Am primit un sfat asupra modului de a mă ruga bunului Dumnezeu și doresc să îl împărtășesc cu voi, pentru binecuvântare și mântuirea sufletului.
Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile.
Vorbeşte cu Dumnezeu de toate.
„ Doamne, ce să fac ? Uite trebuie să fac asta şi asta ; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine ” ; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune.
Pentru că ce este rugăciunea ? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu.
Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni :
„ Rugaţi-vă neîncetat !”.
Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ ?
Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut.
Nu putea să stea în genunchi neîncetat.
La asta s-a gândit : să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.
De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea : rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.
Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte.
Trebuie spus tinerilor lucrul acesta.
Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat.
Sau zici :
„ ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile !”.
Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată.
Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu.
Şi vorba asta copilărească :
„ Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.” îţi aduce sentimentul prezenţei intime a lui Dumnezeu în inima ta.
Voi ştiţi proverbul călugăresc : „ dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc ”.
Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune.
Omul devine o rugăciune.
Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu.
Când spui :
„ Doamne !”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte-te la ce spui.
Dar, dacă ai timp, puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să spui : „ Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne !” sau : „ Binecuvintează-i pe oamenii aceştia !”.
Părintele Roman Braga,
Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile.
Vorbeşte cu Dumnezeu de toate.
„ Doamne, ce să fac ? Uite trebuie să fac asta şi asta ; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine ” ; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune.
Pentru că ce este rugăciunea ? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu.
Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni :
„ Rugaţi-vă neîncetat !”.
Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ ?
Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut.
Nu putea să stea în genunchi neîncetat.
La asta s-a gândit : să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.
De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea : rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.
Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte.
Trebuie spus tinerilor lucrul acesta.
Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat.
Sau zici :
„ ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile !”.
Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată.
Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu.
Şi vorba asta copilărească :
„ Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.” îţi aduce sentimentul prezenţei intime a lui Dumnezeu în inima ta.
Voi ştiţi proverbul călugăresc : „ dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc ”.
Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune.
Omul devine o rugăciune.
Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu.
Când spui :
„ Doamne !”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte-te la ce spui.
Dar, dacă ai timp, puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să spui : „ Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne !” sau : „ Binecuvintează-i pe oamenii aceştia !”.
Părintele Roman Braga,
