CÂND VII LA BISERICĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                    

Botez. Nuntă. Înmormântare.
Sunt cele trei prilejuri sigure în care vii la Biserică.

 
De fiecare dată, adus de alții, nu de tine. Nașii sunt cei ce te însoțesc la botez și la nuntă, cei dragi pe ultimul drum pământesc.

 
Mai vii de Paști să iei Lumină, dar nu stai la Sfânta Liturghie pentru că… ai musafiri ! Trebuie să te bucuri de "Înviere”… bine, mai mult pântecele trebuie bucurat !

 
La Praznicul Sfinților Apostoli (cum, care? Sfinții Apostoli Petru și Pavel!) ești uimit că a mai apărut un post.
“Ăsta ce o mai fi?!”, te întrebi. Te minți și îți spui că postul e pentru cei care merg la Biserică. TU AI CREDINȚA TA ! Deci, nu e nevoie ! Parcă te simți superior, pentru că minciuna din tine te încredințează că tu chiar ai o credință.

 
În realitate, ești departe...

 
De Adormirea Maicii Domnului te bucuri că e zi liberă.
Iar de Crăciun ești prea ocupat cu sarmalele, cu cârnații și cu alte preparate, cele care pe tine te fac să mărturisești:
“Domn'e, ăsta e Crăciunul !” Mai faci schimb de cadouri. Primești. Dai. Dar nu dăruiești… Câți își aduc aminte și de cei săraci?! Puțini! Prea puțini!
Și vine vremea când ai nevoie de ajutor de la Dumnezeu. Atunci te închini și zici:
“Doamne, ajută !”. Și bine faci ! Dar… post nu “poți” să ții că te simți slăbit. Nici măcar nu încerci. Și îți spui:

"dar credința nu e doar despre mâncare. Nu e despre ce bagi în gură, ci despre ce scoți pe gură”.
Și astfel nici nu te spovedești. Pentru că ai auzit că trebuie să postești. Deci se leagă una de alta. Așa că mai bine te liniștești și spui că nu ai “omorât” pe nimeni. Și de fapt ești un om bun. Deci, ești ok !
Și stai. Și aștepți. Nici tu nu știi ce. Trec anii. Greutățile vin. Trec. Alergi, muncești și trăiești ca și când nu ai muri niciodată.

 
Și brusc îți dai seama că anii au trecut și se apropie Marea Întâlnire cu Domnul. Ajuns la o vârstă, parcă ai vrea să mergi la biserică. Dar deja e teribil de greu să te deprinzi cu rugăciunea, cu postirea, cu prezența la Liturghie, cu cercetarea Scripturii, a Sfinților Părinți...
Vreme îndelungată, toată viața, te-ai amăgit spunându-ți că ai o credință a ta. În inima ta. Că nu ai nevoie de Biserică. De preoți. De Taine. De nimic din cele sfinte. Nici nu le socoteai sfinte...
Dar dacă toate acestea nu ar fi fost necesare Mântuirii, de ce Hristos S-ar mai fi răstignit pentru ele?!.. De ce ne-ar mai fi lăsat Sfânta Liturghie?!.. De ce ar mai fi lăsat Sfintele Taine?!..

 
De ce preoți?...
De ce Biserică?...

 
Suflet rătăcit, nu amâna !... Vino acum la Hristos !... Roagă-te și plângi !... Pentru tine, pentru cei dragi, pentru țară !.. Fii responsabil!... Strigă la Dumnezeu că nu strigi singur!...
În satul tău, în orașul tău, în cartierul tău, mai strigă cineva cu tine ! E preotul !... Să ne rugăm împreună ! ...

Luminează-ne, Doamne !... Ia-ne în brațe, Părinte Ceresc !... Strânge-ne la Pieptul Tău precum își strânge cloșca puii !... Fie-Ți Milă, Doamne, de poporul Tău și nu îl pierde de tot, chiar dacă mulți dintre noi ne-am îndepărtat de Tine și netrebnici ne-am facut !...

Fie-Ți Milă, Doamne, de cei ce suferă în aceste zile și ne întoarce pe toți la Tine, cu inimă zdrobită și cu adâncă smerenie !..

TREPTELE NEVOINTEI SPRE MANTUIREA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Daca nu poti face 20 de metanii, fa 10, iar de nu poti nici 10, sa faci inchinaciuni. Dar sa le faci!

Daca nu poti sta o ora la rugaciune, stai macar 5 minute, dar stai!

Daca nu poti ajuna, macar posteste!

Daca nu poti face bine, macar nu face rau.

Daca nu poti construi biserici, construieste macar o troita, si de nu poti macar o troita, da 1 leu saracului.

Daca nu poti construi fantani, daruieste macar un pahar cu apa. Fii milostiv cumva!

Daca nu poti intoarce strainii la calea lui Dumnezeu, intoarce-i macar pe cei ai casei.

Daca nu poti vorbi frumos, macar taci!

Daca nu poti sa acoperi greseala celuilalt, macar nu-l pari.

Daca nu poti face pace, macar nu aduce tulburare.

Daca nu poti ajuta cu fapta, ajuta macar cu vorba, si de nu poti nici cu vorba, macar nu pune piedici.

Daca nu poti iubi pe vrajmasi, macar nu-i uri.

Daca nu te poti bucura de darul celuilalt, macar nu-l invidia.

Daca nu poti aduce bucurii, macar nu intrista.

Daca nu poti fi Sfant, fii macar om.

Daca nu poti sa nu pacatuiesti cu gandul, macar nu pacatui cu fapta.

Daca nu poti fi tu cinstit, macar nu impiedica pe ceilalti sa faca binele.

Daca nu poti fi tu drept, macar nu-i judeca pe cei ce vor sa traiasca drept.

Daca nu poti urca pe scara virtutilor, macar nu da inapoi.

.. BALTAGUL RUGACIUNII ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, un calugar, pe cand mergea sa se inchine la moastele Sfantului Gherasim Kefalonitul, a intalnit pe drum o demonizata si demonul din ea, i-a grait asa: “Daca ai sti ce tii in mana, cat ma arde aceasta metanie a ta, iar tu o tii din obisnuinta, asa de forma!” De la Dumnezeu a fost sa vorbeasca acel diavol. Calugarul a spus in sinea sa: “Ia te uita cat de nepriceput sunt! Tin in mana mea o arma puternica si eu, nu numai ca nu lovesc nici-un diavol, dar ma si duce in robie, acolo unde vrea el. Am pacatuit Dumnezeul meu!”. De atunci, a spus neincetat: “Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse”. Mainile noastre trebuie sa lucreze, iar mintea sa se roage si atunci vom primi un Har dublu, cel al rugaciunii si cel al ascultarii. Lucrul mainilor care are ca insotitor rugaciunea, are un Har deosebit. Asadar, trebuie sa ne silim spre rugaciune pentru a avea sufletul plin de folos. Ne lupta gandurile? Dulceata pacatului trage mintea la rau? Sa luam “baltagul rugaciuni” si sa lovim. De aceea diavolul ne impiedica sa ne rugam, ne aduce nepasare si griji desarte, pentru a ne robi usor. Diavolii insisi au marturisit prin gura oamenilor ca sunt arsi de numele Lui Hristos cand oamenii se roaga. Rugaciunea lui Iisus are puterea de a ridica sufletul cazut, sufletul care a pacatuit.

 
Multi crestini ortodocsi tin la mana mataniile pentru ca “chipurile” ar fi sfintite. Nuuu, nu sunt sfintite! Sfanta este Rugaciunea lui Iisus, rostita la fiecare biluta de lemn sau de bumbac. Cu nimic nu le ajuta matania daca nu se roaga!

                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                   Preot Ioan .

DIN INTUNERIC LA LUMINA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

             

Bucuria mea, dintre toate vietuitoarele, singur omul a fost facut dupa chipul si asemanarea Ziditorului (Facerea 1:26) 

- ANTROPOS - ca sa priveasca spre Dumnezeu si sa-L iubeasca. Antropos, este format din doua cuvinte: ANA = in sus si TROPEO = stare, care inseamna ca omul fiind biped, are privirea in sus. Oamenii, in general sunt ca Luca si Cleopa in drum spre Emaus, adica, au ochii tinuti sa nu-L cunoasca, fiindca, desi, Dumnezeu merge cu ei, totusi, ei nu-L cunosc, au uitat promisiunea vie si nemincinoasa a Lui: 

“Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28:20). La Scaunul Sfintei Treimi, avem nevoie de rugaciunea, de mijlocirea Maicii Domnului, a Sfintilor si a preotului. Dar si noi trebuie sa ne rugam cu rabdare si cu staruinta: “Ei il rugau staruitor” (Luca 24:29) spune Sfanta Evanghelie despre Luca si Cleopa care L-au intalnit pe Iisus Hristos, pe drumul spre Emaus. Omul, sta neputincios in hotarul limitelor sale, ca pe o cruce la hotarul vesniciei.

 Aici, el striga dupa un om care sa-l arunce in scaldatoare. Acest om este preotul crestin ortodox, pe care unii nu-l vor, iar altii il vorbesc de rau, fiindca, nu sunt imbracati in haina dumnezeiasca a smereniei. Prin ASCULTARE de parintele duhovnic se dobandeste smerenia, iar prin SMERENIE, poti urca pe SCARA VIRTUTILOR. POSTUL, este “mama” smereniei, iar TRUDA, este “tatal” smereniei.

 Trebuie sa murim pacatului, sa fugim de idolul mandriei, care acopera chipul dumnezeiesc si sa pasim pe calea pocaintei, pe calea regasirii de sine, din abisul instrainarii de Dumnezeu. Noi, doar sa vrem si Dumnezeu va gasi felurite moduri, de a ne calauzi DIN INTUNERIC LA LUMINA.

                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan .

Când viața greu te pune la-ncercare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 

Când viața greu te pune la-ncercare
Și când de peste tot ești crunt lovit
Adu-ți aminte de Pruncuțul care
Un loc călduț în lume n-a găsit!

Când frații tăi de-o lege și-o credință
Te judecă, scuipând și înjurând
Adu-ți aminte de Stăpânul care,
Pe toate le-a răbdat … pe toți iubind!

Când te-mpresoară-amar singurătatea
Și toți din jurul tău te-au părăsit tăcut,
Adu-ți aminte că odată și tu
Cu Domnul Dragostei, asemeni ai făcut!

Și totuși … an de an, de mii de ani încoace,
Pruncuțul Sfânt se naște aprinzând,
În inimi reci și suflete de piatră,
Frumsețea Bucuriilor de Sus!

... MAAAARE ATENȚIE! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Total greșit, când se spune, "biserică luterană", fiindcă, luteranii sunt eretici (adică rupți de Dumnezeu). Altă greșeală este când scrie: "preotul luteran". Trebuia să scrie "popa luteran" (adică, slujitorul la idoli), fiindcă, preoții au doar creștinii ortodocși. Se numesc luterani, după mentorul lor spiritual, protestantul LUTHER din Germania, care este "TATĂL SECTANȚILOR! Luther, mai are doi "frați" protestanți: Calvin, în Franța și Zwingli, în Elveția.

 Există o singură Biserică adevărată: cea CREȘTIN ORTODOXĂ (UNA Sfântă, Sobornicească și Apostolicească Biserică). Dovadă: Doar creștinii ortodocși primesc Lumina Sfântă în fiecare an, de Sfintele Paști, doar creștinii ortodocși au Sfinte Moaște și Aghiazmă Mare, în ziua de Bobotează! Numai în Sfânta Biserică Creștin Ortodoxă se săvârșesc cele 7 Sfinte Taine: Botez, Mirungere, Spovedanie, Împărtășanie, Cununie religioasă, Sfântul Maslu și Preoția. "Un Domn, o credință și un botez" (Efeseni 4:5). 

Și iată unde s-a ajuns! Păi robotul acela de ce este îmbrăcat cu veșminte preoțești? A fost hirotonit preot? 

Poate acest robot să săvârșească Sfintele Taine? 

MARE ÎNȘELARE DIN PARTEA DIAVOLULUI!

.... CAND ESTI TRIST ....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(Preot Cristian Alexandru)

“Cand esti trist si apasat,

De ispite-nconjurat,

O, crestine de ce stai,

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

Sa te-ajute Dumnezeu,

Ca prin mila Sa, in dar,

Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

Si se roaga Sfintilor,

La icoana ne-ncetat,

Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

Si cand simti ca nu mai poti,

Lui Iisus, Blandul Pastor,

Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea,

De asculti povata sa,

Caci prin Sfanta mana Lui,

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam,

De Hristos sa ascultam!

Ca da Har dumnezeiesc,

Celor ce se spovedesc!”

Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”.

Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare.

Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui. ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE!

Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Daru-i DAR si Haru-i HAR!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.wordpress.com/

Bucuria mea, mi-a spus cineva, ca un anume preot are mai mult Har decat un altul. Nu este adevarat! Daru-i dar si Haru-i Har! Absolut toti preotii au prin hirotonie, Harul Duhului Sfant (putere sfintitoare) in egala masura.

Nu este corect sa spunem ca un preot are Har si altul nu are, sau, sa spunem ca unul are mai mult Har si altul are mai putin. Dovada de necontestat este faptul ca in ziua de Boboteaza, apa se face AGHIAZMA MARE, prin invocarea Duhului Sfant: "Vino Dumnezeu, Duhule Sfinte si sfinteste apele acestea" si prin crucea pe care o fac preotii prin afundarea mainii in apa, indiferent de vrednicia sau de nevrednicia lor.

De ce?

Pentru ca apa n-o sfinteste preotul, ci Dumnezeu prin preot in Duhul Sfant! Insa: "Fiecare are DE LA DUMNEZEU, DARUL LUI" (1 Corinteni 7:7): un preot este BUN DUHOVNIC, altul este MISIONAR, altul este BUN PREDICATOR, altul PICTEAZA ICOANE, altul este foarte MILOSTIV, unul asa si altul intr-alt fel.... Insa, indiferent de darul pe care-l are preotul, puterea Sfintitoare este aceeasi in fiecare dintre ei. Aceeasi putere Sfintitoare o are si preotul calugar si preotul de parohie. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

... SMERENIA INIMII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, să nu ne mândrim, să nu primim slava deșartă, să nu ne trufim, să nu fim cu inima slabă, că acestea nu sunt vrednice de chemarea unui creștin ortodox. Mândriei, să ne împotrivim cu smerenia, mâniei, cu blândețea și împuținării de suflet, cu îndelunga răbdare. Sfântul Părinte, Dimitrie al Rostovului, ne îndeamnă să fugim de trufie, care este una din fiicele mândriei: "Jalnică va fi înălţarea ta de sine, de nu vei fi înălţat de Domnul, fiindcă, ÎNĂLȚAREA TA DE SINE ESTE LEPĂDAREA DE LA DUMNEZEU, iar înălţarea de la Dumnezeu este întru Harul Lui.

        Dacă tu te vei înălţa pe tine, Dumnezeu te va aduce în micşorime; DACĂ TE VEI MICŞORA, ATUNCI DUMNEZEU TE VA ÎNĂLȚA PE TINE. Dar, chiar dacă Dumnezeu te va înălţa, TU ÎNSĂ FII SMERIT, PENTRU CA MEREU SĂ FII ÎNĂLŢAT DE DOMNUL. 

Sfântul Apostol, Iacov așa grăiește: „SMERIŢI-VĂ ÎNAINTEA DOMNULUI ŞI EL VĂ VA ÎNĂLŢA” (Iacov 4:10).

 Sfântul Părinte, Serafim de Sarov spune ne îndeamnă spre smerenia inimii: "Primul medicament cu ajutorul căruia omul își află în curând mângâiere sufletească, este SMERENIA INIMII". Sfântul Părinte, Ilie Cleopa, zice așa: „Fericit este acel suflet care nu primește de la început pofta pierzătoare a păcatului, ci o sugrumă și de la început pierde semințele ei. Iar dacă cineva, din lene și negrijă, va ajunge și la căderea în păcat, unul ca acela să alerge la spovedanie și prin lacrimi să piardă păcatul și să-l omoare. Nimic nu este așa pierzător de păcat precum prihănirea de sine și osândirea (de sine) cu pocăință, prin spovedanie, cu lacrimi și cu durere de inimă". Când săvârșim păcatul pornim război împotriva lui Dumnezeu și a toate puterile cerești. Războiul acesta este mai nefiresc decât acela pornit de o frunză veștejită de toamnă împotriva vântului. Și iată, lucrul cel mai nefiresc dintre toate se întâmplă: OMUL PORNEȘTE RĂZBOI ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU! 

Sfântul Părinte, Ioan Gură de Aur, zice: "Păcatul este rana, iar spovedania este medicamentul".

                                                                                               Amin și Aliluia!
                                                                                                Preot Ioan 

CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI ESTE, NU JUDECA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, eu am scris intr-un alt mesaj, o invatatura care ar trebui sa fie intiparita in sufletele tuturor oamenilor: CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE!

Sa luam aminte la o intamplare ziditoare de suflet:

Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zona, statea, un preot crestin ortodox. Imbracat in reverenda, astepta sa-i vina randul sa comande. Un grup de tineri in spatele lui vocifera: "Ia uite, ba, popa mananca la fast-food...", "Ba, dar azi nu este zi de post? Pai, daca nici popa nu tine post, noi de ce am tine?" Desi ii auzea, preotul nu le-a spus nimic si, venindu-i randul sa comande, parintele spuse: - Fiti amabila, un kebab cu de toate. Cat mai mare sa fie, rogu-va!, ceru parintele zambind.

- Ce, parinte, ti-e foame rau?, spuse doamna, cu obraznicie. Iti fac, cum fac la toata lumea. Daca ti-e foame tare, ia-ti doua portii.

- Cred că unul ar fi suficient pentru acum, dar mai puneți unul la pachet, va rog! replică parintele, cu acelasi zambet pe fata.

Femeia le-a pregatit pe amandoua. Pe unul l-a pus pe tava si pe al doilea l-a pus in punguta. Parintele a platit, le-a luat si, intr-un colt mai indepartat al terasei, la o masa unde astepta un copil imbracat mai ponosit, parintele aseaza tava in fața lui, ii ofera punguta si, sarutandu-l pe frunte ii ureaza: “Pofta buna!”, dupa care pleca in treaba dumnealui.

Atat femeia cat si tinerii care mai devreme vociferau in spatele parintelui, vazand gestul acesta, au amutit...

Luati aminte:

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7:1-2). CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan

https://colajeortodoxe.blogspot.com/.../Colaje%20despre...

Bogaţii şi săracii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

http://babylenutautilepentrusanatate.blogspot.com/

Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept într-o zi plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor ... Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele 1-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:

- Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă poruncesc să o faceţi!
După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:

- Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutăţile, zi de zi?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui om, căci 1-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!

Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!
"Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (...)

„Judecata este rară milă pentru cel ce n-a făcut milă." (Sfânta Scriptură )

A fost o data o mamă

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Într-un tinut aproape, traia o biata maica, frumoasă avea de toate, era bogata si saraca, bogata ca avea multi copii, saraca, ca vecinii ii lua din bogatii, din hrana fiilor ei. Dar stia sa-i faca mandriide tot ce ea le dăruia. Copii vrednici, mândrii si întotdeauna stiau sa o puna pe mama lor pe primul loc. Copii se numeau Mihai, Ștefan, Mircea, Vlad, Constantin, Horea, Iancu si Bogdan. Copii care si-au respectat pe mama lor, au luptat pentru ea, au aparat-o, ca ea sa fie mai departe mama pentru copiii ei. Vremelnicia veacurilor a trecut copiii s-au rupt de langa chipul mamei si toamna a asternut multe frunze peste prunci, au cazut de tineri aparandu-si mama.

Mama, a ramas tot mamă, ca din fii ei s-au nascut alti vrednici prunci sa o iubeasca, sa o apere si sa o ocroteasca, dar vesnic au existat impotrivitorii care au furat-o pe biata maica si de hrana si de zestrea pusa pentru prunci. Au trecut ani si veacuri, dar pruncii au devenit mai reci, au inceput ei să-și fure mama, sa o raneasca, sa-i stoarca lacrimi multe, care au format ape si izvoare pentru ei, pentru prunci, pentru noi. Din nepăsare, din lipsa de respect copiii au uitat-o pe mama hrănitoare si zestrea ei. S-au multumit ca au prieteni pe nemti, pe rusi pe americani, iar mama imbatranita a ramas la o parte si neglijată de cei ce trebuia sa o apere.

Batrana mama inlacrimata de râuri și izvoare seci a fost data de pruncii ei pe care i-a nascut la străini. Așa a patit o biata mamă, ea e a noastră a tuturor si daca vreodată copiii ddoriri sa o întâlniți sa o intrebati pe nume, UNDE EȘTI ROMÂNIA MEA!

PR.Mirel

ORI E FOC, ORI E NIMIC! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 

             

"Bunica punea broboada pe cap, statea in genunchi si se ruga si plangea in basma si se stergea cu capatul broboadei. Ea nu stia decat "Tatăl nostru" si vreo doua rugaciuni, dar rugaciunea ei oare o am eu? Părintele Dimitrie Bejan şi Părintele Cleopa au vazut o taranca cu opinci in picioare care se ruga si avea o flacara mare de foc deasupra capului. La aceasta rugaciune trebuie sa ajungem noi. ORI E FOC, ORI E NIMIC! Si atunci nu mai trebuie sa facem cereri la parlamente sa ne dea cutare. Apelam la Dumnezeul luminii si la focul rugaciunii. Rugati-va mai mult, sa vedeti cum reusiti. Rugati-va mai mult si sa vedeti cum Dumnezeu le rezolva prin ingerii Lui. Ca daca le-am face toate numai noi, unde mai sunt Ingerii lui Dumnezeu? Totul este s-L slavim pe Dumnezeu. Nu-i nevoie sa-I ceri lui Dumnezeu ce-ti trebuie. Slaveste-L pe Dumnezeu si El iti da si ce-ti trebuie tie. Nici nu te astepti, si gasesti blidul cu mancare pe masa. Rugati-va mai mult. Cand un popor se roaga, fie si numai unu la suta, Dumnezeu cruta tara". ("Mi-e dor de Cer" - Viata Sfantului Parinte Ioanichie Balan).
Asa cum cineva spunea: "Invatati! , Invatati! , Invatati!, eu zic: Rugati-va, Rugati-va! Rugati-va!, insa cel mai minunat zice Sfantul Apostol Pavel: "Rugati-va, neincetat!" (1 Tesaloniceni 5:17). Așadar, RUGACIUNEA: ORI E FOC, ORI E NIMIC!, dupa cum si CREDINTA crestin ortodoxa: ORI E FIERBINTE, ORI E NIMIC! Din Tesalonic, va binecuvanteze și va urez: Kalinihta! (adica, Noapte buna!).
                                                                                                              Preot Ioan .

.. VIN ANI GREI! VOM AVEA MARI ÎNCERCĂRI! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, Sfântul Părinte, Paisie Aghioritul a proorocit așa:

  "Vin ani grei. Vom avea mari încercări. Să tratăm asta cu seriozitate, să trăim duhovnicește. Răutatea oamenilor a întrecut orice limită. Fiecare caută să-l înşele pe celălalt şi dacă reușește, o consideră o mare realizare. Acum păcatul a devenit modă, iar nedreptatea este considerată istețime. 

Omul care acționează mânat doar de interesul lui este un om de nimic. LUMEA ARDE!

 Înțelegeți? 

Sunt multe ispite. Aşa UN INCENDIU a provocat diavolul! Pentru că acum nu avem ca duşman pe Ali Paşa sau pe Hitler, ci pe diavolul. De aceea vom avea răsplată cerească. Dar, dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră".

 Sfântul Părinte, Efrem Katunakiotul, ne îndeamnă la Rugăciunea lui Iisus, amintindu-ne de biruința regelui David asupra uriașului Goliat: "Dumnezeu i-a spus lui David să meargă să adune cinci pietre de la râu, să le pună la piept și să iasă să se lupte cu Goliat. Așa a făcut. A ieșit micuțul David în fața uriașului și cu o lovitură de piatră l-a pus la pământ.

Știți care sunt cele cinci pietricele ale lui David?

 Sunt cele cinci cuvinte ale rugăciunii:

"Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, pe mine, păcătosul! 

Sfântul Părinte, Efrem Filotheiul, ne grăiește așa: "Numele lui Iisus sfințește gura, mintea și inima; diavolul se străduiește să oprească rugăciunea prin diferite griji, treburi și nevoi; după ce a fost legat, ca să zicem așa, stăpânul casei, lesne este după aceea să-și facă treaba; de aceea trebuie izgonită imediat din minte orice închipuire, orice lucru. În vremea rugăciunii, nimic să nu preocupe mintea, să nu existe nici un lucru pământesc de care mintea să se îngrijească. Spune: “DA, DIAVOLE, MÂINE, CÂND ÎMI VOI TERMINA RUGĂCIUNEA, LE VOI FACE PE TOATE; dar acum exist doar EU și DUMNEZEU, nimic altceva". 

Sfântul Părinte, Ioan Iacob Hozevitul, ne vorbește despre rugăciune: "Rugăciunile, se fac cu frică și cu evlavie! 

Gândește-te numai înaintea cui stai! Iisus e pururea de faţă în chip nevăzut. El este în mijlocul nostru!” CÂND ZICEM „DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU , MILUIEŞTE-MĂ! oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciunea aceasta ne curăţeşte când o zicem din inimă".

 Iar Sfântul Ioan Carpatul, zice că, atunci când rostim rugăciunea lui Iisus, la fiecare chemare a Sfântului Său nume, Domnul ne răspunde în chip tainic: „FIULE, IERTATE SĂ-ŢI FIE PĂCATELE TALE!”. Tot despre această rugăciune, Sfântul Părinte, Ioan Gură de Aur zice că: "Oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciunea aceasta NE CURĂŢEŞTE CÂND O ZICEM DIN INIMĂ.

Nu este altă armă mai puternică în cer şi pe pământ decât chemarea cea Sfântă a Domnului nostru Iisus Hristos. 

          Când rostim celelalte cuvinte din rugăciunea lui Iisus, adică; „MILUIEŞTE-MĂ PE MINE PĂCĂTOSUL!”, atunci noi mărturisim nevrednicia şi josnicia noastră, cerând de la Domnul milă, fiindcă, dacă avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem. 

Cât de minunat ne sfătuiește Sfântul Părinte, Ilie Cleopa:

"Trei uși ai de încuiat când te rogi: UŞA CEA DE LEMN, pentru oameni; UŞA BUZELOR, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi UŞA INIMII, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii.

  Că inima este cămara minţii". 

Și de neuitat este și cuvântul de învățătură al Mitropolitului Bartolomeu Anania: "Atunci când ai o tristețe, când te apasă ceva pe suflet, fie că știi, fie că nu știi cauza, când o negură se așterne peste inima ta și-ți este inima rea, atunci fă o rugăciune către Duhul Lui Dumnezeu, către Mângâietor, și El te va alina".

                                                                                  Amin și Aliluia!
                                                                                   Preot Ioan 🛎️.

FIECARE ARE-O CRUCE!

de Preot Sorin Croitoru

Fiecare om din lume are crucea lui de dus
Dacă vrea în viața asta să-I urmeze lui Iisus.
Toți cu crucile pe umăr pe al Căpățânei Deal..
Fără cruce, mântuirea nu-i decât un ideal..

Am o veste pentru tine, cel ce fugi de crucea ta:
Fără cruce Domnul nostru nu te vrea în turma Sa,
Fără cruce grea pe umăr, nici nu îndrăzni să speri
Să ajungi să vezi vreodată slava Sfintei Învieri!

Asta este azi problema cu acei ce-și zic "creștini":
Toți ar vrea pe cap coroane, însă fug de cea de spini,
Toți ar vrea în Rai odihnă, însă fug de osteneli,
Toți vorbesc de pocăință, dar nu plâng pentru greșeli!

Frații mei, comoditatea s-o lăsăm pe mai târziu,
Vom avea destulă vreme și în ceruri și-n sicriu..
Dar nădăjduind cu toții la odihna de atunci,
Să păzim cu strășnicie ale Domnului porunci!
amin

Chiar vine moartea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

Moartea nu vine să-i faci o cafea! Vine să te ia. Te duce unde-s faptele, nu discută. Dar să vedeţi, când se opreşte răsuflarea, ce importantă e o clipă. Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare.

 O clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Şi un mare trăitor a zis că această clipă e mai mult decât coşul cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni. Vrea inima noastră. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decât timpul. Ni l-a dat ca să ne salvăm. Oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. 

Nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu-i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Dumnezeu ne-a creat liberi ca să luptăm, că harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou. Zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într-o zi?

” Nu într-o zi, într-o clipă poţi să faci mult! Că Dumnezeu n-are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I-o dăm într-o clipă. Deci nu e voie să blestemi suferinţa de care toată lumea fuge şi o blestemă. Nu e bine! Asta e necesar! 

Orice vale dă valoarea unui deal. Rămâne, în concluzie, un lucru: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

PSALMUL 100 Al lui David

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

1. Mila și judecata Ta voi cânta Ție, Doamne.

2. Cânta‑voi și voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?

3. Umblat‑am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.

4. N‑am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i‑am urât.

5. Nu s‑a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l‑am cunoscut.

6. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l‑am izgonit.

7. Cu cel mândru cu ochiul și nesățios cu inima, cu acela n‑am mâncat.

8. Ochii mei sunt peste credincioșii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.

9. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăiește nedreptăți nu va sta înaintea ochilor mei.

10. În dimineți voi judeca pe toți păcătoșii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea.

VIAȚA ÎN DUH FILOCALIC .

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

..

                         

(Antologie filocalică alcatuită de Ignatie Monahul).

1. Fă-te necunoscut de oameni, atât cât îți este cu putință.

2. Ferește-te de întâlnirile cu cei care te pot ispiti, ca de prietenia cu diavolul.

3. Fugi de locuri alunecoase spre păcat.

4. Înstrăinarea de lume este să fii precum un câine: când ești chemat să vii, când ești alungat să te duci, deloc mâhnindu-te.

5. Întâlnirile cu oamenii usucă florile virtuților.

6. Mângâierile de la oameni, le pierd pe cele de la Dumnezeu.

7. Prietenii sunt mulți, dar la vreme bună.

8. Stai mai bine cu cei disprețuiți, decât cu cei trufași.

9. Stai printre oameni ca și cum ai fi murit față de ei și fii cu ei ca și cum n-ai fi.

10. Supune-te celor ce te conduc și nu te amesteca cu ei.

11. “Petrecerea noastră în ceruri este” (Filipeni 3:20).

12. De câte ori am fost între oameni, mai mic om m-am întors acasă.

13. Dragoste în inima ta să ai către tot omul; dar prieteșug cu fite-cine e de prisos.

14. Este mai lesne a ședea închis în casă, decât a putea petrece fără păcat afară.

15. În chilia ta vei găsi ceea ce ai pierdut în lume. Chilia locuită neîntrerupt este plăcută, iar cea des părăsită naște urâtul.

16. În singurătate și tăcere sporește sufletul cel evlavios și descoperă adâncul Scripturilor. Aici el află izvor de lacrimi, cu care se spală și se curață în toate nopțile, și se face prieten mai de aproape al Făcătorului său. Căci de acela ce trăiește cât mai departe de zgomotul oamenilor, se va apropia Dumnezeu cu Sfinţii săi Îngeri.

17. Nimeni nu se arată fără primejdie în lume, dacă nu-i place a ședea în singurătate.

18. Nu deschide inima ta la tot omul, ci păsul tău spune-l omului înțelept și temător de Dumnezeu.

19. Obiceiul cu obicei se biruiește. De-ai ști a lăsa pe oameni în pace, curând te-ar lăsa și ei în voia ta.

20. Petrecere deschisă să dorești numai cu Dumnezeu și de cea a oamenilor te ferește; adună-te mai ales cu cei smeriți, simpli și virtuoși.

21. Poftele trupului te trag la plimbare. Pentru ce vrei a vedea, ceea ce nu-ți este iertat a avea? Ieșirea veselă, adeseori naște întoarcere tristă; și vesela petrecere de seară, aduce o dimineață mâhnită.

22. Sfinții, cât le sta în putință, ocoleau adunările oamenilor și voiau mai bine a sluji lui Dumnezeu în singurătate.

                                                                                           Amin și Aliluia!
                                                                                            Preot Ioan 🛎️.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Luarea Crucii, lepădarea de sine, urmarea Lui Hristos - cuvintele Cuvântului care ne dezvăluie astăzi ”rețeta” care reface drumul până Acasă, pentru că ne place sau nu, acceptăm sau nu, ”ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său?”

Evanghelia zilei: ”Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.” (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

"Oricine VOIEȘTE să vină după Mine, să se LEPEDE de sine, să-și IA CRUCEA și să-Mi urmeze Mie". Voirea, lepădarea de sine și luarea Crucii, asta ne aduce spre trecere prin filtrul minții și a sufletului Evanghelia citită astăzi.

"Oricine VOIEȘTE" - Dumnezeu nu obligă ci ne oferă darul libertății alegerii personale în a-L urma sau nu. Voiești sau nu voiești. Dumnezeu nu este complicat așa cum mulți ar fi tentați a crede: iți prezintă calea reîntoarcerii acasă, însă îți lasă deplina alegere în a o urma sau nu.

"Să se LEPEDE de sine" - ce să fie această lepădare de sine, dacă nu renunțarea la toate relele porniri și smulgerea "buruienilor" pentru ca florile bunei purtări să se poată bucura de soare? Pentru că "ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde suflletul sau"? Ce bucurie îți mai pot aduce bogățiile lumii, bunul renume, confortul și ușurința de a-ți putea satisface orice poftă, dacă atunci când pui capul pe pernă, rămas doar tu cu tine, constați cum și peste câte cadavre (fizice sau sufletești) ai călcat pentru a le obține? Te mai poti bucura de ceva, în sensul bucuriei proiectate în Lumina Învierii? Pentru că o bucurie spre Înviere o poți cel mai lesne găsi în contopirea mâinii tale cu mâna întinsă a celui flămând, în unirea inimii tale cu suferința celui aflat în patul de suferință, în înălțarea rugăciunii către cer pentru lumea întreagă, în lacrima sincer ivită în colțul ochilor prin transpunerea în greutățile celorlalți. Bucuria ruptă din Înviere este o bucurie a dragostei față de toți și toate, care te aduce în postura omului "mort păcatului și viu Lui Dumnezeu" (Romani 6,14)

"Să-și IA CRUCEA" - aici, prin purtarea crucii, intervine schimbul de iubire între Hristos și noi, între noi și aproapele, pentru că, cu cât scade mai mult iubirea de sine, cu atât crește mai mult dragostea față de aproapele, iar prin aproapele față de Dumnezeu, cu care El Însuși S-a identificat. Crucea are atât de multe forme câte vieți sunt purtate prin lume, și intreband 1000 de oameni ce înseamnă "crucea" pentru ei, probabil, nu vom gasi doi care să răspundă la fel, pentru că fiecare o trece prin filtrul propriei gândiri, simțiri ți trăiri personale.

Important este ca fiecare dintre noi să fim conștienți că tot ceea ce vorbim, gândim, simțim și facem, poate duce la ușurarea sau îngreunarea cu proprie voință a crucii, făcându-i purtarea ca pe o povară sau ca o însoțire de mare preț, conștienți fiind că "CRUCEA creștină- răsăritul / Iubirii fără de sfârșit- / Ne-aduce- aproape infinitul / Ne dă un rost, ne-a nemurit!".

Putem, desigur, simți la un moment dat că avem tot ce ne-am dorit dintre bogățiile lumești sau o bună parte din ele, însă ce folos dacă, prin ele, am rătăcit tot mai mult drumul sau urma Lui Hristos? Până unde și până când ajută bogăția? Nu știm, dar putem întreba pe oricare dintre bogații lumii fără de Hristos. Au doară nu ne vor spune ei că în fața veșniciei banii devin simple hârtii, pe când omenia, inima bună și bunul simț puse pe ”urma Lui Hristos” se transformă în singura monedă de schimb a veșniciei?

Nu bogăția în sine este rea cum nici sărăcia în sine nu este virtuoasă, ele căpătând valoare doar în cadrul acelei ”lepădări de sine”.

Cuvintele Evangheliei pot părea grele: să te lepezi de sine, să urmezi Lui Hristos.... dar ce este mai frumos decât bucuria descoperită în greutate, decât lumina descoperită pe calea ce pare atât de grea? Ce te poate împlini mai mult ca om decât lupta devenirii în iubirea Lui Hristos?

Zice Sfântul Maxim Mărturisitorul că ”sufletul este ecoul îndepărtat al vocii Cuvântului”. Cum, așadar, ar putea să ne pară grea calea Lui Hristos având în noi acest ecou? Nu trebuie decât să Îl ascultăm pe toate undele chemării Sale si să rezonăm cu inimă bună căii de împlinire frumos așezată în Porunca cea Nouă: ”Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.”

Luarea Crucii percepută ca așezarea iubirii Lui Hristos în propria viață și împărțită cu aproapele nostru prin fiecare suflare de viață, nu face altceva decât ca întreaga existență să devină un ecou al Cuvântului frumos exteriorizat prin chipuri luminoase, inimi bune și fapte și mai bune...

Hristos este iubire! Tu ți-ai luat Crucea?

https://www.glasulcetatii.ro/articol/2087/oricine-voieste-sa-vina-dupa-mine-sa-se-lepede-de-sine-sa-si-ia-crucea-si-sa-mi-urmeze-mie-tu-ti-ai-luat-crucea?