DESPRE ZODIAC ŞI HOROSCOP

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


  CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
                             DESPRE
               ZODIAC ŞI HOROSCOP
                    (capcane ale iadului)
                                                
                                                                                                                                         
Motto:Iată ce ne spune Dumnezeu: „Iar voi să nu ascultaţi pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe ai voştri GHICITORI ÎN STELE CǍ ACEŞTIA VǍ PREZIC MINCIUNǍ“ (Ieremia 27:9-10).
                                                                              Preot Ioan

                              Iubiţi credincioşi,
Zodiacul în diferitele forme, raportate la perioade (anuală, lunară, decadală) sau la diferite influenţe regionale cuprinde acele generalităţi despre ZODII sau SEMNE ASTROLOGICE anuale (cele chinezeşti), lunare (cele europene), sau decadale (cele druide - arborii). Am trecut în revistă pe cele mai uzuale dar mai sunt şi altele. Fiecare zodie este bazată pe anumite cicluri şi pe o serie de simboluri universale: elementele (foc, apă, aer, pământ, lemn), calităţile (cardinal, fix, mutabil) şi polarităţile (masculin - feminin sau yin-yang), rezultând diferite combinaţii cu caracteristici individualizate. După învăţătura Sfântului Nicodim Aghioritul, vrăjitoria se împarte în mai multe părţi şi anume:
VRǍJITORIA PROPRIU-ZISǍ - prin care se înţelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute şi altele de acest fel;
GHICIREA - al doilea fel de vrăjitorie, prin care unii oameni spun cele viitoare tâlcuind semnele din palmă, numită chiromanţie şi prin alte obiecte (bobi, cărţi de joc, cafea etc.);
DESCÂNTAREA, SPIRITISMUL - adică chemarea ajutorului diavolilor în camere obscure sau la morminte pentru a pedepsi pe cei ce sunt în viaţă;
FERMECǍTORIA - adică vrăjirea unor tineri spre a se căsători unii cu alţii sau a se despărţi, prin invocarea ajutorului diavolesc, numit popular ursită
GHICIREA CU MǍRUNTAIELE ANIMALELOR - numită iconoscopie. În acest fel de vrăjitorie intră şi ZODIILE, CEASURILE BUNE ŞI RELE, GHICIREA PRIN MEMBRELE TRUPULUI, numită şi prevestire (ţiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mâncărimea palmelor).
O largă răspândire în toate păturile sociale româneşti a avut-o aşa numita literatură de prevestire, venită la noi din Bizanţ prin mijlocirea slavilor sud-dunăreni. Este reprezentată prin mai multe texte. Astfel Rojdanicul sau Zodiacul care prezicea viitorul după zodia sau luna în care s-a născut omul. Cel mai vechi text românesc a fost copiat de Ion Românul în Codex Neagoeanus. Tot literaturii de prevestire îi aparţine Gromovnicul, o carte cu caracter astrologic, care pretindea că dezvăluie soarta omenirii sau a semănăturilor după zodia în care va cădea tunetul (în slavonă grom = tunet) şi Treptnicul, care prezicea viitorul omului după diferitele mişcări ale trupului (bătaia ochilor, clipirea genelor ş.a.).
ASTROLOGIA (ASTRO LOGOS = CUVÂNTUL ASTRELOR) - este o vrăjitorie practicată din cele mai vechi timpuri până astăzi. Prin astrologie se înţelege ghicirea celor viitoare prin mişcarea stelelor, planetelor, vânturilor, norilor şi celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind că fiecare om are o stea proprie. Acestea sunt doar câteva din cele mai obişnuite feluri de vrăjitorii, unele aproape uitate, altele practicate şi în zilele noastre, pe care trebuie să le combatem şi de care trebuie să fugim, fiind iscodiri diavoleşti care amăgesc şi înşală pe mulţi creştini spre a lor pierzare.
- „Credeţi în horoscop?“ - „Nu, e o prostie...“ - „Îl urmăriţi?“ - „Aşa, ca să mă amuz“ - „În ce zodie sunteţi născut?“ - „Berbec“ - „Şi în zodiacul chinezesc?“ - „Sunt şobolan“ - „Aveţi vreun semn aparte?“ - „Da, toţi avem. Al meu este semn de apă“ - „Astăzi aveţi o zi bună?“ - „Da. Am auzit la radio că în plan profesional sunt cel mai favorizat, apreciat şi voi câştiga şi în plan financiar mai ales până pe data de 21 martie“  - „Şi credeţi că vi se potriveşte?“ - „Este făcut de aşa natură că se potriveşte la toţi. Putem vorbi de o  universalitate a tuturor aşa-ziselor preziceri“
 - „Ştiţi cumva ce sfânt este prăznuit astăzi în calendarul nostru ortodox?“ - „Habar n-am!“ - „Poate vă amintiţi despre ce a fost vorba în Evanghelia de Duminica trecută...?“ - „N-am mai fost la Biserică de anul trecut de la Paşti!“ „- Sunteţi creştin-ortodox?“
Aici dialogul s-a curmat, capul plecat spunând totul.
Este o mare incompatibilitate între Biblie şi zodiac, între şansa mântuirii oricărui om şi predestinaţia ireversibilă“ în care norocul haotic“ hotărât de astrele lipsite de viaţă i-ar împărţi pe oameni în fericiţi şi nefericiţi, fără vre-un aport al lor, şi mai ales al lui Dumnezeu. Aşa cum în stânga şi în dreapta crucii lui Iisus s-au aflat, în ceasul răstignirii, doi tâlhari tot aşa şi astăzi putem spune, fără  să greşim că şi creştinii de astăzi se împart tot în două: creştini adevăraţi şi falşi creştini (adică creştini doar cu numele).
CREŞTINUL ADEVǍRAT, conştient de starea sa de păcătoşenie, în adâncul smereniei sale recunoscându-şi mărginirea şi neputinţa, se roagă lui Dumnezeu să-l ierte, să-l ajute în diferitele împrejurări grele ale vieţii şi să-l mântuiască.
FALSUL CREŞTIN, considerat creştin doar prin faptul că a fost botezat în numele Sfintei Treimi, când era copil, nu merge Duminica la Sfânta Liturghie, nu se roagă nici acasă (sau se roagă doar când are vreun necaz). În schimb, ascultă horoscopul, îi place ghicitul în cafea, în cărţile de tarot, tălmăceşte visele sau merge la spiritism sau la vrăjitoare. Numai simpla preocupare de a afla zodia este un păcat împotriva Duhului Sfânt, căci ignorând existenţa lui Dumnezeu şi îndemnul „Fără mine nimic nu puteţi face“ (Ioan 15:5), ne luăm după basme lumeşti: „Să cadă sub canon cei ce spun norocul, cei care se numesc vrăjitori şi cei făcători de talismane şi ghicitorii“ (Canonul 65, Sinodul Trulan, 692), alunecând astfel inconştient şi cu zâmbetul pe buze spre iad.
Iată că, după aproape 2000 de ani de creştinism, suntem martorii (şi din păcate unii dintre noi chiar participanţii) unui curent de înviere (revigorare) a credinţei şi practicilor păgâne pe fondul necunoştinţei, ignoranţei sau abaterilor de la credinţa, morala şi tradiţia Sfintei Biserici Ortodoxe.
Pe iubitorii de adevăr care din diverse motive acceptă informaţia zodiacului, îi sfătuim să reflecteze adânc asupra câtorva aspecte:
 1. Zodiacul are la bază concepţia păgână a predestinaţiei, deci este anticreştin.
 2. Multitudinea de zodiace şi de versiuni este o clară dovadă a falsului.
 3. Fiecare dintre noi ne ştim ziua de naştere şi citind zodia respectivă suntem tentaţi să credem că ni se potriveşte într-o mare măsură şi astfel întărindu-se credinţa în existenţa predestinaţiei; însă, atenţie, dacă am parcurge toate zodiile, fără a şti titlul fiecăreia, ÎN MOD SIGUR NU NE-AM PUTEA OPRI CU CERTITUDINE LA UNA, fiind ferm convinşi că aceea este zodia noastră.
 4. Tocmai pentru ca descrierea acţiunilor prevestite să se nimerească la un grup cât mai mare de oameni, zodiacul zilnic prevede evenimente cu consecinţe universal valabile.
 5. Căsătoriile ce s-au făcut după indicaţiile zodiacului s-au dovedit a fi un eşec total, fiind urmate la scurt timp de divorţuri. Aceia care şi-au căutat fiinţa iubită într-o zodie potrivită au rămas în zodia fecioarei“ (adică necăsătoriţi).
 6. Este absurd să gândeşti că tuturor oamenilor, din toate generaţiile, născuţi în aceeaşi zi, li s-au întâmplat exact aceleaşi lucruri (după cum spune zodia). Acest lucru nu se verifică nici măcar în cazul a doi gemeni născuţi la interval de 1 minut unul de altul, în acelaşi loc de pe suprafaţa pământului.
 7. Nu data naşterii sau a conceperii contează pe tot parcursul vieţii sau în viaţa cealaltă, ci educaţia primită de la părinţi şi mai ales cea religioasă: „A fi om sau mai degrabă a deveni om, înseamnă în primul rând a fi religios“ (Mircea Heliade: Istoria ideilor şi credinţelor religioase).
 8. Creştinul are ca dreptar de viaţă“ - Sfânta Evanghelie, iar păgânul are ca dreptar al zilei“ - zodiacul. Între ele diferenţa este ca între Rai şi Iad.
 9. În Sfânta Evanghelie este precizat de mai multe ori că judecata oamenilor se face după credinţa şi faptele lor. Şi atunci, dacă în momentul naşterii ni s-ar da prin intermediul ursitorilor“ ca unui robot cartela“ cu programul  vieţii ca fiind nu încercări, ci eşecuri, realizări şi păcate dinainte stabilite, nu ar mai avea sens să mai fim judecaţi din moment ce nu ne-am adus în nici un fel contribuţia. De exemplu: Să presupunem că unei femei i-ar fi hotărât Dumnezeu în destinul ei să facă 7 avorturi, deci nu o mai poate judeca, pentru că El însuşi i-a hotărât să facă aceste păcate.
DECI, NU EXISTǍ DESTIN, NU EXISTǍ PREDESTINARE, EXISTǍ DOAR PREŞTIINŢA LUI DUMNEZEU CARE ŞTIE MAI DINAINTE DE VEAC TOATE DAR, CARE NU SE AMESTECǍ ÎN LIBERTATEA NOASTRǍ.
 10. Zodiacul cel mai cunoscut este cel prelucrat după constelaţiile care se pot observa cu ochiul liber. Pentru cel care priveşte cerul înstelat şi nu a fost instruit să ducă liniile imaginare între diferite stele, obţinând astfel forme oarecum asemănătoare cu câte ceva cunoscut (Carul Mare, Carul Mic, Cloşca cu pui etc.), rămâne doar la contemplarea în ansamblu a măreţiei Creatorului şi a creaţiei Sale. Pentru cei care posedă câteva elemente de astronomie, li se par figuri cunoscute, chiar dacă sunt obşinute prin unirea în plan a unor puncte aflate în planuri mult depărtate unul de celălalt şi chiar dacă sunt conştienţi că aceleaşi stele, văzute din alt punct al Universului, îşi evidenţiază poziţionarea haotică.
 11. Este o mare deosebire între ASTRONOMIE - ştiinţa ce descoperă legile pe care Dumnezeu le-a dat spre existenşă unei părţi a creaţiei Sale, adică macrocosmosului, şi ASTROLOGIA - ştiinţa“ ocultă, plină de imaginaţie, bazată pe concepţia păgână a predestinaţiei, care caută să se adapteze la cerinţele de plăceri sau teamă învăluite în mister. Această categorie de oameni se depărtează în acest fel de Dumnezeu, nu-şi mai cunosc rostul vieţii lor pământeşti, şi fug după alţi dumnezei“, mai convenabili pentru nevoile lor imediate, căutându-i în lună şi stele.
Din păcate, întâlnim multe amuzamente păcătoase, păgânisme, adevărate capcane ale iadului: horoscop, ghicit în cafea, în cărţi de tarot, în bobi... şi majoritatea se şi dezvinovăţesc urgent:  „Ce, doar nu fac nimic rău!“. Omul este într-adevăr o fiinţă curioasă. Dacă nu ar fi fost aşa, desingur că nu ar fi rodit talentul de descoperitor al tainelor lumii în mijlocul căreia trăieşte. Dar el nu s-a limitat doar a-l cunoaşte pe Dumnezeu după lucrările sale. Ignorând barierele cunoaşterii, cu riscul de a-l supăra pe Dumnezeu, a vrut mai mult, chiar şi ceea ce îi era interzis, chiar şi ceea ce îi era dăunător.

Iubiţi credincioşi,
Astrologia este un sistem de convingeri conform cărora anumite evenimente din viaţa omului, a societăţii sau a lumii sunt dependente de influenţa exercitată de poziţia astrelor. Astrologia nu este o ştiinţă precum astronomia, ci o preocupare cu caracter neştiinţific, generatoare de superstiţii. Uneori astrologia a fost considerată drept o ştiinţă, întrucât anumite fenomene terestre sau cereşti (mareele, cometele, eclipsele etc.) sunt influenţate de corpurile cereşti. Aceste influenţe au determinat apariţia unor asocieri superstiţioase între puterea aştrilor şi evenimente particulare din viaţa omului sau evenimente din istoria lumii.
Arta de a citi în aştri destinul lumii şi al oamenilor s-a practicat încă din Antichitate. În secolele al X-lea - al XII-lea a fost asociată de către arabi cu astronomia, cu alchimia, sau chiar cu medicina. Pentru a-şi acredita ideile, astrologii au încercat să explice anumite evenimente biblice, punându-le în corelaţie cu fenomenele cereşti, însă dezvoltarea ştiinţelor naturii, respectiv a astronomiei (sec. XVII-XVIII), a determinat declinul astrologiei. Însă, aceasta continuă să existe şi în societatea actuală. Una dintre formele prin care astrologia se manifestă este horoscopul. Credinţa în horoscop susţine că fiecare zi a săptămânii se află sub dominaţia unei planete, care influenţează într-un anume fel viaţa celor născuţi în ziua respectivă. Astrologii consideră că zodia (constelaţia) în timpul căreia s-a născut cineva determină caracteristici ale personalităţii acestuia. Prin combinaţia influenţei constelaţiei şi a planetei sub care se naşte un om, se constituie horoscopul, considerat de astrologi a fi sursa cunoaşterii trecutului şi a viitorului acelei persoane.
Astfel, se dǍ omului falsa impresie cǍ poate deŢine controlul deplin asupra propriei vieŢi Şi cǍ ÎŞi poate cunoaŞte destinul.
Dacă Dumnezeu ar fi considerat că îi este de folos omului să-şi cunoască viitorul, l-ar fi dotat încă de la creaţie cu un simţ aparte pentru aceasta. Dar noi trebuie să ştim, sau mai bine zis să ne intereseze care este rostul vieţii noastre pe pământ: acela de a ne lupta cu necazurile, ispitele, îndoielile şi plăcerile păcătoase ale acestei vieţi, adică acela de a ne câştiga mântuirea, căci zice însuşi Hristos în casă la Zaheu Vameşul: Am venit să caut si sa mântuiesc pe cel pierdut (Luca 19:10). Această mântuire nu este un bun dat, ci un bun câştigat, este darul lui Dumnezeu“ (Efeseni 2:8). Este un bun câştigat dar nu printr-o delăsare în scurgerea oricum a timpului, ci aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel,  precum atletul în arenă care îşi mobilizează toate forţele: „Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi!“ (1Corinteni 9:24).
Cât despre viitor ne spune Hristos „Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care le-a pus Tatăl în stăpânirea Sa“ (Faptele Apostolilor 1:7). Deci, dacă Dumnezeu nu vrea ca omul să-şi cunoască viitorul, orice iscodire a acestuia (a viitorului) se face în mod mincinos numai cu puterea şi pe placul diavolului, care ne poate duce la pierderea mântuirii. Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
„Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri (cei care compun zodiacele) care sunt în mijlocul vostru şi să nu ascultaţi de visurile voastre pe care le veţi visa, căci vă proorocesc minciună şi EU NU I-AM TRIMIS“ (Ieremia 29:8-9).
În Biblie, acceptarea concepţiilor conform cărora viaţa lumii şi a omului sunt dependente de conjunctura în care se află corpurile cereşti la un moment dat este considerată IDOLATRIE: „Deşerţi sunt din  fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe meşter; ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii: sau focul, sau vântul sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică sau luminătorii cerului“ (Înţelepciunea lui Sirah 13:1-2). Numai atunci când a fost necesar pentru mântuirea lumii, Dumnezeu a făcut cunoscută voia Sa şi a descoperit, oamenilor anume aleşi de El, evenimentele care urmau să se petreacă în viitor. Proorocii falşi s-au rupt de Dumnezeu şi de Sfânta Biserică, neavând un scop religios, ci urmărind câştigul bănesc prin înşelarea celor creduli (prin articole în presă, reviste, emisiuni la televizor şi radio etc.). Cei care devin victime ale superstiţiei cad sub puterea diavolului, şi câştigându-le încrederea îi face dependenţi de el prin diferite mijloace. Acceptarea superstiţiilor arată neîncrederea creştinului în puterea şi ajutorul pe care Dumnezeu îl dă naturii Sale create, omul căutând în acestea o alternativă la credinţa autentică în Dumnezeu. Există oameni care cinstesc atât de mult zodiile încât poartă semne zodiacale la gât pentru a avea noroc. Astăzi păcatul se numeşte modă. Ei nu ştiu că nu există noroc. Noroc este de fapt un diavol numit în Vechiul Testament - Moloh = zeul fericirii. Este păcat să spunem  Am avut noroc!“. Corect este să spunem mi-a ajutat Dumnezeu!
Dumnezeu ne-a ştiut dorinţele noastre, ni le-a îndeplinit şi atunci din tot sufletul să spunem ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!“ Amin.

Bibliografie: Biblia E.I.B.M.,Bucureşti, 1994; Manual de religie, clasa a X-a ; Mircea Păcuraru, I.B.O.R., volumul 1, pagina 528. Radu Părpăuţă,Capcana astrologiei, Biserica Sfântul Nifon, Patriarh al Ţarigradului, 2006


Completarea la cateheza Horoscop şi zodiac

„Mai sunt şi astăzi oameni care dau vina pe lună şi pe zodii. Ei zic: eu n-aş fi aşa de rău dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut în zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul: m-am născut în zodia Taurului şi trebuie să fiu bătăuş. Sau altul: M-am născut în zodia Scorpiei şi trebuie să fiu viclean ca ea, şi să înţep pe alţii cu cuvântul. În sfârşit alţii: eu m-am născut în martie, sau zodia Peştelui, sau a Vărsătorului, Cumpenei şi de aceea sunt nehotărât. Ce nebunie!“ (Părintele Cleopa).
Păziţi-vă de astrologie, fiindcă în esenţa ei înseamnă fatalitate oarbă. Potrivit învăţăturii creştine, omul este mai presus decât stelele. Astrologia este o absurditate totală.


Astrologia - artă ocultă foarte veche
Astrologia este o artă ocultă foarte veche de prezicere a viitorului şi care se  bazează pe supoziţia că mişcările vizibile sau deplasările soarelui, lunii sau ale planetelor prin intermediul semnelor zodiacului (Leul, Fecioara etc.) exprimă o anumită simbolistică, care influenţează destinul unei anumite persoane sau al unui popor. Cu alte cuvinte, astrologii cred că sunt în stare să prevadă evenimente, studiind astrele.
Majoritatea dintre noi ştie câte ceva despre astrologie din citirea horoscoapelor din gazete. Acestea conţin de obicei o prezicere scurtă, pe o zi, de tipul: Balanţa - astăzi e o zi foarte bună pentru călătorii. Este una din acele forme ale magiei negre pe care diavolul o oferă slugilor sale, iar pasiunea pentru astrologie nu poate însemna nimic altceva decât o primejdie pentru individul care o practică, cât şi pentru societatea care împărtăşeşte o asemenea practică. În ciuda opiniei larg răspândite, astrologia e prea puţin utilă în prezicerea viitorului. În loc de aceasta, ea este destinată să aştearnă calea atragerii mai profunde spre ocultism.
De exemplu, astrologia şi ştiinţele oculte înrudite au favorizat ascensiunea naţional-socialismului în Germania. Astrologia a constituit o parte a concepţiilor, care au format filosofia şi politica celui de-al treilea Reich. Această politică a dus la pieirea unei importante părţi a populaţiei Europei şi a pustiit întregul continent. Acum la 50 de ani după înfrângerea lui Hitler, lumea occidentală s-a molipsit practic de acelaşi complex de credinţe oculte, cunoscute sub numele de mişcarea New Age, care inspira cândva pe nazişti. Şi, la fel ca şi atunci, astrologia este o parte a acestui sistem de credinţe.


De la Nostradamus la Hitler
În secolul XX, interpreţii lui Nostradamus se referă la menţionarea de trei ori în lucrările sale a unui presupus Gister, care e pus în legătură cel mai adesea cu Adolf Hitler. Mai verosimil este însă faptul că Nostradamus a avut în vedere fluviul Dunărea, pentru că cursul ei inferior se numeşte în limba latină Gister. Catrenele care pomenesc de Gister se referă, e drept şi la Germania, la geamătul şi plânsetul iscat de regimul lui Hitler şi la personalitatea semeaţă şi diavolească ce se contrapune libertăţii. De fapt, istoria europeană este de aşa natură, că o asemenea descriere se poate referi cu succes nu numai la Hitler, ci şi la o mulţime de alte figuri politice.
Deşi Hitler nu este menţionat direct în lucrările lui Nostradamus, acesta şi tovarăşii săi de ocultism au ajutat în mare măsură regimul hitlerist. Deşi principalii biografi ai lui Hitler trec, de obicei, pe lângă izvoarele oculte ale nazismului, ataşamentul celui de-al treilea Rich faţă de ocultism e bine documentat şi avem o oarecare reprezentare despre modul cum astrologia s-a îmbinat cu doctrinele naziste şi activitatea puterii hitleriste.
Printre adepţii pro-nazişti ai astrologiei remarcăm pe ocultisul german Guido von List (1848-1918). List a avut o mulţime de preocupări oculte, înfiinţând Societatea Guido von List de spiritism şi teosofie. Conform unor informaţii despre viaţa sa, List a jurat la 14 ani să construiască cândva un sanctuar zeului păgân Wotan. Se pare că List se considera o verigă de legătură cu Armanen, veche societate germană a magilor, care foloseau în calitate de simbol svastica. List a susţinut reînvierea naţionalismului german prin propaganda simbolisticii teutonice, adoptată mai târziu de nazişti.
Printre alţi adepţi ai astrologiei, care au avut un aport în astrologia şi doctrina nazistă, se află Adolf Lanz (1874-1945), care a avut o puternică influenţă asupra tânărului Hitler. Lanz a editat revista ocultă Ostara, dedicată în mare parte astrologiei şi fiind una din publicaţiile preferate de Hitler, care o citea în perioada stării sale de deprimare de la Viena.
O altă verigă între astrologie şi nazism este Rudolf Freiheer von Sebottendorf (1870-1945). Binecunoscut prin lucrările sale de astrologie, Sebottendorf făcea parte din nefasta Societate Tule, o organizaţie secretă, care a dus în final la ascensiunea mişcării naziste. Hitler a adoptat ca emblemă a partidului său svastica, ori din Societatea Tule, ori de la Ostara.
Se ştie că în timpul Reichului, astrologii formau o bizară organizaţie, numită Institutul Berlinez. Sarcina institutului era să se folosească de toate ştiinţele oculte posibile, începând cu astrologia şi terminând cu magia neagră, pentru asigurarea victoriilor militare ale Germaniei.
În 1941, naziştii au interzis astrologia şi alte ştiinţe şi preocupări oculte. Interzicerea constituia o parte din ceea ce un istoric a numit un dezastru pe scară largă oa ocultiştilor din Germania. La fel ca şi Domiţian cândva, Hitler se temea că cineva îi va putea face horoscopul, aflând în acest fel slăbiciunea sa.
Locţiitorul lui Hitler, Rudolf Hess (1894-1987) credea foarte mult în astrologie. Istoricul Ellic Hove a presupus că astrologia a avut un rol deosebit în hotărârea misterioasă a lui Hess de a zbura singur în 1941 pentru încheierea unui armistiţiu cu Anglia. Solia nu a reuşit: Hess a fost capturat în Anglia, predat justiţiei, iar după război, la Nurenberg a fost condamnat la închisoare pe viaţă.


Astrologia este o absurditate
Savanţii au dovedit că astrologia este o absurditate. Teza ei centrală precum că trăsăturile umane se formează sub influenţa Soarelui, Lunii şi a altor planete în momentul naşterii noastre, se pare că a fost demascată definitiv şi fără discuţie prin cea mai minuţioasă cercetare efectuată vreodată. În decursul a câtorva zeci de ani, savanţii au cercetat peste 2000 de oameni, majoritatea cărora s-au născut la un interval de câteva minute unul de altul. Coform astrologilor, ei ar fi trebuit să aibă destine foarte asemănătoare. De la bun început copiii au fost selecţionaţi pentru cercetările medicinale, începute la Londra în 1958, în legătură cu afirmaţiile precum că împrejurările naşterii pot să influenţeze viitorul sănătăţii copilului. Peste 2000 de copii, născuţi la începutul lunii martie a acelui an, au fost înregistraţi şi dezvoltarea lor a fost supravegheată în mod regulat.
Cercetătorii au studiat peste o sută de caracteristici, incluzând profesia, nivelul nervozităţii, agresi vitate, comunicabilitatea, nivelul intelectual şi aptitudinile pentru artă, sport, matematică şi lectură, tot ceea ce astrologii consideră că poate fi stabilit din hărţile natale.
Cu toate acestea, savanţii nu au reuşit să găsească nici o dovadă a asemănării între copiii născuţi în acelaşi timp.

Astrologia este darul demonilor
Într-un cuvânt proorocesc foarte aspru, proorocul Ieremia arată legătura dintre păcatul iudeilor şi pedeapsa pe care o vor primi: „Nu au voit oamenii din Ierusalim să se închine Dumnezeului Celui Adevărat, ci soarelui, lunii şi stelelor cerului. Ei bine, de aceea va veni o vreme când vrăjmaşii vor preschimba Ierusalimul într-un cimitir, iar oasele locuitorilor Ierusalimului se vor arunca afară, ici şi colo, dinaintea soarelui, lunii şi stelelor pe care le-au iubit şi cărora li s-au închinat“ (Ieremia 8:1-2).

Fericitul Augustin şi astrologul
Când Fericitul Augustin (354-430) a renunţat la păgânismul Romei, a nimicit în sine şi atracţia spre astrologie. Fericitul Augustin a afirmat că istoria Romei şi a altor state depinde de voinţa lui Dumnezeu şi nu de influenţa stelelor. Lăsând la o parte Imperiul roman, Fericitul Augustin, atacând astrologia, a atras atenţia asupra fraţilor gemeni născuţi aproape în acelaşi timp şi despre care s-a declarat că destinele lor au fost practic aceleaşi. S-a presupus că acesta a fost rezultatul unei apropieri excepţionale a horoscoapelor lor de naştere.
Autorul unei asemenea interpretări a fost astrologul şi istoricul Poseidon Arameianul (mort în anul 51 î. Hr.), care se baza pe însemnările marelui medic Hipocrate. Se spune cum doi fraţi s-au îmbolnăvit în acelaşi timp. Afecţiunea fiecăruia s-a desfăşurat la fel în decursul aceleiaşi perioade de timp. Cei doi au început să-şi revină exact în acelaşi timp. Care poate fi cauza unei asemenea coincidenţe? Poseidon a presupus că fraţii trebuie să fi fost gemeni cu horoscoape practic comune, care au determinat îmbolnăvirea şi însănătoşirea lor în acelaşi timp.    
Fericitul Augustin a respins această ipoteză. El a considerat că există o explicaţie mai aproape de adevăr a îmbolnăvirii concomitente a fraţilor. Ambii fraţi trebuie să fi crescut în aceleaşi condiţii, să fi băut aceaşi apă, să se fi hrănit cu aceleaşi produse şi să fi fost înrâuriţi de acelaşi climat. În aceste condiţii, a demonstrat Fericitul Augustin, se poate aştepta ca doi oameni să aibă organisme asemănătoare şi o predispoziţie similară la boală. Aşadar, este evident că îmbolnăvirea şi însănătoşirea lor în acelaşi timp pot fi uşor explicate prin simpla coincidenţă, nu ştiu prin ce influenţe astrologice.
În critica sa nimicitoare, Fericitul Augustin a folosit împotriva lui Poseidon propria armă a astrologului, pe Hipocrate. Fericitul Augustin a admis ipoteza lui Hipocrate că până şi fraţii gemeni pot avea diferenţe însemnate în istoria bolii, în conformitate cu modul de viaţă ales de ei. Dacă Hipocrate a avut dreptate, atunci credinţa lui Poseidon în boli predeterminate astrologic a rămas fără nici o bază.
Fericitul Augustin s-a folosit şi de Sfânta Scriptură pentru ilustrarea faptului că gemenii pot trăi vieţi absolut diferite, indiferent de faptul că momentele naşterii lor coincideau practic. El a folosit istoria biblică a lui Iacov şi Isaia, ale căror naşteri au fost atât de apropiate, încât Iacov s-a ţinut cu mâna de călcâiul lui Isaia. Dacă teoria astrologică ar fi corectă, horoscoapele naşterii celor doi fraţi ar fi trebuit să fie aproape identice. În acest caz ei ar avea caractere identice şi ar trăi vieţi identice. Însă, în fapt, nu s-a petrecut nimic în felul acesta cu cei doi fraţi absolut diferiţi după caractere, deprinderi şi destine.
Fericitul Augustin a arătat că naşterea în acelaşi timp a lui Iacov şi Isaia nu a avut, vădit, nici o influenţă asupra destinelor lor. În lumina acestui fapt biblic, care are greutate mult mai mare decât mărturia lui Hipocrate, cum mai pot fi admise pretenţiile astrologiei?

Roata lui Nigidius
Învăţatul roman Nigidius, care a trăit în primul veac înainte de Hristos, s-a preocupat de problema gemenilor şi de diferenţa dintre horoscoapele de naştere şi destinele lor. El a propus următoarea explicaţie. Nigidius a comparat presupusa mişcare a cerurilor (iluzie creată sub impresia rotaţiei pământului) cu deplasarea roţii olarului. Să presupunem că roate se învârte repede, spune Nigidius, iar pe ea se fac cât se poate de repede două semne. Deşi semnele practic coincid în timp, mişcarea roţii a dus la o diferenţă spaţială mai mare a acestora. Bazându-se pe acest fapt, Nigidius a spus că rotaţia rapidă a cerurilor a putut duce la o diferenţă în horoscoapele naşterii gemenilor, care s-au născut la diferenţe de câteva secunde. O asemenea diferenţă se poate răsfrânge în deosebiri importante ale destinelor lor, destine care, practic, au coincis la început.
Luând în derâdere această astrologie, Fericitul Augustin a spus că e la fel de fragilă ca şi oala făcută la roata olarului a lui Nigidius. Dacă gemenii au avut destine absolut diferite, indiferent de faptul coinciderii practice a horoscoapelor lor, atunci ultimele nu pot avea nici un sens în destinul uman. În asemenea caz, astrologul chiar că nu mai poate pretinde să prezică evenimente din viaţa omului după horoscop.
Analiza Fericitului Augustin nu a lăsat piatră pe piatră din temelia astrologiei. El chiar a propus explicaţii pentru acele rare cazuri în care prezicerile astrologilor se dovedesc a fi corecte. Fericitul Augustin a presupus că, în aceste cazuri, astrologii s-au folosit pur şi simplu de informaţii de la demoni, care doresc să convingă omenirea că astrologia, cu credinţa ei în puterea stelelor asupra destinului omului, iar nu în puterea lui Dumnezeu, e benefică pentru prezicerea viitorului. Mai târziu, mulţi cercetători au remarcat şi ei legătura dintre influenţa demonilor şi astrologie.
Astăzi, Fericitul Augustin ar fi numit un demolator. La fel ca Fericitul Augustin, mulţi oameni de ştiinţă contemporani remarcă absenţa totală a unor date ştiinţifice, care să confirme pretenţiile astrologilor. Însă în circumstanţe care s-au perpetuat prin veacuri după Fericitul Augustin, astrologia a rezistat criticii sale şi a continuat să-şi răspândească influenţa.

Zodiile şi horoscoapele
(Ierodiacon Savatie Baştovoi)
Dincolo de glumele care se fac pe seama credinţei în zodii (horoscop), această credinţă există. Este curios, dar oamenii care refuză ideea unui Dumnezeu Creator, preferă să se supună unor berbeci imaginari care alearga prin stele. O gospodină trece cu vederea cuvintele lui Hristos: „iubeşte pe aproapele tău“, dar o ascultă pe prezentatoarea TV, dacă îi zice: „astăzi veţi avea o zi grea, evitaţi conflictele cu cei apropiaţi“ (zodia ... - horoscopul zilei).
Faptul că omul e îndreptat spre latura tainică a existenţei sale, vorbeşte despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediată, văzută, iar pe de alta parte, lumea mistică, necunoscută şi nesigură, dar prezentă în chip latent în fiecare. Omul crede, dacă nu în Dumnezeu, atunci în orice altceva. De exemplu, studenţii din Iaşi nu trec în timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri „Junimea“, pentru ca nu le merge bine la examene. Alţii, din aceleaşi motive, nu calcă pe capacele de canalizare.
Lumea interioară a acestor oameni e o lume caleidoscopică, dezordonată, care îşi lasă amprenta asupra modului de gândire şi de receptare. De aici fragmentarismul lumii moderne şi mai ales, postmoderne, lumea clip-urilor şi a colajelor.
Omul are nevoie de repere în univers, el nu poate să existe de la sine. Experienţa fricii, a singurătăţii, ne împinge spre credinţele cele mai ciudate. E adevărat, există stele şi constelaţii, fiecare cu nume şi traiectorii proprii, dar cum putem crede ca un corp iraţional poate influenţa în vreun fel fiinţa atât de complexă care este omul? Ce-i drept, în complexitatea sa, omul poate să creadă chiar şi că luna, care nu e decât un bolovan, poate să-i hotărască soarta! Această credinţă mă duce cu gândul la personajul lui Creangă, care plângea de frica bolovanului de sare de pe sobă.
Sfinţii părinţi spun ca obişnuinţele sunt a doua fire. De aceea, omul care ascultă mai multă vreme horoscoapele, ajunge, în cele din urmă, să fie o umbră a semnului său zodiacal. Aceşti oameni nu îşi dau seama că devin foarte vulnerabili, pentru că e destul să-i afli zodia şi poţi face cu el ce vrei, îl manipulezi ca pe un zombi, ceea ce e valabil, mai ales, pentru femei.
Noi suntem invitaţi să imităm sau pe Hristos, sau berbecii, taurii şi racii zodiacali. Imitând, devenim, susţine ascetica ortodoxă. Dar, desigur, fiecare e liber să aleagă ceea ce vrea el să devină.

Zodiile
Mai sunt şi astăzi oameni care dau vina pe lună sau pe zodii. Ei zic: eu n-aş fi aşa de rău, dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut în zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul zice: m-am născut în zodia Taurului şi trebuie să fiu bătăuş. Sau altul zice: eu m-am născut în zodia Scorpiei şi trebuie să fiu viclean ca ea şi să înţep pe alţii cu cuvântul şi cu fapta. În sfârşit alţii zic: eu m-am născut în zodia Peştelui sau a Vărsătorului sau a Cumpenei; de aceea eu sunt nehotărât. Ce nebunie!
Sfântul Vasile cel Mare zice în cuvântul din Hexaimeron de la facerea lumii, când vorbeşte despre facerea lumii în ziua a patra: Omule, ce legătură poate să aibă zodia de pe cer, cu naşterea ta pe pământ? Niciodată nu are legătură steaua de pe cer cu naşterea ta. Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Nu ne-a silit nici luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca (osânda) veşnică (Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Părintele Cleopa, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2007).

Postări populare de pe acest blog

" Te caut, Doamne, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu "

TAINA IERTARII PĂCATELOR

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE