Rugăciunea de toată vremea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Am primit un sfat asupra modului de a mă ruga bunului Dumnezeu și doresc să îl împărtășesc cu voi, pentru binecuvântare și mântuirea sufletului.
Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile.
Vorbeşte cu Dumnezeu de toate.
„ Doamne, ce să fac ? Uite trebuie să fac asta şi asta ; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine ” ; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune.
Pentru că ce este rugăciunea ? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu.
Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni :
„ Rugaţi-vă neîncetat !”.
Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ ?
Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut.
Nu putea să stea în genunchi neîncetat.
La asta s-a gândit : să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.
De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea : rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.
Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte.
Trebuie spus tinerilor lucrul acesta.
Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat.
Sau zici :
„ ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile !”.
Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată.
Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu.
Şi vorba asta copilărească :
„ Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.” îţi aduce sentimentul prezenţei intime a lui Dumnezeu în inima ta.
Voi ştiţi proverbul călugăresc : „ dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc ”.
Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune.
Omul devine o rugăciune.
Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu.
Când spui :
„ Doamne !”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte-te la ce spui.
Dar, dacă ai timp, puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să spui : „ Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne !” sau : „ Binecuvintează-i pe oamenii aceştia !”.
Părintele Roman Braga,

Teodor Ciurariu

“UNDE SUNT DE TOATE, LIPSEȘTE TOTUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina, ne indeamna asa: "Incredeti-va in Dumnezeul Cel Bun, puternic si viu, si Acesta va va duce la odihna". Iar in Patericul Athonit gasim acest minunat sfat duhovnicesc, al Parintelui ascet rus, Tihon: "Fiul meu, trebuie sa-i speli picioarele lui Iisus cu lacrimile tale, iar El se va intoarce si va curati pacatele tale." Cei care l-au cunoscut au spus ca: "Ochii pustnicului rus Tihon, erau întotdeauna plini de lacrimi. El se ştergea permanent cu o batista uda pe care o purta totdeauna in mana. Epitrahilul sau era ud de lacrimi, iar crucea cu care binecuvanta era tocita.

 El spunea adesea ca trebuie sa spalam picioarele lui Iisus cu lacrimile noastre in toate zilele vietii si sa i le ştergem cu parul nostru, in timp ce facem plecaciuni in fata Lui. In chilia lui, crucea de lemn, inaintea careia se ruga, era uda de lacrimi". Ispitele au venit vor mai veni, fiindca, daca s-ar ridica ispitele nu s-ar mai mantui nimeni, iar despre aceste ispite ne spune Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina: "Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. 

Sa ne ingrijim insa sa fim si noi priveghetori si cu luare-aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispita". Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, zice asa: "Am fost in Occident şi ce am vazut m-a ingrozit. 

Acolo e gol. E plina masa de bucate si toata tehnica pe masa, dar n-am vazut multi occidentali fericiti. Sa nu le ravniti. UNDE SUNT DE TOATE, nde sunt de toate lipseste totul".
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau!

                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                             Preot Ioan .