duminică, 13 aprilie 2025

Săptămana mare...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Săptămana mare , ultima săptămână a Postului Pastelui, numită si Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credinciosii pentru Marea sarbătoare .
Pentru a simti bucuria pascală trebuie să ne pregătim în această săptămână atât sufletul, cât si trupul, înăsprind postul pe cât ne stă în putintă măcar în aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsă si peste cel care a venit abia în ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit încă din ceasul întâi la Hristos.

Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.

Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om în iad. Cred că de vom avea recunostintă fată de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu si o purtare smerită si cu dragoste fată de chipurile Lui, care sunt semenii nostri, împreună cu putina nevointă făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viata aceasta, cât si în cealaltă.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăinţă lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăinţă şi prin păzirea poruncilor Lui.

Cuviosul Paisie Aghioritul..


vineri, 11 aprilie 2025

Noblețea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

Ce știi tu ce e Noblețea Suflete mult păcătos? Cum te bucură cuvântul Ce nu-ți este de folos? Colcăie viermii mândriei, Toată fața ți-o spoiești, Cu parfumul iasomie Pretutindeni o răspândești. Înmulțitu-s-au paraziții Și miroși parcă a iad Suflete ai chiar soluții! Șansele la Rai îți scad! Diavolul te instruiește Cum să fii mereu vicleana, Cu ispite te războiește Nu să fii bună mireană. Ce cuvânt mare-i Noblețea, Sfinții toți au câștigat-o, Mă cuprinde doar tristețea Când aud că toți mi-au dat-o.

joi, 3 aprilie 2025

Sfaturi duhovnicești...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

Iubiți credincioși, m-am întors nu de mult, din-tr-un pelerinaj de la Sf. Munte Athos, din Grecia. Și a rânduit Dumnezeu să putem să ajungem la chilia unui călugăr Gavril foarte vârstnic, al cărui Stareț a fost Sf. Paisie Aghioritul.El ne-a spus să vă transmitem dvs., tuturor credincioșilor cele 6 lucruri, fără de care nu ne putem mântui sufletele noastre:

1. Frecventarea Bisericii. Fără de Biserică nu există mântuire. Cine nu are Biserica de mamă, Dumnezeu nu ii este Tată.
2. Deasa Spovedanie și deasa Împărtășanie cu Trupul și Sângele lui Hristos.
3. Postul de Miercuri și Vineri, fără de ulei.
4. Milostenie cât mai multă.
Cine dă, lui își dă!
Cine face, lui își face!
5. Rugăciune neîncetată: „Doamne Iisuse Hristoase, milește-mă!“ și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
mântuiește-mă!“.
6. Citirea neîncetată a Sf. Scripturi (a Bibliei).
 
În fiecare zi de citit cel puțin un capitol din Vechiul Testament și un capitol din Noul Testament. (Să avem fiecare în casele noastre Sf. Scriptură).
 
Bunul Dumnezeu să vă ajute să le puteți aplica în practica vieții dvs. și să puteți culege cât mai multe roade duhovnicești.
 
Transmiteți-le mai departe și celor dragi dumnea-voastră!

Cu respect, preotul Dimitrie Botlung

miercuri, 2 aprilie 2025

*PRAVILĂ PENTRU CEI CU LEGĂTURI ȘI DEZNĂDĂJDUIȚI*

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


*După rugăciunile începătoare, cum ne trezim începem ziua cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.*
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. *(o metanie)*
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
*(o metanie)*
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu mai osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. *(o metanie)*
_Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:_
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.
*(o închinăciune)*
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.
*(o închinăciune)*
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.
*(o închinăciune)*
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.
*(o închinăciune)*
_Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie: Doamne și Stăpânul vieții mele…_
_După care imediat aceste stihuri din psaltire pentru dezlegarea de la diavol._

*Psalmul (145, 7-8)*

Domnul înțelepțește orbii. Domnul îndreptează pe cei dărâmați. Domnul iubește pe cei drepți. Domnul păzește pe cei sărmani, pe sărac și pe văduvă va ajuta, și calea păcătoșilor va stinge.
*Cercetând viețile multor sfinți, începi să te aprinzi cu duhul. Se deschide inima în frica lui Dumnezeu, spre dorința de a dobândi râvna viețuirii sfinților. În prima parte a zilei dimineața, ascultăm/citim din viața sfinților pe care îi sărbătorim*
*Este de mare folos a cerceta viața Sfinților care au pătimit pentru Hristos, căci însăși aducerea aminte a chinurilor lor poate deștepta gândul nostru spre dumnezeiasca dragoste și să ne dea aripi pentru săvârșirea faptelor bune, ca și noi să suferim măcar cu mintea acele pătimiri pe care ei le-au avut cu trupul pentru răsplătirile ce vor să fie.*

*Psalmul 5*

1. Graiurile mele bagă-le în urechi, Doamne! Înţelege strigarea mea!
2. Ia aminte glasului rugii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
3. Căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa asculta-vei glasul meu;
4. Dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu nu eşti un Dumnezeu care vrei fărădelegea;
5. Nu va nemernici lângă Tine cel ce vicleneşte, nici nu vor rămâne cei fărădelege în preajma ochilor Tăi.
6. Urât-ai pe toţi cei ce fac fărădelegea. Pierde-i-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna;
7. Pe bărbatul sângiuirilor şi viclean îl urăşte Domnul.
8. Şi eu, întru mulţimea milei Tale, intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi către biserica cea sfântă a Ta, cu frica Ta.
9. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei!
10. Îndreptează înaintea Ta calea mea. Căci nu este în rostul lor adevăr, inima lor e deşartă;
11. Groapă deschisă, grumazul lor; cu limbile lor vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule;
12. Cadă din sfaturile lor; după mulţimea necredinţei lor scoate-i pe dânşii, căci Te-au amărât, Doamne.
13. Şi să veselească toţi cei ce nădăjduiesc spre Tine; în veac se vor bucura şi vei sălăşlui întru ei.
14. Şi se vor făli întru Tine toţi cei ce iubesc numele Tău, căci Tu vei blagoslovi pe cel drept.
15. Doamne, ca cu o armă de bună voire ne-ai încununat pe noi.

*Psalmul 6*

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2. Miluieşte-mă, Doamne, căci slab sunt; vindecă-mă, Doamne, căci se tulburară oasele mele;
3. Şi sufletul meu se tulbură foarte; şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne, şi izbăveşte sufletul meu.
4. Mântuieşte-mă pentru mila Ta!
5. Căci nu este în moarte pomenirea Ta; şi în iad cine se va mărturisi Ţie?
6. Ostenit-am întru suspinul meu, scălda-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7. Se tulbură de mânie ochiul meu, învechitu-m-am întru toţi vrăjmaşii mei.
8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi fărădelege, căci a ascultat Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit-a Domnul ruga mea, Domnul rugăciunea mea a primit.

10. Ruşineze-se şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; întoarcă-se şi să se ruşineze foarte degrabă.

*Psalmul 9*

1. Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, povesti-voi toate minunile Tale.
2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numelui Tău, Înalte.
3. Când se va întoarce vrăjmaşul meu înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta.
4. Căci ai făcut judecata mea şi legiuirea mea, şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci dreptatea.
5. Certat-ai limbile şi pieri necredinciosul, numele lor l-ai stins în veac şi în veacul veacului.
6. Vrăjmaşului îi lipsiră săbiile cu desăvârşire şi cetăţi ai surpat.
7. Pieri pomenirea lui cu sunet, şi Domnul în veac rămâne.
8. Gătit-ai cu judecată scaunul Lui; şi El va judeca lumea cu dreptate, judeca-va norodul cu dreptate.
9. Şi Se făcu Domnul scăpare săracului, ajutor la bune vremi, întru necazuri.
10. Şi nădăjduiască întru Tine cei ce cunosc numele Tău, căci n-ai părăsit pe cei ce Te cercetează, Doamne!
11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, povestiţi întru limbi tocmelile Lui!
12. Căci Cela ce cercetează sângiuirile lor Şi-a adus aminte. N-a uitat strigarea săracilor. Miluieşte-mă, Doamne!
13. Vezi smerenia mea de către vrăjmaşii mei,
14. Cela ce mă înalţi pe mine din porţile morţii, pentru ca să povestesc toate laudele Tale, în porţile fetei Sionului.
15. Veseli-ne-vom întru mântuirea Ta; înfipseră-se limbile întru stricăciunea care au făcut;
16. În laţul acesta care au ascuns prinse-se piciorul lor.
17. Cunoaşte-Se Domnul, judecăţi făcând! Întru faptele mâinilor Lui se prinse păcătosul.
18. (Cântare a strigării) Întoarcă-se păcătoşii la iad, toate limbile cele ce uită pe Dumnezeu.
19. Căci nu până în sfârşit se va uita săracul, răbdarea săracilor nu va pieri desăvârşit.
20. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul, judece-se limbile înaintea Ta.
21. Pune, Doamne, tocmitor de lege peste ei; cunoască limbile că oameni sunt.
22. (Strigare) Pentru ce Doamne, stai de departe, treci cu vederea la bune vremi întru necazuri?
23. Când se semeţeşte necredinciosul, aţâţă-se săracul; prinzându-se întru sfaturile care le socotesc.
24. Căci se laudă păcătosul întru poftele sufletului lui, şi cel ce face strâmbătate se binecuvântează.
25. Întărâtă pe Domnul păcătosul, după mulţimea urgiei lui; nu va cerceta.
26. Nu este Dumnezeu înaintea lui, spurcă-se căile lui în toată vremea.
27. Strică-se judecăţile Tale de către faţa lui, tuturor vrăjmaşilor lui va stăpâni de tot.
28. Pentru că zise întru inima lui: ’’Nu mă voi clătina din rudă în rudă, fără de rău.’’
29. Care de blestem rostul lui este plin şi de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
30. Şade întru vicleşug cu cei avuţi, întru ascunsuri, ca să ucidă pe cel nevinovat;
31. Ochii lui la cel sărac se uită.
32. Pândeşte întru ascuns, ca leul la stâna lui; pândeşte ca să apuce pe sărac, să apuce pe sărac dacă-l va trage pe el.
33. În laţul lui va smeri pe el; pleca-se-va şi va cădea dacă va stăpâni el pe săraci.
34. Pentru că a zis întru inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă desăvârşit".
35. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi desăvârşit.
36. Pentru care lucru a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu? Pentru că a zis în inima lui: "Nu va cerceta".
37. Vezi, că Tu osteneala şi durerea socoteşti, ca să-l dai pe el în mâinile Tale.
38. Ţie s-a lăsat săracul, sărmanului Tu ai fost ajutor.
39. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău; cerca-se-va păcatul lui şi nu se va afla.
40. Domnul Împărat e în veac şi în veacul veacului! Pieriţi, limbi, din pământul Lui!
41. Pofta săracilor ascultat-ai, Doamne, la gătirea inimilor lor luat-a aminte urechea Ta.
42. Judecă săracului şi smeritului, pentru ca să nu mai adauge încă a se mări omul pe pământ.

*Psalmul 36*

1. Nu te apropia cu râvnire întru cei ce viclenesc, nici nu râvni celor ce fac fărădelegea.
2. Ca o iarbă curând se vor usca şi ca legumele pajiştii curând vor cădea.
3. Nădăjduieşte spre Domnul şi fă bunătate; şi locuieşte pământul, şi te vei hrăni din avuţia lui.
4. Desfătează-Te în Domnul, şi îţi va da ţie cererile inimii tale.
5. Descoperă Domnului calea ta, şi nădăjduieşte în El, şi El o va face.
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta, şi judecata ta ca amiazăzi.
7. Supune-te Domnului şi roagă pe Dânsul; nu te apropia cu râvnirea la cel ce bine călătoreşte în calea lui, la omul ce face fărădelegea.
8. Potoleşte-te de urgie şi părăseşte mânia; nu te apropia cu râvnirea ca să vicleneşti.
9. Căci cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce îngăduiesc pe Domnul, ei vor moşteni pământul.
10. Şi încă puţin, şi nu va fi păcătosul; şi vei cerca locul lui, şi nu-l vei afla.
11. Iară cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta întru mulţimea păcii.
12. Păzi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui dinţii lui.
13. Iară Domnul va batjocori pe el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14. Sabie au scos păcătoşii, întinseră arcul lor,
15. Ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
16. Sabia lor intre în inimile lor şi arcurile lor să se zdrobească.
17. Mai bine puţinul celui drept, decât avuţia multă a păcătoşilor.
18. Căci braţele păcătoşilor se vor zdrobi, şi întăreşte pe cei drepţi Domnul.
19. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
20. Nu se vor ruşina în vreme rea şi în zilele foametei se vor sătura, căci păcătoşii vor pieri.
21. Iară vrăjmaşii Domnului, îndată ce se măriră, ei se şi înălţară, lipsind ca fumul lipsiră.
22. Împrumută-se păcătosul, şi nu va plăti; iară dreptul îndură-se şi dă.
23. Căci cei ce blagoslovesc pe El vor moşteni pământul, iară cei ce blesteamă pe El de tot vor pieri.
24. De la Domnul paşii omului se îndreaptă şi calea lui va vrea foarte.
25. Când va cădea, nu se va zdruncina, căci Domnul sprijineşte mâna lui.
26. Tânăr fusei, şi îmbătrânii, şi nu văzui pe dreptul părăsit, nici seminţia lui cerând pâine.
27. Toată ziua miluieşte şi împrumută dreptul; şi seminţia lui la blagoslovenie va fi.
28. Fereşte-te de rău şi fă bine şi locuieşte în veacul veacului.
29. Că Domnul iubeşte judecată şi nu va părăsi pe cei curaţi ai Lui; în veac se vor păzi.
30. Şi cei fără de lege se vor goni şi seminţia celor necredincioşi se va pierde de tot.
31. Iară drepţii vor moşteni pământul şi vor sălăşlui în veacul veacului peste el.
32. Gura dreptului va deprinde învăţătură şi limba lui va grăi judecată.
33. Legea Dumnezeului lui, în inima lui; şi nu se vor poticni paşii lui.
34. Socoteşte păcătosul pe cel drept şi cearcă a-l omorî pe el,
35. Iară Domnul nu-l va părăsi pe el în mâinile lui, nici va osândi de tot pe el când se va judeca cu el.
36. Îngăduieşte pe Domnul şi păzeşte calea Lui; şi te va înălţa ca să moşteneşti de tot pământul: când vor pieri de tot păcătoşii vei vedea.
37. Văzui pe cel necurat prea înălţându-se şi în sus ridicându-se, ca cedrii Libanului.
38. Şi trecui, şi iată, nu era; şi cercai pe dânsul, şi nu se află locul lui.
39. Păzeşte nerăutatea şi vezi dreptatea; căci este rămăşiţă la omul de pace.
40. Iară cei fără de lege vor pieri de tot, deodată; rămăşiţele celor necuraţi vor pieri de tot.
41. Şi mântuirea drepţilor, de la Domnul; şi scutitorul lor este în vremea necazului.
42. Şi le va ajuta lor Domnul şi va izbăvi pe dânşii şi-i va scoate pe ei de la cei păcătoşi şi va mântui pe dânşii, căci au nădăjduit spre Dânsul.

*Psalmul 37*

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi!
2. Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu, de la faţa urgiei Tale;
3. Nu este pace întru oasele mele, de la faţa păcatelor mele.
4. Căci fărădelegile mele covârşiră capul meu; ca o sarcină grea se îngreună peste mine.
5. Împuţiră-se şi putreziră rănile mele de la faţa nebuniei mele.
6. Tânguitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnit mergeam.
7. Că măruntaiele mele s-au umplut de ocări şi nu este leac în trupul meu.
8. Chinuitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am de la suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta toată pofta mea, şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a vârtutea qmea; şi lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine.
11/12. Prietenii mei şi cei de aproape ai mei în preajma mea se apropiară şi stătură şi cei mai de aproape de mine departe stătură şi mă sileau cei ce căutau sufletul meu.
13. Şi cei ce cercau răutăţile mele grăiră deşertăciune şi vicleşuguri toată ziua cugetară.
14. Şi eu ca un surd nu auzeam; şi ca cel fără grai, ce nu deschide gura lui.
15. Şi mă făcui ca un om ce nu aude şi n-are în gura lui mustrări.
16. Căci spre Tine, Doamne, nădăjduiam, Tu vei asculta Doamne, Dumnezeul meu.
17. Căci am zis: "Ca nu cândva să se bucure vrăjmaşii mei de mine şi clătinându-se picioarele mele, asupra mea grăiră vorbe mari."
18. Căci eu spre vânătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
19. Căci fărădelegea mea eu voi povesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu.
20. Iară vrăjmaşii mei trăiesc şi se mai întăriră decât mine; şi se înmulţiră cei ce mă urăsc pe mine întru strâmbătate.
21. Cei ce–mi răsplătesc mie rele pentru bune mă pârâră, de vreme ce goneam bunătatea.
22. Să nu mă părăseşti, Doamne! Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de la mine!
23. Ia aminte la ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele!

*Psalmul 93*

1. Dumnezeul izbândelor, Domnul, Dumnezeul izbândelor Se arătă.
2. Înalţă-Te, Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătire celor mândri. Până când păcătoşii, Doamne,
3. Până când păcătoşii se vor făli?
4. Răspunde-vor şi vor grăi strâmbătate, grăi-vor toţi cei ce fac fărădelegea?
5. Pe norodul Tău, Doamne, au smerit şi moştenirea Ta au chinuit.
6. Pe văduvă şi sărac omorâră şi pe
pribeag uciseră.
7. Şi ziseră: ’’Nu va vedea Domnul, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacov’’.
8. Pricepeţi dar, cei fără minte întru norod, şi nebuni, vreodată gândiţi?
9. Cel ce a răsădit urechea nu aude? Oare cel ce a zidit ochiul nu socoteşte?
10. Cel ce ceartă limbi nu va mustra?
11. Cel ce învaţă pe om minte, Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor că sunt în deşert.
12. Fericit omul pe care-l vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,
13. Ca să-l îmblânzeşti pe el în zile rele, până unde se va săpa păcătosului groapă.
14. Căci nu va lepăda Domnul pe norodul Lui şi moştenirea Lui nu o va părăsi,
15. Până unde dreptatea se va întoarce la judecată şi ţinându-se de ea toţi cei drepţi la inimă.
16. (Strigare) Cine se va scula cu mine peste cei ce viclenesc? Sau cine va sta împreună cu mine peste cei ce fac fărădelegea?
17. De nu Domnul mi-ar fi ajutat mie, cât de aproape ar fi locuit lângă iad sufletul meu!
18. De ziceam: ’’Clătinatu-s-a piciorul meu’’, mila Ta, Doamne, mi-ajuta mie.
19. După mulţimea durerilor mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20. Să nu fie împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce zideşte osteneală peste poruncă.
21. Vâna-vor peste sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.
22. Şi mi se făcu mie Domnul întru scăpare şi Dumnezeul meu spre ajutor nădejdii mele.
23. Şi va răsplăti lor Domnul fărădelegea lor şi după răutatea lor stinge-i-va pe dânşii Domnul Dumnezeu.
*Seara înainte de culcare ne pregătim cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.*
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. *(o metanie)*
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
*(o metanie)*
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu mai osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. *(o metanie)*
_Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:_
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.
*(o închinăciune)*
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.
*(o închinăciune)*
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.
*(o închinăciune)*
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.
*(o închinăciune)*
_Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie: Doamne și Stăpânul vieții mele…_
Apoi imediat:

*RUGĂCIUNEA CĂTRE SFÂNTUL DUH*

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, milostivește-Te spre mine, păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, nevrednicului toate câte am greșit Ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene: ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de L-am hulit în gandul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau stând la rugăciune mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebunește am ras, sau ceva rău am cugetat, sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; că acestea toate și mai mari decat acestea am făcut. Miluieşte-mă, Stăpâne și Făcătorul meu pe mine leneșul si nevrednicul robul Tău, și mă ușurează, și mă slobozește și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu păcătosul, necuratul și ticălosul și să mă închin, să cânt și să preaslăvesc preacinstitul numele Tău, împreună cu al Tatălui și cu al Unuia-Născut Fiului Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
*După ce încheiem ziua cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul și rugăciunea către Sfântul Duh, pe o hârtie scriem păcatele care le-am făcut în ziua respectivă, iar la sfârșitul săptămânii ne spovedim la duhovnic.*
_Arătați lui Dumnezeu voință să împliniți această pravilă și veți dobândi putere să vă duceți crucea._
*Dumnezeu și Maica Domnului să vă binecuvânteze!*


luni, 31 martie 2025

FERICIT A FOST POPORUL..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

              


de Preot Sorin Croitoru
 
Fericit a fost poporul
Cel ales să-ți fie turmă,
Căruia i-ai fost Păstorul
Și Ți-a mers tăcut în urmă

Și i-ai pus balsam pe rană
Și l-ai vindecat de boală,
Și-a primit a Ta dojană
Ca elevul mic la școală.

Fericit poporul care
Te-a urmat pe munți, pe dealuri,
Prin pustiu, pe râu, pe mare,
Te-a văzut umblând pe valuri,

Te-a văzut vorbind cu vântul
Și certându-i blând iuțimea,
Te-a văzut cum cu cuvântul
Vindecai, uimind mulțimea.

Fericită națiunea,
Seminția, neamul, țara
Care a văzut minunea
Cum născutu-Te-a Fecioara,

Cum s-a-întunecat văzduhul
Când din firea-Ți istovită
Ți-a ieșit, Iisuse, duhul
Cu durere negrăită.

Fericit este poporul
Ce Ți-a oferit prinoase
Pe Ioan Botezătorul
Și Apostolii, Hristoase,

Patriarhii din vechime,
Moise și Aaron, Ilie,
Proorocii și-o mulțime
De sfinți plini de vitejie.

Fericiți sunt și românii
Care Te-au iubit, Stăpâne,
Și-au zdrobit cu Semnul Crucii
Toate-armatele păgâne,

Care Ți-au zidit Altare
Și Te-au preamărit în ele,
Fericit poporul care
Te-a avut în clipe grele!

O întreagă națiune
Te-a slăvit de generații
Și-a sfințit prin rugăciune
Marea, Dunărea, Carpații.

Te slăvesc, Iisuse Bune,
Ce ne ești din veac făclia
Și Îți cer în rugăciune:
Miluiește România!

amin

sâmbătă, 29 martie 2025

Ce se întâmplă cu omul care moare fără lumânare?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Toată lumea ar trebui să știe asta !!!

Auzi ce spune Mântuitorul în Evanghelie, ca să arate care-i lumânarea noastră: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor – și apoi arată care-i lumina – ca, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.

Un om, creștin bun în sat la voi, care nu înjură, nu fură, nu fumează, duce viață curată cu soția, postește toate sfintele posturi, lunea, miercurea și vinerea; merge la biserică regulat, crește copiii în frica Domnului, acela este o lumină pentru tot satul. Măi, pe cutare nu l-ai văzut niciodată în crâșmă, nu l-ai auzit vreodată înjurând, l-ai văzut totdeauna la biserica, ai văzut copiii lui cum se închină, ai văzut că-i milostiv, ai văzut că postește sfintele posturi, merge la mărturisiri cât mai des, este o lumină pentru tot satul. Asta-i lumina. Faptele bune.

Poți să ai un milion de lumânari, nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina.

Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine, dacă nu poți, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea.

Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit.

(Ne vorbește Părintele Cleopa 8, Ediția a III-a, Ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, pp. 127-128)

vineri, 28 martie 2025

“...NEMURIREA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!




           Bucuria mea, cu totii stim ca omul este o dualitate, adica, este format din doua parti: TRUP MURITOR si SUFLET NEMURITOR. "Sa stii ca nu e o gluma relatia noastra cu Dumnezeu, sa stii ca toata civilizatia, este un moft, o desertaciune. Cand ai inchis ochii (adica ai murit), nu mai stiti nimic despre civilizatie si de mergerea pe Luna sau pe Marte si asa mai departe...

 Toate sunt mofturi, desertaciuni, doar un singur lucru este adevarat: Relatia noastra cu Dumnezeu, credinta noastra in Dumnezeu, NEMURIREA SUFLETULUI NOSTRU si ceea ce ne asteapta dincolo de moarte, adica o moarte spirituala vesnica, (in iad), sau o viata spirituala vesnica (in Lumina cea neinserata a lui Dumnezeu)" (Sfantul Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa).
"Ce-as putea sa-Ti daruiesc, o, Doamne, Cand Cerul, pamantul, totul est-al Tau? Ce-as putea sa-Ti daruiesc, o, Doamne? Doar atat: SUFLETUL MEU!"

Cat de frumos spune Patriarhul Filaret al Moscovei: "Doamne, invata-ma sa te iubesc, cum ma iubesti Tu pe mine! Invata-ma Doamne, ajuta-ma sa iubesc Creatia Ta cu tot sufletul si sa fac in toate voia Ta".

Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

joi, 27 martie 2025

De pierzi...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Când nu practici bunătatea,
Compasiunea și credința,
Sufletul se atrofiază,
Ca un mușchi nefolosit,
Se sting în tine pe rând...
Milostenia, biruința,
Iar sufletul, cel flămând,
Dintr-un bulgăre de aur,
Devine rece și aspru,
Străin vei fii de Cuvânt,
Iar tu suflete plăpând,
Pierde-vei tot ce-i mai Sfânt. 

Se vor stinge-n tine raze,
Ce cândva te luminau,
Vei rămâne prins în ceață,
Fără harul cel mai greu.
Fără dragoste și milă,
Drumul tău va fi pustiu,
Chiar de ai averi și slavă,
În lăuntru ești pustiu.
Dar de-ți schimbi a ta ființă,
Și spre cer iar te îndrepți,
Sufletul ți se aprinde,
Și o flacără în piept.
Bunătatea te ridică,
Compasiunea te Sfințește,
Iar credința, ca o stâncă,
Viața-n Duh îți întărește.

Se usucă-n tine harul,
Ca o frunză-n vânt purtată,
Nu mai simți tu adevărul,
Nici iubirea-adevărată.
Ochii tăi vor fi de gheață,
Glasul stins, fără căldură,
Nu vei ști ce-i dimineața
Cu lumina-i blândă, pură.
Dar de vrei să te-întregești,
Să-ți aprinzi altă făclie,
Îndreaptă-ți pașii lumești
Spre Iubire și spre trezvie.

Se-nchid porțile luminii,
Iar iubirea se destramă,
Rătăcești printre ruine,
Fără rost și fără hrană.
Fără har și fără pace,
Te îndrepți spre neființă,
Dar o rază blândă-n noapte
Te mai cheamă spre credință.
De-ți deschizi din nou ființa
Către milă și iertare,
Vei simți cum sufletul
Se aprinde-n lumânare.
Căci iubirea și nădejdea
Nu se pierd pe veșnicie,
Cel ce caută Lumina
Va trăi în bucurie.

Cînepă Ștefan

luni, 24 martie 2025

ATUNCI CÂND ZICEM: AȘA VREA DUMNEZEU - AȘA A VRUT DUMNEZEU!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




ÎNTREBARE: 

-Părinte, am o întrebare, este bine pentru tot ce ni se întâmplă, bun sau rău, să spunem, că așa a vrut Dumnezeu? Eu nu cred că Dumnezeu vrea să ni se întâmple ceva rău. Mă gândesc că întâmplări bune sunt cu voința lui Dumnezeu și diferit de voința lui, lucrurile rele, întâmplările rele și groaznice sunt de la diavol, și datorită voinței și necredinței omului, Dumnezeu le îngăduie pentru a-l întoarce de le păcatele și răutățile pe care le face, Dumnezeu numai le îngăduie să se întâmple. Am avut o discuție cu cineva, care pentru tot ce se întâmpla zicea: dacă așa a vrut Dumnezeu! Spuneți-ne cum lucrează Dumnezeu și cum e bine să zicem despre Dumnezeu? (Mititelu T.)

RĂSPUNS

: -Nu putem să spunem că tot ce se întâmplă, bun sau rău, este din Voia lui Dumnezeu, ci după un plan al Său îngăduie să se întâmple acel lucru venit din altă parte. Sunt lucruri care se întâmplă din voia diavolului în concurs cu voința noastră, dacă acceptăm sau dacă respingem voia diavolului ca să nu se întâmple acele lucruri, de pildă ispita și păcatul. Dumnezeu nu intervine dacă este voința omului, ci o îngăduie. Atunci când omul nu poate să se lupte cu ispititorul, se roagă lui Dumnezeu să-l ajute, atunci intervine Dumnezeu cu voința Lui, ca răspuns la rugăciune noastră. Dumnezeu intervine numai atunci când este rugat de om să-l protejeze. Dar putem să spuneam ca toate se întâmplă datorita îngăduinței lui Dumnezeu și știe El de ce, are planul Său, pe care noi nu-l putem cunoaște. Aici se pot spune mai multe pricini.
 
Dumnezeu îngăduie manifestarea râului în lumea, atât cât poate suporta omul, nu mai mult, și nu îngrădește voința nimănui, dar nu că voiește acest lucru ci, respectă voința noastră și nu intervine.
Trebuie să facem delimitare clară între ceea ce vine din voința lui Dumnezeu și ceea ce vine din voința noastră prin îngăduința Lui.
 
Nu e tot una voința lui Dumnezeu, adică, Dumnezeu vrea un anumit lucru, pe care îl și săvârșește, cu îngăduința Lui de a se întâmpla un lucru venit din altă parte.
 
De pildă, aud pe mulți trecuți de vârsta de 45-50 de ani, lamentându-se și compătimindu-se că, nu s-au căsătorit pentru că așa a vrut Dumnezeu. Ca și cum Dumnezeu l-a împiedicat și ar fi fost de vină pentru nerealizarea lui pe plan familial de a rămas singur să trăiască până la sfârșitul vieții. Nu-și găsește în el nici-o vină, ci că „așa a vrut Dumnezeu”. Este un mare păcat să dai vina pe Dumnezeu, când toate neîmplinirile ți se datorează ție.

Dumnezeu ți-a porunci să te căsătorești, să vă unească într-un singur trup, să-ți dea darul nașterii de prunci, să te umple cu darurile Duhului Sfânt prin Taina Cununiei, să ai o familie frumoasă, să te împlinești și să-ți atingi scopul pentru care ai venit în lume.
 
Pe când tu, dus de valul tinereți și de dulceața plăcerilor pe care le descopereai, nu te-ai gândit niciodată serios la căsătorie. Mereu răspundeai iritat părinților tăi și celor ce te mai întrebau ce ai de gând să faci, nu te căsătorești? le răspundeai la fel de iritat de întrebare, că mai ai timp; la alții le ziceai că nu te leagă pe tine o bucată de hârtie (certificatul de căsătorie). Azi erai cu o fată, mâine cu alta, ziceai că te bucuri de viață, te bucuri de libertate, nu îngrădit de o căsătorie, că ai dreptul să-ți trăiești viața. Făceai păcatul fără să te oprească conștiința, și fără să te gândești, că supărai pe Dumnezeu călcând porunca a-7-: „Să nu trăiești în desfrânare”. De dat naștere unui copil, nici atât, te fereai, nu te gândeai că ai o poruncă dată de la Dumnezeu de a naște și crește copiii. Pentru a o împlini trebuia să te căsătorești. Dumnezeu știe, câte fete au trăit cu speranța, că o să ți se deschidă gură și ai să le ceri în căsătorie, acum sunt victimele tale, iar tu, nici gând, le zâmbeai zeflemitor. Ele te ajutau ca să-ți trăiești viața.

Nu ți-ai plecat genunchi în fața icoanei Mântuitorului și a Maicii Domnului și a Sfântului al cărui nume îl porți, să te rogi pentru soarta ce bună a vieții tale, pentru că să-ți trimită Dumnezeu un suflet bun și potrivit cu care să te căsătorești, să ai copii și o căsnicie fericită. N-ai mers la Biserică să te rogi, să aprinzi o lumânare, să asculți Sf. Liturghie ca să te umpli de harul lui Dumnezeu și de ajutorul Său.
Nu te-ai gândit niciodată și nu te-a îngrijorat faptul că o să rămâi singur și n-o să ai nici o mângâiere la bătrânețe.

Erai orbit de tumultul nesăbuit și păcătos al vieții tale și n-ai văzut că timpul trece în mare viteză pe lângă tine, și nu te-ai îngrijorat niciodată de trecerea lui și de trecerea vieții tale.
Nu te-ai gândind că respingând regula și ordinea vieți părinților și a strămoșilor tăi, ce trebuiau să fie un exemplu de urmat pentru tine și pentru viața ta, ai respins de fapt, ordinea și rostul vieții tale. Ai ratat scopul și rostul venirii tale pe pământ și împlinirea ta ca om. Toate acestea sunt păcate și greșeli ce nu le mai poți îndrepta, care au menirea să-ți aducă regrete, plâns și neîmplinire.

După toate acestea spuse, mai poți să crezi și să zici că Dumnezeu a vrut așa? Nu-i păcat să mai zici că „dacă n-a vrut Dumnezeu să mă căsătoresc”? El te-a oprit, te-a întrebat prin părinții tăi, prin rudele tale și prin cunoștințele tale, care mereu te întrebau îngrijorați, dar tu îi ignorai și te-ai făcut tare la cerbice și nu-i auzeai și atuci Dumnezeu te-a lăsat în pace, așteptându-te să dai răspuns la toate ce le face omul în viață.
 
    Acum vezi singur, că totul este din cauză ta. N-a vrut Dumnezeu să fie așa cu tine, El a vrut să fii copilul Lui ascultător și înțelept. A îngăduit să se întâmple, pentru că așa ai vrut tu, să nu ai grijă la trecerea timpului și a vieții tale.

Așa se întâmplă și cu alte lucruri și momente din viața fiecărui om, le ratează și le nesocotește, e comod și leneș, e nepăsator și amână ceea ce are de făcut la timpul lor, după care mai târziu regretă, îi pare rău, nu mai poate îndrepta că timpul a trecut pentru ceea ce avea de făcut, ca apoi prin o liniște falsă a conștiinței, refugiindu-se într-o falsă convingere că așa a vrut Dumnezeu!
Fraților, nu mai ziceți pentru orice răutate și orice reaua întâmplare că așa a vrut Dumnezeu. A îngăduit numai, cu durere, să se întâmple, poate pentru necredința ta, pentru faptele tale, și pentru înțelepțirea ta.... Dumnezeu nu vrea răul omului, și moartea păcătosului, el vrea ca omul să fie întotdeauna fericit, să-i meargă bine, să aibă o viață frumoasă împlinită și fericită, pentru ca să-și găsească într-însul, locul Iubirea Sale, și ca omul mereu să-L slăvească.
   
     Caută, și cu sinceritate analizează și descoperă cauza întâmplărilor nefaste din viața ta. Căiește-te, smerește-te, fă lucrurile la timpul lor și roagă-te fierbinte lui Dumnezeu ca să te ierte, să te păzească și să-ți ajute de a învinge toate ispitele, necazurile, și greutățile care vin de la împotrivitorul diavol și de la oameni. Amin!


Ce să fac, Părinte, ca să găsesc bucuria în viaţă?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Să citeşti Sfânta Scriptură, să mergi la biserică, să postești, să fii blândă și bună, să te rogi, să ai duhovnic, să te împărtăşeşti – cu alte cuvinte, să fii o bună creştină. Şi aşa, încet-încet vei găsi Bucuria aceea pe care o cauţi. Vezi că acum eu sufăr, dar cu toate acestea, sunt fericit.  Aşa şi tu – când te vei apropia de Hristos, vei găsi mereu pace și bucurie în viaţă, orice ți s-ar întâmpla!

        Să nu încerci să scoţi afară dintr-odată toate relele pe care le ai în interior, ci mai bine deschide uşa sufletului tău, ca să intre Lumina, Care este Hristos, şi atunci încet-încet, pe măsură ce tot mai multă Lumină va intra, toate întunecimile, păcatele, fricile și relele din tine vor dispărea.

Părintele Porfirie - "Antologie de sfaturi şi îndrumări"

duminică, 23 martie 2025

Crucea...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“





De două mii de ani Omenirea creștină a stat la umbra Crucii și în acest loc a gândit bine.
Sfinții Părinți cu puterea lor de a defini, spun: "Numai mintea cea răstignită va găsi cugetarea cea mai dreaptă."

Crucea are chipul omului.

Dacă pe om îl așezi și-l desfășori în toată amplitudinea lui, el este mai întâi Cruce, pentru că este făcut după chipul Lui Dumnezeu, după chipul Fiului, Care se identifică esențial cu crucea.
Noi ne închinăm la Sfânta Cruce pentru că ea se confundă cu Cel ce s-a identificat cu ea.Când zicem Cruce zicem Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Cel răstignit,adică Cel care Și-a răstignit El mai întâi mintea și a gândit pentru noi bine,a gândit cu durere pentru noi,cei omorâți de păcat.
Fiul Lui Dumnezeu vine de dinainte de întemeierea veacurilor postind,smerindu-se,jertfindu-se,răstignit fiind mereu, Cel"Care pururea se junghie și pe cei ce se împărtășesc cu El îi sfințește."
(Canonul Sf.Împărtășanii)

Avem și noi o cruce...o cruce de purtat pentru că toți avem păcate:"...întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut Maica mea."

Ne purtăm CRUCEA...Viața este o cruce,dar ea se scurge cu necazuri și cu dureri.

Aceasta este viața noastră:

o continuă Cruce...o continuă răstignire.Pe trupul Crucii curge picătură cu picătură,un an,o sută...curge viața noastră și suntem pe Cruce.

Pe toți ne mântuiește Sf.Cruce dacă ne ținem strâns legați de ea.Furtunile sunt mari,dar Crucea este cu adevărat un catarg,de care trebuie să ne legăm bine pentru că ea ne ține aproape de esența dumnezeiască, jertfelnică, iubitoare a sensurilor existenței.

"Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!"Toate reacţiile:



UI DIALOG INTERESANT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

               
  https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

“- Doamne, da-Te jos de pe Sfanta Cruce, vreau sa vorbim! - Vorbeste-Mi, Eu te aud!
- Dar eu vreau sa plang pe umarul Tau!!!! - Plangi la picioarele Mele!
- Dar eu astept sa-mi stergi lacrimile si Tu niciodata nu mi le stergi! - Lacrimile sunt date pentru a fi simtite, nu pentru a fi sterse!

- Stii, uneori ma apuca un dor de Tine si n-am cum sa-l sting. Ma usuc de dor si nu-l pot linisti! - E bine sa-ti fie dor. Ti se face dor doar de cei pe care ii iubesti.

- Stii, eu am obosit, viata e grea!
 - Si Eu am obosit, oamenii sunt rai!

- Eu vreau sa fiu fericit!
 - Sa fii fericit! Eu ti-am spus care sunt Fericirile!

- Eu vreau sa fiu bun!
 - Sa fii bun! Buni sunt cei care iubesc!

- Eu vreau sa iubesc!
 - Sa iubesti! Iubesc cei care iarta!
- Eu vreau!

 - Nu mai vrea! Sa fii!

- Uneori Te departezi de mine si eu Te caut!
 - Ma departez, ca sa-Mi simti lipsa si sa Ma cauti!

- Uneori nu pot sa ma rog
! - Sa te rogi si sa-Mi vorbesti din inima ta!

- Dar Tu ma auzi? - Iti si raspund, dar, tu nu ma auzi pe Mine!
- Uneori nu stiu cine sunt!

 - Esti cine te-am plamadit Eu sa fii, adica, chipul si asemanarea Mea!
- Uneori nu stiu ce vreau!

 - Nu mai vrea, mai bine daruieste!
- Uneori nu stiu unde merg! 

- Opreste-te si stai, uita-te in jur!
- Tu ai un raspuns la toate!
 - Tu omule, ai intrebari despre toate!

- Stii, uneori este intuneric in sufletul meu! - Aprinde o lumanare, treci la rugaciune si se va face lumina!

- De ce stai numai in Cer? - Eu stau pe Sfanta Cruce, pe pamant! In cer ii astept numai pe cei ce se intorc acasa!

- Dar eu voi ajunge in Cer? - Mai intai trebuie sa stai pe cruce!

- Dar, cum? - Smerindu-te, fara carteala si fara de indoiala!

- Dar cum? - Zilele tale de la Mine sunt. Primeste-le asa cum iti sunt date si fa din ele bucurie si pentru tine, dar mai mult pentru altii!

- Dar, unele zile sunt rele! - Da, insa unele clipe sunt pline de fericire si pentru acele clipe merita sa traiesti!
- Hai ridica-te! Trebuie sa te ridici! 

- AZI nu! Se poate azi Nu! 

- Nu! AZI se poate numai DA!

- Dar maine va fi o zi mai buna?

 - Nu te intreba cum va fi maine, nici daca va fi maine. Trebuie sa te ridici AZI!

- Dar, sa nu ma lasi, Doamne! Sa nu ma lasi! 

- Nuuu! Nici tu sa nu Ma lasi!

- Esti tot timpul cu mine?

 - Da! Sunt tot timpul cu tine!”

Bucuria mea, este minunat si de neuitat si in inima trebuie imprimat, dialogul dintre Dumnezeu si om.

Preot Ioan .


Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO