DOAMNE, DESCHIDE-NE USA. MILOSTIVIRII TALE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

 · 

http://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

Bucuria mea, fiecare crestin ortodox trebuie sa-si cunoasca scopul vietii sale crestinesti: Dobandirea Duhului Sfant, Mantuirea sufletului. Parintele Teofil Paraianu zice: ”Cine intelege viata crestin-ortodoxa asa cum trebuie, sa stie ca trebuie sa fie un om al bucuriei, un om care se bucura si un om care raspandeste bucuria”. Iar Sfantul Parinte Dumitru Staniloae ne invata asa: “Ori de cate ori oamenii simt iubirea lui Dumnezeu si ii raspund intr-o oarecare masura, ei TRAIESC IN VESNICIE. Intr-adevar, intr-un anumit fel, ori de cate ori traiesc in dragoste unii cu alții, ei TRAIESC IN VESNICIE”. Insa, este foarte important: "Sa ne gaseasca ceasul mortii in lupta duhovniceasca. Numai mila Bunului Dumnezeu si a Maicii Domnului sa ne ajute sa ajungem si noi la usa Raiului, si acolo sa strigam tare:
"Doamne, deschide-ne usa milostivirii Tale!" Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru toate, fiindca: “Gura ce multumeste pururea primeste binecuvantare de la Dumnezeu; iar in inima ce petrece in multumire se iveste harul." Sa cautam, pacea cu toti cei din jurul nostru, cu Dumnezeu si pacea cu noi insine, fiindca, zice Sfantul Atanasie cel Mare: “Fireasca este PACEA, impotriva firii este DUSMANIA si, mai presus de fire, este IERTAREA si BINELE DEZINTERESAT”. Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!
                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                          Preot Ioan .

Cum să fugi de lume dar totodată să rămâi în ea?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Există o fugă de lume cu trupul: fuga în pustie. Putem însă fugi de lume și rămânând în lume: fugind de ea prin felul de viețuire. Prima nu este potrivită pentru toți și nu Ie stă în putere tuturor, dar cea de-a doua este obligatorie pentru toți și trebuie împlinită de către toți. Tocmai la asta ne-a poftit în canonul său Sfântul Andrei când ne-a sfătuit să fugim în pustie prin buna legiuire.
Leapădă năravurile lumești și săvârșește orice faptă a ta, orice pas al tău, așa cum poruncește buna lege evanghelică, și vei trăi în mijlocul lumii ca în pustie. Între tine și lume această bună legiuire va sta ca un zid din spatele căruia nu vei vedea lumea, deși va fi în fața ochilor tăi. Lumea va urma schimbările ei, iar tu — cinul și rânduiala ta: lumea va merge la teatru, tu la biserică; ea va dansa, tu vei bate metanii; ea va merge la petreceri, tu vei rămâne acasă, în singurătatea ta; ea se va îndeletnici cu vorbirea în deșert și cu măscările, tu cu tăcerea și cu lăudarea lui Dumnezeu; ea în mângâieri, tu în osteneli; ea în citirea romanelor deșarte, tu în citirea cuvântului lui Dumnezeu și a scrierilor patristice; ei la baluri, tu stând de vorbă eu cei de un cuget cu tine sau cu părintele duhovnicesc; ei în socoteli egoiste, tu în cugetarea la Dumnezeu.
Trasează-Ți în toate privințele reguli și rânduieli de viață potrivnice năravurilor lumești, și vei fi în lume în afara lumii, ca în pustii: nici tu nu te vei vedea în lume, nici lumea nu se va vedea în tine, Astfel, și în lume vei fi pustnic.
Sfântul Teofan Zăvorâtul; Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor vol. 1