Te caut Doamne..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 

TE CAUT DOAMNE! ..
Versuri : Andrei Ibraim

“Te caut Doamne, dis de dimineata, 

Odata cu trezirea intregii fapturi la viata, 

Vorbesc cu Tine-n rugaciuni, 

"Pentru tot ce ma apasa,

 Te caut ca sa-Ti spun...!"

Zi și noapte Te caut si parc-am obosit, 

Viclene ganduri-mi spun: ca M-ai parasit! 

Privesc spre cer Te caut printre nori,

 Tu stii Doamne, de Tine, cat imi este de dor!
Te caut cand mi-e sufletul intristat,

Cand gresesc si ma impiedic de vreun pacat,

 Te caut in lacrimi si-n multele suspine, 

Primind suave mangaieri, imi spui: 

Sunt mereu cu tine!”

Bucuria mea, “la plinirea vremii Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege (Galateni 4:4). 

Asadar, Iisus Hristos s-a intrupat, pentru noi si pentru a noastra mantuire. Un Copilas s-a nascut in pestera din Betleem. Sunt mai multe temeiuri pentru care il putem numi Copilas, dar ne vom referi la unul singur. Sa presupunem ca ati facut vre-un rau unui copilas si din greseala, l-ati lovit. Dar, daca ii daruiti o floare, un crin, un trandafir, un margaritar, un lucru care-i place, de indata uita raul care i l-ati facut, ii trece supararea si va sare in brate. Tot asa este si cu Iisus Hristos, pe care noi toti L-am rastignit (in mod virtual) prin pacatele noastre, dar, daca-i i daruim “crinul marturisirii” (adica, ne spovedim), “trandafirul caintei”, avand in ochi “margaritare de lacrimi”, atunci El ne iarta prin preotul duhovnic in Duhul Sfant si ne imbratiseaza!

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan . 

CAPETE despre DRAGOSTE din FILOCALIA 2

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

“33. Minte curata este aceea care s-a despartit de nestiinta si e luminata de lumina dumnezeiasca.
34. Suflet curat este acela care s-a eliberat de patimi si se bucura neincetat de dragostea dumnezeiasca.
38. Daca propriul iubirii este sa rabde indelung si sa fie cu bunatate, cel ce se lupta cu manie si planuieste viclesug vadit este ca se face strain de Dumnezeu, daca Dumnezeu este dragoste ( 1 Ioan 4:8).
40. Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata.
41. Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu intristeaza pe nimeni si nu se intristeaza pentru cele vremelnice [...]
42. Cel ce iubeste pe Dumnezeu traieste pe pamant viata ingereasca postind si priveghind, cantand su rugandu-se si gandindu-se pururea numai lucruri bune de tot omul.
43. Daca pofteste cineva ceva se lupta ca sa si dobandeasca. Dar dintre toate bunurile si lucrurile vrednice de poftit cel fara asemanare mai bun si mai vrednic de dorit este Dumnezeu.
44. Sa nu-ti intinezi trupul cu fapte de rusine su sa nu-ti spurci sufletulcu ganduri viclene; si pacea lui Dumnezeu va veni peste tine aducand iubire.
45. Chinuieste-ti trupul cu foamea si cu privegherea si indeletniceste-te fara lenevire cu cantarea si cu rugaciunea; si sfintenia neprihanita va veni peste tine aducand iubire.
46. Cel ce s-a invrednicit de cunostinta dumnezeiasca si a dobandit lumina acesteia prin dragoste nu va fi tulburat niciodata de duhul slavei desarte.[...].
48. Cel ce se teme de Dumnezeu are pururea ca tovarasa smerenia, si prin gandurile acesteia vine la dragostea si la multumirea catre Dumnezeu. Caci isi aminteste de purtarea lumeasca de mai'nainte, si cum din toate acestea l-a izbavit pe el domnul si la stramutat de la viata patimasa la viata dupa Dumnezeu. In felul acesta dobandeste dupa temere si dragostea, multumin pururea cu smerenie” (Sfantul Maxim Marturisitorul).