frumos,
Însă cum să se ridice către Cer a noastră rugă,
Dacă înșiși rugătorii nu se poartă cuviincios?..

Iată încă o minune care nouă ne arată
Cât de mică e distanța dintre Ceruri și pământ..
Vă îndemn ca să o credeți, fiindcă e adevărată,
Dacă nu, cu tot respectul.. cred că am vorbit în vânt!

HAINA RUPTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
 

     Un ostas l-a intrebat odata pe avva (parintele) Mios daca Dumnezeu primeste pocainta omului. Iar avva, dupa ce l-a intarit cu cuvinte de folos, i-a zis:
 - Spune-mi, dragule, daca ti se rupe haina, o arunci? Acela i-a raspuns:
- Nu, ci o cos si continui sa o port.
Atunci parintele i-a spus:
 - Aşadar, daca tie iti pare rau pentru haina ta, lui Dumnezeu nu-I va parea rau pentru faptura Sa? Asa era atunci: oamenii isi carpeau hainele rupte. Astazi, insa, cei mai multi oameni nu-si mai cos haina trupului, dar nici pe cea a sufletului, nu le mai pare rau de hainele lor. Doar Dumnezeu a ramas consecvent: Ii pare rau pentru fiecare faptura a Sa, "zdrentuita de pacate" si se jetfeste mereu pentru ea.
"Veniti să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ca purpura, ca lana alba le voi face. De veti vrea si de Mă veti asculta, bunătătile pămantului veti manca. Iar de nu veti vrea si nu Mă veti asculta, atunci sabia vă va manca, căci gura Domnului grăieste" (Isaia 1:18-20).