RUGACIUNEA MEA DE FIECARE ZI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Curata-ma Doamne, curata-mi CASA si MASA, si SUFLETUL, si TRUPUL, de toate RATACIRILE, de toate PACATELE, de toate NELEGIUIRILE, asa incat sa nu-mi ramana decat o singura GRIJA, un singur DRUM, o singura DRAGOSTE si o BUCATA DE PAINE PE MASA.

   Izbaveste-ma Doamne, de ISPITA de a porni peste tot si de nu a ajunge nicaieri, de a ne incarca mai mult decat putem duce, de a le incepe pe toate si a nu duce nimic pana la capat.

   Scoala-ma Doamne in zori, ca sa merg LA MUNCA, la munca cea care este pentru MINE, cat si pentru APROAPELE, nu atat pentru TRUP, cat mai ales pentru SUFLET.

Daruieste-mi o zi buna, binecuvantata, cu spor si harnicie, asa incat spre seara intors acasa, impacat Tine Doamne, cu constiinta mea si cu lumea din jur, sa cinez cu ceea ce mi-ai dat: PAINE si APA. Atat. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  

CAND TI-E SUFLETUL RĂNIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Cand ti-e sufletul ranit,
De cel care l-ai iubit,
Nu mai cauta la el,
Ci priveste catre Cel,

Care-a coborat din Slava,
Sa bea cupa cu otrava,
 Care-a venit din Tărie,
Ca sa-ti poarte Crucea, Tie!

   Si pe El, L-au parasit,
Cei pe care i-a iubit!
Cine s-a dus sa-L ridice,
Cand era cazut sub Cruce?

Numai Simon Cirineul,
i-a mai luat din spate, greul,
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mana Sa!

   Nu mai plange-n suferinta,
Ridica-te prin Credinta,
 Pentru al tau sufletel
El v-a cobori din Cer,

 Si cand nu vei mai putea,
Iti va sterge lacrima!
 Si-ti va da, cu mult mai mult,
 Decat ceea ce-ai pierdut!

   Iti va da Iubirea Sa,
Care te va vindeca!
Si in loc de desfatari,
Vor fi binecuvantari,

Si in loc de doruri grele,
Va fi a Sa mangaiere,
Nici un om nu-ti poate da,
 O Iubire ca a Sa!

   Ca iubirea omeneasca,
Nu-i curata, nici cereasca,
 Doar a Domnului Iubire,
Este mai presus de fire!

El ne-a pus masura-n toate,
Si in simturi si in fapte,
Dar ne-a lasat mostenire,
Nesfarsita Sa Iubire!

   Nu ne-a pus masura-n ea,
Ci ne-a dat porunca grea,
S-o-mpartim, s-o risipim,
Si dusmanul sa-l iubim,

Insa nu iubim curat,
 Patimasi ne-am invatat,
Nu stim a iubi ca El,
Care-a coborat din Cer.

                     Preot Ioan.

UN DIAMANT: IUBIREA MEA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Dumnezeul meu, dorirea mea,
Tu esti al meu si eu al Tau,
Tu esti al dragostei izvor,
Tu esti al meu si-al tuturor.

Iisuse Bland, Iisuse-al meu,
Tu esti si Fiu si Dumnezeu,
Tu esti Cel mai presus de Fire,
 Tu esti si Taina si Iubire...

Iubirea mea se pleaca Tie,
Apoi se-avanta spre Tarie,
Se-aseaza-n chip de alba floare,
La Scaunul Maririi Tale.

Parinte drag, Iisus Prea Sfant,
 Imi esti si Hrana si Cuvant,
 Imi esti Odihna si Putere,
Imi esti Vesnica Mangaiere!

Aseaza-ma in palma Ta,
Acum si-n Veci si Pururea,
Sadeste-ma ca pe o floare,
In Tarina Gradinii Tale!

Acolo unde ai sadit,
Pe toti acei ce Ti-au slujit,
Si Ti-au adus rodire dulce...,
Chiar si talharul de pe cruce.

Iisuse drag, Iisuse-al meu,
Tot ca talharul vin si eu,
Si n-am nici mir, dar port o cruce,
De vin cu ea, oare-ar ajunge ?

Ar fi de-ajuns a o purta?
Ar fi de-ajuns iubirea mea?
Parinte Sfinte, Dumnezeu,
Sadeste-ma-n Ogorul Tau.

Chiar de-i tarziu, ma-ntorc cu dor,
Ca fiul cel risipitor,
Si bat sfios la usa Ta,
 Pe care am iesit candva,

Ma-ntorc sarac si umilit,
 Infometat si zdrentuit,
 Dar tot am mai pastrat ceva,
Un diamant: IUBIREA MEA! 

                        Preot Ioan.

DOAMNE, CUM SA-TI MULTUMESC?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   In ce zori de zi si astazi m-am trezit,
"Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!",
Si totusi, cat pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astazi m-a trezit,
 Dar altii au sfarsit cu viata lor.

   Si azi imi bate inima frumos,
 "Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!",
 Si totusi, cat pot fi de bucuros,
Ca inima imi bate azi frumos,
Cand altora li-i slaba si pustie.

   Si  azi aud cum pasari ciripesc,
"Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc,
Ca pot s-aud cum pasari ciripesc,
Cand altii n-au s-auda niciodata.

   Si astazi pot vedea un cer senin,
"Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?",
 O, minunat e-acest cadou divin,
Sa pot vedea si azi un cer senin,
 Cand altii vad o lume de-ntuneric.

   Si azi ma bucur iarasi sa trudesc,
 "De ce? E-o noua zi din cele grele!",
 Si totusi, Doamne, eu iti multumesc,
Ca doua maini m-ajuta sa muncesc,
 Cand altii nu se pot sluji de ele.

   Si azi ma bucur iarasi sa alerg,
"De ce? E-o noua zi obositoare!"
 Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg,
Cat sunt de fericit ca pot sa merg,
Cand altii nu se-ajuta de picioare.

   Si azi sunt fericit ca esti cu mine,
Ca sufletul nu mi-e nicicand pustiu!
Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine,
Ca-mi dai putere sa inving suspine,
 Cand altii nu Te vad si nu Te stiu..."

sursa mail

MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, sau, NEMULTUMITORI SI NERECUNOSCATORI???

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Iubiti credinciosi, iata ce ne istoriseste Sfantul Nifon al Constantianei: "La trei ani după ce m-am pocăit pentru păcatele mele, m-am gândit, că de atâta vreme mă rog lui Dumnezeu şi până acum NICI UN DAR NU MI-A DAT. Adormind trist, L-am visat pe Domnul Hristos, care, de pe scaunul slavei Sale, mi-a zis: 

"Nifon, Nifon, în seara asta M-ai întristat cu ceea ce ai zis în gândul tău, că te rogi Mie de atâta vreme şi nici un dar nu ţi-am dat. Dar, ce e sunt acelea pe care le ai? Spune-Mi, nu sunt daruri? AERUL care-l respiri, APA care o bei, MANCAREA cu care te hranesti, FIECARE ZI DE VIATA cand te scol din somn, NU SUNT DARURI? CERUL, PAMANTUL, MAREA şi toate cele dintr-însele NU SUNT DARURI? Ce Mi-aţi dat voi oamenii pentru ele? Nimic! Şi in loc de răsplătire, voi M-aţi scuipat, M-aţi pălmuit, M-aţi bătut cu biciul şi pe cruce M-aţi pironit, cu oţet şi cu fiere M-aţi adăpat... SFINTELE TAINE spre mantuirea sufletului tau (Botezul, Mirungerea, Cununia religioasa, Maslul, Spovedania, Impartasania, Preotia) NU SUNT DARURI? Toate bunătăţile pământului nu sunt daruri? PASARILE cerului, PESTII mărilor, NU SUNT SI ELE, DARURI? Faptul ca M-am rastignit, M-am îngropat si am inviat a treia zi din morti, pentru mantuirea voastră, ca sa va deschid portile Raiului, acestea nu sunt daruri? Cum zici tu Nifon, că nu ţi-am dat nici un dar???". 

Dragii mei, se spune ca BINEFACEREA si RECUNOSTINTA nu s-au intalnit niciodata pe pamant si pentru ca tot ce avem este darul lui Dumnezeu, sa nu fim NEmultumitori si NErecunoscatori, ci, MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, fiindca Dumnezeu fara om, ramane tot Dumnezeu, in timp ce omul fara Dumnezeu, este nimic...

                                                                                                                                  Preot Ioan.

Să nu ne alegem crucea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Am înţeles, ne-am convins că avem de purtat fiecare câte o cruce… Suntem hotărâţi să o purtăm… Dar unii dintre noi am vrea să ne alegem noi crucea… Am vrea o cruce mai uşoară… Trebuie însă, să ne lăsăm de acest gând! Căci crucea pe care trebuie să o purtăm nu ne-o alegem noi, ci ne-a fost dată de către Dumnezeu. Fiecare dintre noi avem câte o cruce de purtat, o cruce a încercărilor şi a necazurilor.

Iar crucea pe care o purtăm, ne-a fost dată ca un ajutor pentru a ne mântui. Ni se pare însă că crucea noastră este grea, ne plângem că nimeni nu suferă cât suferim noi.
Dorinţa de a ne schimba crucea este însă o mare, mare ispită. Nu avem noi dreptul să ne alegem o altă cruce. Şi dacă am avea dreptul să ne-o alegem, ar fi o nenorocire pentru noi, pentru că vrând să ne alegem una mai uşoară, am da peste una şi mai grea!...
Un om sărac a visat toată noaptea cum colinda printr-un magazin cu haine noi. Însă nicio haină nu i se potrivea. Abia la urmă a dat peste o haină mai simplă, făcută parcă anume pentru el. Şi, uitându-se mai bine la ea, a văzut că era tocmai haina sa.
Aşa este şi crucea noastră. Ea este măsurată şi cioplită după puterile noastre!... Ea ni se potriveşte ca şi o haină!... Să o purtăm aşadar mulţumiţi!... Să o purtăm cu răbdare spre a ne mântui, pentru că Hristos este Cel Ce a pus-o pe umerii noştri!...

Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

MAIASTRĂ SUFERINTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

MAIASTRĂ SUFERINTĂ

   O, tu maiastra suferinta, 

Cu dor cuprinzi intreaga mea mea fiinta. 

In ea aprinzi Lumini de cunostinta, 

Ma-nveti intreg adancul omenesc, 

Mi-arati sublimul cel dumnezeiesc.

 Ma-nveti sa trag hotare firii, 

Si sa-nteleg intinderea iubirii.

 Imi luminezi cu flacarile tale, 

Nemarginirea lumii siderale. 

Ma duci adanc, tot mai adanc, in jos, 

Ma urci pe culmi de bine si frumos. 

Ma dau in voia ta, sa ma strunesti, 

Sa ma inalti mereu si sa ma cresti,

 S-ajung pan-la masuri dumnezeiesti. 

Sa-mi speli cu lacrimi ochii neincetat,

 Ca vazul meu sa fie-n  veci curat, 

In talpi si-n maini sa-mi bati mereu piroane, 

Sa-mi rastignesti pornirile avane. 

Cu biciul tau de foc sa ma lovesti, 

De tot ce-i "lume" sa ma curatesti. 

Din harul tau sa-mi dai, mereu sa-mi dai, 

BLANDETEA, MILA, DRAGOSTEA din rai, 

Pe Crucea ta, MAIASTRA SUFERINTĂ, 

Sa-nalti la cer saraca mea fiinta.

    Zorica Latcu

LA CINE SA ALERG IISUSE?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   La cine sa alerg Iisuse?
Vin iar la umbra Crucii Tale,
 Durerile-mi raman nespuse,
 Doar tu-mi cunosti amara jale!

   Trecut-au ani de suferinta,
 Trecut-au ierni si mi-e tot frig,
Ma lupt cazând in neputinta,
 Si doar la Tine stiu sa strig.

   As plange-ntruna, dar n-am lacrimi,
 Le-am pus zagaz si nu mai curg,
 Privesc la ale Tale patimi,
 Si spre al vietii mele-amurg!

   Si ma intreb de pot a duce,
La fel si eu, Golgota mea,
De pasii mei vor sti sa urce,
Sau de vor sti, nu vor putea!

   Tu ai cazut pe drumul Crucii,
Ca eu sa ma ridic din moarte,
Eu imbracat in haina rugii,
Voi duce crucea-mi mai departe!

                      Preot Ioan.