DIN SUFLET PENTRU SUFLET

sâmbătă, 12 februarie 2022

Vindecarea unei fetiţe, oarbă din naştere [29]

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O doamnă, care-l cunoştea pe Părintele Argatu din 1968 mi-a spus cum a vindecat părintele o fetiţă oarbă din naştere.
A venit o femeie cu o fetiţă şi-i spune părintelui:
-Părinte, fetiţa mea nu vede deloc. Aşa s-a născut. La care părintele, spune:
-Las-o la mine 40 de zile şi la urmă vii să o iei. I-a citit mereu rugăciuni şi a împărtăşit-o foarte des. În a 40-a zi când a împărtăşit-o, fetiţa a deschis ochii şi se uita la Potir. Părintele mişca potirul în stânga şi în dreapta şi fetiţa mişca ochii după el. De atunci a văzut mereu. Mama ei a făcut o criză de bucurie, cu ea plângea şi lumea în hohote. Plângeau de bucurie toţi şi spuneau că ce mare-i puterea lui Dumnezeu.
______________________________
[29].-Monahia Irina Lupea, Mrea Tismana, scrisoarea II, 05.04.2011

Vindecarea unui copil de o boală grea la racla Părintelui Argatu [88]

Mă numesc Andronic Elena cu locuinţa în Iaşi. Vă povestesc minunea ce a făcut-o Dumnezeu cu nepotul meu Andrei Teodorovici la vârstă de un an şi opt luni, nepot de la fiica mea Maria, minune petrecută la racla Părintelui Ilarion Argatu.
Nepotul meu Andrei de la apa infestată a primit un microb intestinal şi zilnic ieşea cu scaunul plin de sânge. L-am dus la medicul de familie şi mi-a recomandat o reţetă care nu l-a ajutat prea mult. Intr-o săptămână ajunsese nepotul meu să nu mai poată merge pe picioare, să nu mai poată vorbi, să nu mănânce, era ca o legumă, mai mult mort decât viu. L-am dus din nou la doctoriţa de familie, când l-a văzut cum arată Andrei s-a speriat şi m-a trmis cu el la spital spunând:
-Du-l repede la spital ca dacă-l mai ţii până diseară moare! Trebuie să-l pună la perfuzie că este dezihatratat. Mama lui Maria nu putea să umble cu el pe la spital pentru că avea servici la o bancă, trebuia să umblu eu. Dar eu ştiind că pe la spital nu toţi au şansa de a se vindeca pentru că în ziua de azi la noi în spitale nu se mai găsesc medicamente, mi-am pus încrederea în Dumnezeu şi primul cuget pe care l-am avut a fost acesta: să nu-l duc la spital că moare, mai biune să merg cu el la mitropolie şi să cer binecuvântare Părintelui Arsenie de la racla Sfintei Cuvioase Paraschiva să merg la Boroaia la Părintele Ilarion. Părintele Arsenie m-a binecuvântat şi mi-a zis să merg că o să fie bine.
Când am ajuns la Boroaia l-am găsit pe Părintele Alexandru Argatu, fiul Părintelui Ilarion, îmbrăcat ca de şantier pentru că acolo se construiau chilii pentru maicuţe. Când m-a văzut Părintele Alexandru, m-a întrebat:
-Ce-i cu dumneată de parcă eşti pierdută tare. Eu i-am răspuns:
-Cu mine nu-i atât de grav ci nepotul meu este foarte grav! În câteva cuvinte i-am spus ce pătimeam cu nepotul meu şi ce a zis dctoriţa. Nici cu mine nu era bine, pentru că nu demult am suferit şi eu o operaţie şi mă simţeam slăbită ceea ce se vedea pe chipul meu când m-a văzut părintele. După aceasta părintele mi-a zis:
-Stai să-ţi fac o rugăciune. Eram în biserică lângă racla Părintelui Ilarion. M-am aşezat în genunchi iar părintele cu multă credinţă mi-a citit o rugăciune pentru omul cel grav bolnav, apoi l-a luat pe Andrei în braţe şi la atins de racla Părintelui Ilarion spunând o rugcăiune, după care mi l-a dat în braţe şi mi-a zis :
-Mare este Dumnezeu şi mare este puterea Lui şi nu va lăsa pe nepotul matale să moară, nu te teme dragă, fii încrezătoare că o să fie bine, ai să vezi! Aceste cuvinte m-au încurajat şi au adăugat un plus de încredere în minunea lui Dumnezeu şi în rugăciunile Părintelui Ilarion. După aceasta mi-a dat o cameră unde m-a cazat şi mi-a spus să ne odihnim şi să ne rugăm. După două ore, Andrei a cerut de mâncare. M-am mirat de o aşa revenire şi am început să plâng de bucurie că era prima dată în timp de o săptămână că nepotul meu vorbea şi mânca. Era semnul cel bun primit de la Dumnezeu în clipă de teamă şi de disperare. După ce i-am dat să mănânce Andrei a adormit şi a dormit profund până dimineaţă. A doua zi, dimineaţa, Andrei s-a trezit, s-a ridicat din pat, s-a dat jos şi a început să meargă prin cameră. Nu vă spun cât de bucuroasă eram, nu ştiam cum să mulţumesc lui Dumnezeu şi Părintelui Ilarion pentru această mare minune. Din clipa aceea nepotul meu nu a mai avut nimic. Acum are trei ani şi jumătate, este vioi, prea vioi, iute şi neastâmpărat, trebuie să fiu foarte atentă cu el să nu spargă ceva, să nu se rănească în ceva. Şi astăzi tot eu am grijă de el şi mă ocup cu educaţia lui, pentru că fiica mea Maria a nimerit să aibă un soţ rău, violent, a bătut-o în nenumărate ori. Când a rămas însărcinată cu Andrei o bătea şi o silea să facă avort. Cu mult greu şi mult pătimind a reuşit să-l păstreze şi să-l nască. Acuma zace la pat paralizată dintr-o bătaie pe care i-a dat-o soţul ei cu picioarele de i-a rupt coloana vertebrală. Mi l-a vindecat Dumnezeu şi Părintele Ilarion pe Andrei nepotul meu, dar m-a lăsat să pătimesc cu fiica mea pe care trebuie s-o duc la operaţie pentru a-i scote schijele de la fractura din coloană. Are până acum trei operaţii făcute la Iaşi iar ultima trebuie s-o fac la Bucureşti. Greu, că nu sunt posibilităţi de bani. Dar sperăm aşa cum a făcut Dumnezeu şi Părintele Ilarion minune cu nepotul meu aşa va face minune cu fiica mea.
______________________________
88.-Andronic Elena, Iasi, marturie, 25.09.2010