🙏 Bucuria mea, să nu ne mândrim, să nu primim slava deșartă, să nu ne trufim, să nu fim cu inima slabă, că acestea nu sunt vrednice de chemarea unui creștin ortodox. Mândriei, să ne împotrivim cu smerenia, mâniei, cu blândețea și împuținării de suflet, cu îndelunga răbdare. Sfântul Părinte, Dimitrie al Rostovului, ne îndeamnă să fugim de trufie, care este una din fiicele mândriei: "Jalnică va fi înălţarea ta de sine, de nu vei fi înălţat de Domnul, fiindcă, ÎNĂLȚAREA TA DE SINE ESTE LEPĂDAREA DE LA DUMNEZEU, iar înălţarea de la Dumnezeu este întru Harul Lui.
Dacă tu te vei înălţa pe tine, Dumnezeu te va aduce în micşorime; DACĂ TE VEI MICŞORA, ATUNCI DUMNEZEU TE VA ÎNĂLȚA PE TINE. Dar, chiar dacă Dumnezeu te va înălţa, TU ÎNSĂ FII SMERIT, PENTRU CA MEREU SĂ FII ÎNĂLŢAT DE DOMNUL.
Sfântul Apostol, Iacov așa grăiește: „SMERIŢI-VĂ ÎNAINTEA DOMNULUI ŞI EL VĂ VA ÎNĂLŢA” (Iacov 4:10).
Sfântul Părinte, Serafim de Sarov spune ne îndeamnă spre smerenia inimii: "Primul medicament cu ajutorul căruia omul își află în curând mângâiere sufletească, este SMERENIA INIMII". Sfântul Părinte, Ilie Cleopa, zice așa: „Fericit este acel suflet care nu primește de la început pofta pierzătoare a păcatului, ci o sugrumă și de la început pierde semințele ei. Iar dacă cineva, din lene și negrijă, va ajunge și la căderea în păcat, unul ca acela să alerge la spovedanie și prin lacrimi să piardă păcatul și să-l omoare. Nimic nu este așa pierzător de păcat precum prihănirea de sine și osândirea (de sine) cu pocăință, prin spovedanie, cu lacrimi și cu durere de inimă". Când săvârșim păcatul pornim război împotriva lui Dumnezeu și a toate puterile cerești. Războiul acesta este mai nefiresc decât acela pornit de o frunză veștejită de toamnă împotriva vântului. Și iată, lucrul cel mai nefiresc dintre toate se întâmplă: OMUL PORNEȘTE RĂZBOI ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU!
Sfântul Părinte, Ioan Gură de Aur, zice: "Păcatul este rana, iar spovedania este medicamentul".
Amin și Aliluia!
Preot Ioan
Preot Ioan

