DESPRE CULTELE RELIGIOASE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                         CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI  

Motto: „Dacă poporul român, prin vitregia soartei, îşi va pierde      credinţa ortodoxă, va dispărea ca neam“ (Nicolae Iorga, Sala                                    Ateneului Român, 1939).

                                                                            Preot Ioan
                                       Iubiţi credincioşi, 

În primul rând, cred că este deosebit de important ca fiecare dintre noi să ştie când am primit denumirea de creştini. Iată ce spune Sfânta Scriptură: „Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul. Şi aflându-l, l-a dus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în Biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară ucenicii s-au numit creştini (Faptele Apostolilor 11: 26). Mântuitorul a spus despre doctrina Sa: „CUVINTELE PE CARE VI LE-AM SPUS SUNT DUH ŞI VIAŢĂ“ (Ioan 16: 33). Creştinismul este deci: „O VIAŢĂ NOUĂ“, izvorâtă din acelaşi Duh. Chiar dacă, prin imposibil, s-ar pierde slova Sfintei Scripturi, unitatea Duhului lui Hristos va păstra în lume creştinismul. Şi a mai zis Mântuitorul: „CERUL ŞI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE“ (Matei 24:35). Nu slova Scripturii garantează supravieţuirea Duhului creştin, ci invers, pentru că „Slova ucide iar Duhul face viu “.

                                 Despre cultele religioase 

 CÂTE CONFESIUNI (RAMURI) ARE RELIGIA CREŞTINĂ? Religia creştină are trei confesiuni, conform schiţei de mai jos: 

       CUM AU APĂRUT CULTELE RELIGIOASE? 

Cultele religioase au apărut prin ieşirea din acea unitate de Duh şi răstălmăcirea slovei. Pierzând unitatea Duhului, s-a deschis calea fărâmiţării înţelesului unitar asupra aceloraşi cuvinte ale Sfintei Scripturi. Trebuie să spunem că cultele religioase a declanşat un proces nefiresc, ciuntind doctrina (învăţătura) creştin-ortodoxă. Şi aceasta pentru că cultele religioase nu construiesc pe Duh, ci pe slovă. 
                          CU CE SE OCUPĂ SECTOLOGIA? 

Sectologia este o disciplină teologică, ce se ocupă cu expunerea sistematică şi documentară a învăţăturilor ortodoxe atacate de cultele religioase. Argumentele aduse de sectologi, sunt cu deosebire cele biblice, dar mai pot fi folosite şi argumente raţionale (din mintea condusă de credinţă). Deci, sectologia se ocupă cu cunoaşterea cultelor religioase sub raport istoric şi doctrinar, pentru combaterea rătăcirii lor. Partea lor istorică ne interesează mai puţin, mai ales că, cele mai multe nu au istorie, fiind numai de ieri-alaltăieri, iar altele au o obârşie întunecoasă şi trec de la o greşeală la alta. Cultele religioase de azi, nu au mărturia veacurilor primare ale creştinismului, nu-şi pot continua firul doctrinelor lor, până la originea creştinismului.

 ÎN COMBATEREA RĂTĂCIRII CULTELOR RELIGIOASE             SE  POATE FOLOSI ŞI SFÂNTA TRADIŢIE?

 Nu putem folosi Sfânta Tradiţie, deoarece sectanţii nu-i recunosc valoarea de descoperire, deci ar fi o armă absolut ineficace, deşi, este mai presus de orice îndoială că, primele veacuri creştine reprezentate prin apostoli, părinţi apostolici, ucenici ai acestora, şi mulţi alţi Despre cultele religioase 3 „luceferi ai Bisericii“, au adus mai multă lumină în interpretarea corectă a Bibliei, decât aşa-zişii „iluminaţi“. 

       CE CONCLUZIE PUTEM TRAGE PÂNĂ AICI DESPRE                                       CULTELE RELGIGOASE?

 Până aici, putem trage următoarele concluzii: 
1. Manifestările cultelor religioase sunt vechi, semnalate chiar de Biblie şi istorie; 
2. Viaţa lor este scurtă, şi de aceea nu au istorie, decât privite în totalitate, ca forme de manifestare a aceluiaşi fenomen; 
3. Dacă individual nu au istorie, ele nu pot avea nici continuitate apostolică; 
4. Prezenţa lor produce tulburări, în urma cărora Biserica îşi limpezeşte şi îşi aprofundează adevărurile de credinţă, în scop dogmatic şi apologetic.

     CE SE SPUNE DESPRE POPORUL EVREU ÎN VECHIUL                                          TESTAMENT?

 Poporul evreu, deşi era condus de Dumnezeu, Care i se descoperise în mai multe rânduri, dându-i chiar o lege scrisă, a trecut totuşi din rătăciri în rătăciri: prin închinarea la viţelul de aur, prin uciderea profeţilor, prin răstălmăcirea dreptăţii lui Dumnezeu, pe care căutau să o înlocuiască cu „dreptatea lor“. „Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu, ei nu s-au supus“ (Romani 10:3). Sau prin porunca a cincea, cu viclenia acelui faimos „Corban“: „Căci Moise a zis: <> şi <>. Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban!, adică : Cu ce te-aş putea ajuta, este dăruit lui Dumnezeu“ (Marcu 7:10-11). Deci, eludau legea justificându-se că nu o fac împotriva lui Dumnezeu, ci în favorul lor. Aceste erezii au bântuit poporul timp de mai multe generaţii. Existau apoi şi erezii parţiale, separaţioniste. Aşa erau de pildă, partidele religioase (fariseii, saducheii, esenienii).

                   CARE SUNT CAUZELE IVIRII CULTELOR                                                          RELIGIOASE? 

Unitatea omenirii încetează de la Turnul Babilonului, câând a avut loc o catastrofă în istoria omenirii: amestecarea limbilor. Fiecare popor a început să-şi construiască tradiţia, cultura şi istoria sa proprie. Popoarele s-au transformat îndată, în tabere vrăjmaşe. Ştim @nsă că, după cum în natură nu există două frunze sau două fire de iarbă la fel, aşa şi în omenire nu există două minţi la fel. Fiecare îşi are mintea lui individuală, aparte, care individualizează şi organizează totul. Pe vremuri, se zicea că „Toate drumurile duc la Roma imperială“. Fapt este că toate „drumurile minţii“ duc la acelaşi Unic Adevăr. Dar sunt şi căi întortocheate, în care minţile rătăcesc, generaţii şi secole de-a rndul, fiecare crezând că se găseşte pe calea adevărului: „QUOT CAPITA TOT SENSUS“ („câte capete tot atâtea păreri“). Scopul insistenţei cultelor religioase, rezultă foarte clar din articolul de mai jos:

 Primul Congres Mondial de Dacologie - SARMISEGETUSA 

Lichidarea unui popor începe prin a-i şterge memoria: îi distrugi cărţile, cultura RELIGIA, istoria şi apoi altcineva îi va scrie alte cărţi, îi va da ALTĂ RELIGIE, altă cultură, îi va inventa altă istorie (de origine latina, greaca, slava, dupa momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element folcloric care, mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală. Noile forme „istorice“ vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie, care le vor îndepărta pe cele vechi. Din vechiul strat spiritual vor rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoaşterii, numai câteva expresii, tradiţii, impresii, fragmente de nume de localităţi, munţi şi ape, fără vreun înţeles aparent. (Ziarul Gazeta de sud, sâmbătă 12 august, 2000, pagina 5, Dr. Napoleon Săvescu). 

    ESTE OMUL RESPONSABIL DE ACESTE RĂTĂCIRI? 

Desigur, este responsabil pentru că el are puterea de a le evita. Omul se roagă zilnic, spunând - „FACĂ-SE VOIA TA“ - dar, ÎŞI FACE VOIA LUI. Îi este descoperită calea cea dreaptă, dar mintea Despre cultele religioase 5 lui descoperă căi întortocheate, la care nu renunţă, este îndărătnic, şi tocmai aceasta-i vinovăţia lui. Rezultă că, în lume există născocitori de sminteli şi victime. Deci, este firesc că dacă există amăgitori, există şi amăgiţi. Şi acestea sunt confirmate chiar de cuvintele Mântuitorului: „Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele meu zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi“ (Matei 24:4-5). Sfântul Apostol Pavel grăieşte asemenea: „Eu ştiu că după plecarea mea, vor intra între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei“ (Faptele Apostolilor 20: 29-30).

 CUM SUNT NUMITE CULTELE RELIGIOASE ÎN SFÂNTA                                                SCRIPTURĂ? 

După cum am văzut, Mântuitorul i-a numit „prooroc mincinoşii„; Sfântul Apostol Pavel i-a numit „lupi crânceni“; Sfântul Apostol Petru i-a numit „învăţători mincinoşi“; iar Sfântul Apostol Ioan i-a numit „anticrişti“. Categoric, nu trebuie primiţi la uşă, cu atât mai mult în casă, după cum ni se spune în Biblie: „Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta (ortodoxă), să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele“ (2Ioan 10:11). 

NE MAI VORBEŞTE SFÂNTUL APOSTOL PAVEL DESPRE                 EREZII ŞI ÎN ALT LOC DIN NOUL TESTAMENT?
 Da, iată ce le spune corintenilor: „Căci mai întâi aud, că atunci când vă adunaţi în Biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri ca să se învedereze între voi cei încercaţi“ (1Corinteni 11:18-19). Deci eresurile sunt necesare ca excepţii, evidenţiind adevărul, prin contrastul cu el, adică cu eresul. Şi este evident că, acest considerent biblic este confirmat şi de mintea sănătoasă, şi de realitatea istorică. Căci, dacă n-ar fi fost erezii, adevărul n-ar fi ieşit atât de mult la lumină, în cărţile biblice, în hotărârile marilor sinoade ecumenice şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Chiar şi în popor se zice că, în fiecare rău e un bine. Şi într-adevăr, Despre cultele religioase 6 există şi un rău necesar, rău într-o privinţă, dar folositor în alta. Tot aşa este şi în cazul cultelor religioase care, vin ca ceva inevitabil şi necesar, producând nelinişti şi tulburări, dar tot aşa şi trec.

 CUM PUTEM EXPLICA EXISTENŢA ACESTOR ERETICI? 

Existenţa ereticilor se poate explica prin faptul că, datorită păcatului strămoşesc, existând inimi rele, din care purced gânduri rele (Matei 15:15), în mintea omenească s-a înfiltrat întuneric, diversitate şi trufie. Am putea spune că, ispita satanică adresată celor dintâi oameni, se adresează şi azi tuturor. Acelora satana le-a zis: „Mâncaţi din pomul oprit şi veţi fi ca Dumnezeu“. Azi, grăieşte fiecăruia: „Nu ceda, tu eşti mai deştept, mai bun, mai sfânt !“. Dacă şi Adam care era în deplinătatea puterilor, a căzut în faţa ispitei, cum să nu cadă atâţia din urmaşii lui? MÂNDRIA PUNE STĂPÂNIRE PE EI, ŞI TOCMAI ACEASTA NAŞTE EREZII. Iată de ce zicea fericitul Augustin: „DE N-AR FI MÂNDRIA, N-AR FI ERETICI“. Mândria a născut erezii, mai ales de la Luther şi de la ceilalţi „corifei reformaţi“, care au făcut din libertatea de interpretare a Bibliei un principiu, însă: „nici o proorocire a Sfintei Scripturi nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia“ (2Petru1:20). Niciodată n-au fost atâtea erezii ca de atunci încoace, fiindcă niciodată n-a fost acordată minţii atâta libertate, şi niciodată omul n-a cutezat să fie atât de încercat în puterea minţii lui.

 SĂ SPUNEM CEVA DESPRE ATÂT DE MULT TRÂMBIŢATA    LIBERTATE

 Libertate! Da, libertate! Oare cine este împotriva libertăţii? E cea mai mare cucerire a spiritului. Nu s-a vărsat, oare, atâta sânge pentru cucerirea ei? Da, libertate. Dar nu dezmăţ, nu arbitrar, nu anarhie, nu bunul plac. Până şi în cele mai civilizate state există legi, şi încă aspre, pentru a pune libertăţii margini. Dirijarea nu înlătură libertatea, ci îi luminează marginile de unde începe să fie primejdioasă. Istoria ne arată că, de câte ori libertatea n-a fost dirijată, a adus mult rău, pe care l-au ispăşit apoi generaţii întregi. 

 CE ALTE CAUZE AU DETERMINAT APARIŢIA CULTELOR                                         RELIGIOASE?

 1. APARIŢIA SATANEI CA „ÎNGER AL LUMINII“ activând prin diferiţi agenţi ai lui, în care aprinde trufia minţii şi revolta împotriva adevărului (2 Corinteni 11:14-15). Înfăţişarea lui este blândă şi de aceea cucereşte. În apocalipsă este numit „prooroc mincinos“, pus în slujba fiarei celei dintâi. Ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Dar Duhul grăieşte lămurit că în vremurile de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetele lor“ (1Timotei 4:1-2). Acestea sunt uneltele fiarei apocaliptice cu chip de miel, adică cultele religioase care vin cu chipul blândeţii, al credinţei şi al sfinţeniei, dar, seamănă în lume învăţături înşelătoare, diavoleşti.

 2. POFTA DE NOUTĂŢI ŞI DE ORIGINALITĂŢI A UNORA 
duce la întemeierea de secte, confirmându-se astfel cuvintele: „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci dornici să-şi gâdile auzul, îşi vor grămădi învăţători după poftele lor. Şi îşi vor întoarce urechile de la adevăr şi se vor abate către basme“ (Timotei 4:3-4).
 3. POFTA DE A FI CONDUCĂTOR
 al unei comunităţi. Chiar şi pe vremea Mântuitorului, mulţi farisei erau chinuiţi de această poftă. Astăzi, stăpâniţi de aceeaşi poftă, mulţi înfiinţează câte o nouă rătăcire.
 4. POFTA DE CÂŞTIG face ca unii să-şi părăsească vechea lor credinţă şi să devină, pentru bani, misionari ai unor rătăciri. Aşa era şi pe vremea Sfântului Apostol Pavel, când, astfel de oameni n-aveau alt scop decât „pântecele lor“ şi cele pământeşti (Filipeni 3:19). Aşa sunt şi azi mulţi care pleacă la vreunul din cultele religioase, numai pentru a-şi asigura o existenţă bună din „zeciuieli“. 
5. SLĂBIREA „ŞI RĂCIREA CREDINŢEI în cei „slabi de înger“, care ajung la erezii. Ei pot fi râvnitori şi de bună credinţă, dar Despre cultele religioase 8 sunt de rea pricepere, cum erau iudeii, care nu identificau pe Iisus cu Mesia, cel aşteptat de ei (Romani 10: 2). 
6. NEMULŢUMIREA DE A GĂSI ADEVĂRUL DE-A GATA în catehisme, în manualele de religie, în predici, îi poate duce pe mulţi la curiozitatea de a-l căuta singuri în Biblie. Dar, nepriceperea lor în cercetarea Bibliei îi duce la îndoieli, care evoluează apoi în ereziii. Este cazul multor întemeietori de secte.

      CE ATITUDINE SĂ AVEM FAŢĂ DE CEI DIN CULTELE                                                            RELIGIOASE?
 (La o inevitabilă întâlnire) Nu trebuie să-i considerăm ca pe nişte adversari, aşa cum nici cartea nu este adversară analfabeţilor, sau farmacia, bolnavilor sau în sfârşit soarele, celor lipsiţi de vedere. Cultele religioase se socotesc însă, adversarii noştri şi provoacă lupte. NU NOI AM DEVENIT ORTODOCŞI PRIN CONVERTIRE DE LA EI, CI TOCMAI INVERS. De aceea, în orice luptă cu ei, noi trebuie să ne apărăm comoara învăţăturilor şi turma, de cei ce caută să le piardă. Să binevestim „CU TIMP ŞI FĂRĂ TIMP“ (2 Timotei 4:2), pentru că, poruncă mare stă deasupra capului nostru, şi „VAI MIE DACĂ NU VOI PROPOVĂDUI“ (1Corinteni 9:16). Să nu aşteptăm să grăiască pietrele: „DACĂ VOR TĂCEA ACEŞTIA, (DIACONII, PREOŢII ŞI EPISCOPII) PIETRELE VOR STRIGA“ (Luca 19:40).

        CUM TREBUIE SĂ NE ADRESĂM CELUI DE ALTA CREDINŢA, DACĂ NU POATE FI EVITAT DIALOGUL CU EL 

? Trebuie mai întâi să-l legitimăm: Cine eşti? Cine te-a trimis? Cu ce drept vorbeşti în numele lui Hristos? Un trimis al regelui, al împăratului, sau al preşedintelui, are de la acesta „o scrisoare de acreditare“, iar un trimis al lui Hristos are „APOSTOLIE“ pentru a putea vorbi în numele Lui. Cum propovăduieşti tu fără apostolie? „ŞI CUM VOR PROPOVĂDUI DE NU VOR FI TRIMIŞI?“ (Romani 10:15). Cum ai dreptul şi priceperea de a tâlcui, fără preoţie? Să avem mare grijă, căci la o discuţie în public, când „îi strângem cu uşa“, ei sar de la o problemă la alta, ca să ieşim noi cu prestigiul scăzut. De aceea, să-i reţinem la problema începută, până la isprăvirea ei. 

 DAR PREOTUL CUM TREBUIE SĂ-I TRATEZE PE CEI DE LA   ALTE CULTE RELIGIOASE?

 Preotul este şi pentru ei părinte, chiar dacă ei nu-l mai recunosc, fiindcă ei tot dintre noi au plecat. De aceea, preotul trebuie să-i trateze ca pe nişte fii rătăciţi, cu multă atenţie, pentru a-i întoarce din rătăcire. Încredinţaţi de iubirea şi blândeţea preotului, cei de la alte culte religioase îi vor acorda respectul şi superioritatea cuvenită. Preotul care nu stă de vorbă cu unul că-i adventist, cu unul că-i uniat, cu altul că-i ateu, nu-şi cunoaşte misiunea. Deşi, noi nu avem garanţia unei reuşite sigure, să nu uităm că Mântuitorul a stat la masă cu vameşii şi cu păcătoşii (Matei 9:10-11-19). 

EXPERIENŢA SFINŢILOR APOSTOLI, NE POATE DA ORIENTĂRI, CEL PUŢIN RELATIVE, LA ATITUDINEA FAŢĂ CULTELE RELIGIOASE?

 Eretici s-au ivit şi în timpul apostolilor, şi mai ales Sfântul Apostol Pavel a avut mult de furcă cu ei. Se ţineau în urma lui bârfindu-l, tăgăduindu-i apostolia şi sinceritatea. El însă, a ocolit discuţia directă cu ei. S-a apărat, s-a justificat, s-a dezvinovăţit, dar nu direct în faţa lor, ci în faţa credincioşilor, înaintea cărora s-a văzut nevoit chiar să se laude. Peste tot a folosit mai ales strategia indirectă, întărindu-şi în special turma. Şi chiar dacă lupta noastră este uneori fără roade, sau chiar zadarnică, ştiind că şi cea a apostolului a fost la fel, ea trebuie să ne aprindă mai mult zelul, şi să nu ne arunce în lenevire sau deznădejde.

 OARE PRIN CUVINTELE „NU STAŢI ÎMPOTRIVA CELUI RĂU“ (Matei 6:39) MÂNTUITORUL NE ÎNDEAMNĂ SĂ NU NE ÎMPOTRIVIM CULTELOR RELIGIOASE?
 Deşi, cultele religioase sunt „un rău de la cel rău“, El ne îndeamnă să nu răzbunăm răul cu rău, ci cu bine: te loveşte cineva cu o piatră, întoarce cu pâine, căci lupta noastră nu e sângeroasă, ci spirituală. 

CUM PUTEM PREÎNTÂMPINA, LOCALIZA SAU ÎNLĂTURA  EREZIILE?

 Cea dintâi datorie a noastră este catehizarea cu sârguinţă, predica însufleţită, moralizarea reală a vieţii, şi pietate adâncă în cultul divin, deci, o intensă pastoraţie directă a credincioşilor. Această pastoraţie trebuie apoi extinsă şi intensificată prin colportaj. Un colportaj bine organizat aduce servicii imense. Prin colportaj credincioşii pregătiţi în acest scop, devin misionari ai lui Hristos şi ajutori ai preotului în misiunea de învăţător. Când spunem colportaj ne referim la: Biblii ortodoxe, tratate de sectologie, calendare ortodoxe, broşuri, foi şi reviste ortodoxe, icoane, cruciuliţe, etc.

                                   Iubiţi credincioşi,

 În încheiere, vă amintim că, misionarismul nu este o misiune rezervată numai preotului, ci, O DATORIE A TUTUROR: a învăţătorului, a notarului, a medicului, a avocatului, a agricultorului... care în afară de catedră, birou, cabinet, ogor, sunt ucenici ai lui Hristos. Aşa au fost primii creştini din Biblie: Silvan, Apolo, Acvila şi Priscila, Cornelie. Ei străbăteau toată ţara, binevestind cuvântul (Faptele Apostolilor 9:10) chiar dacă n-au fost apostoli, şi nu aveau darul preoţiei. Toţi suntem datori să contribuim la realizarea scopului pentru care a venit Hristos: „Mântuirea celui pierdut“ (Luca 19:10). Misionarismul laic este dovada puterii şi a lucrării Sfântului Duh în noi, este „termometrul dragostei“ faţă de Hristos şi faţă de aproapele. Profetul grăieşte: „Cei care vor fi îndemnat pe mulţi pe calea dreptăţii, vor fi ca stelele, în vecii vecilor“ (Dan 12:3). Pe aceştia HRISTOS îi va mărturisi înaintea Tatălui (Matei 10:32), căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Bibliografie: Arhimandrit Ilie Cleopa, „Călăuză în credinţa ortodoxă“; Diacon Petre I. David, „Sectologia“

CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE

YOGA ŞI REÎNCARNARE

Moto: „Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor“ (1 Timotei 4:1-2).

                                       

              

                                                                                                 Preot Ioan

               CREŞTINISM    şi    YOGA

      ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!!

                         Iubiţi credincioşi,

Începând cu secolul al XVIII-lea, în ţările creştine au pătruns idei şi practici religioase aparţinând hinduismului, budismului etc., pe fondul lipsei de cunoaştere a învăţăturii de credinţă creştină şi al unei vieţi religioase trăite mai puţin intens.

Yoga înseamnă suprimarea stărilor de conştiinţa

Yoga este un sistem de tehnici ascetice şi metode de meditaţie bazate pe filozofia hindusă, care încearcă să ofere calea pentru eliberarea sufletului (ATMAN) din succesiunea reîncarnărilor, unirea sufletelor individuale cu sufletul universal (BRAHMAN) şi atingerea stării de conştiinţa absolută prin disciplină fizică şi mentală. Primele referiri la practicile Yoga apar în Vede şi in Upanişade, care amintesc despre asceţi deţinători ai unor tehnici prin care pot deveni invizibili, pot zbura prin aer etc.

Exerciţiile yoga necesită îndeplinirea anumitor condiţii: rostirea unei mantre (formulă considerată a avea forţă magică), aşezarea corpului în poziţie asana (pentru obţinerea controlului total asupra corpului) şi controlul deplin asupra respiraţiei (pranayama). Prin disciplină desăvârşită a minţii, corpului şi respiraţiei, yoghinul atinge o stare de detaşare de lumea înconjurătoare şi intră într-o stare de transă.

Tehnicile yoga au fost preluate de către budism încă de la apariţia acestuia şi completate cu concepţia despre nirvana - starea de fericire deplină la care ajunge sufletul celui eliberat.

Alături de Yoga Magică, care susţine că se poate ajunge la eliberare numai prin forţe proprii, există şi Yoga Mistică, care susţine ideea unei divinitaţi, numită Isvara (literal Domn). Această divinitate nu are aceeaşi semnificaţie cu Dumnezeu, creatorul cerului şi al pământului, acest Isvara putând veni în ajutorul celui care vrea să se elibereze prin yoga.

v Pentru creştini, mântuirea este posibilă numai cu ajutorul Mântuitorului Hristos, iar nu prin forţele proprii sau pe un drum propriu, aşa cum afirmă yoga. Iisus Hristos a spus: „Fără Mine nimic nu puteţi face“ (Ioan 15:5).

v  Cunoaşterea autentică înseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu: „şi aceasta este viaţa veşnică: Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis“ (Ioan 17:3), iar nu cunoaşterea de sine sau stăpânirea unei tehnici pe care o propune yoga.

v  Pentru creştini, asceza este un mijloc pentru eliberarea de patimi şi de influenţa duhurilor rele, iar nu un mijloc de anulare a propriei conştiinţe şi a personalităţii cum propune yoga.

v Sfântul Apostol Pavel spune că: „Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri“ (Efeseni 6:12). În schimb, yoga susţine că omul trebuie să lupte împotriva stărilor de conştiinţă.

v  Pentru creştini nu există reîncarnare, după moarte vine judecata particulară, iar la sfârşitul lumii, Judecata de Apoi (Luca 16: 19-31; Luca 23: 42-43; Matei 25: 31-46).

v  Practicile Tantra-Yoga, care propun atingerea stării de eliberare prin sexualitate lipsită în mod voluntar de anumite limite, pun în opoziţie radicală creştinismul şi yoga.

Din dorinţa de a vă arăta unde şi cum se poate greşi, dar mai ales unde se poate ajunge, vă avertizăm că, prin apropierea de practicile sau de religiile orientale, riscăm o sinucidere spirituală şi precizăm din capul locului că, Yoga şi reîncarnarea se situează intr-o clară opoziţie cu învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe, şi deci, cu întreg creştinismul.

Yoga câştigă foarte multă încredere la cei care au ceva carte, dar, care duc lipsă de credinţă. Această Yoga inspiră omului încredere în forţele sale proprii, şi-l face să fie foarte mândru de sine. Se spune că Yoga este un sistem filozofic tradiţional, şi se bate monedă pe faptul că nu este o religie. Mulţi spun că, practică numai Hata Yoga (Yoga fizică), fără să facă meditaţie. Dar este o rătăcire, pentru că Yoga fizică este nulă fără mental, pentru că trebuie făcute concentrări pe anumiţi centri de forţă. Deci, nici aşa-zisa Yoga-medicală nu este de la Dumnezeu, ci tot de la ucigaşul de oameni - diavolul, pentru că, acele „exerciţii“ se fac antrenând şi „psihicul“ şi „autosugestia“ - DECI, TOT FĂRĂ HRISTOS!!!

Omul are libertatea să ajungă în comuniune cu cine vrea: sau cu Creatorul, prin împlinirea poruncilor Evanghelice, sau cu Lucifer, prin meditaţii transcedentale, Yoga sau alte practici păgâne.

Dar atenţie!!! în timpul acestei practici Yoga, ni se atrofiazĂ simŢul  sacru cu care ne-a înzestrat Dum­nezeu, Şi ni se împietreŞte inima datoritĂ încrederii trufaŞe în noi! Yoga este o practică ce îndreaptă atenţia mai întâi asupra trupului, prin Hata-Yoga, şi apoi asupra minţii, prin Jnana, Raja, Krya sau alte nivele pe care practicanţii de Yoga le consideră superioare primului. Yoga este o mare capcană, fiindcă practicanţii se închină inconştient diavolului. Vai de cei ce s-au rătăcit mergând la Yoga, căci, Yoga pretinde că poate oferi automântuirea. Această „cale“ - Yoga - este pseudo-spirituală (fals-spirituală) şi practicantul, pretinzând că lucrează cu ajutorul unor energii, se află de fapt sub influenţa diavolului:

v Amintim aici artele marţiale (karate, aikido, judo etc.) care nu înfrumuseţează sufletele practicanţilor ci le schilodesc, făcând din ele nişte fiinţe fără omenie.

v Menţionăm şi „Meditaţia transcedentală“, „Zen“, „Antrenamentul autogen“ care au scopul lărgirii conştiinţei şi al depersonalizării până la îndobitocire.

v Amintim aici „Exerciţiile de autocontrol“ care duc la dezechilibre iremediabile, făcând din oameni, neoameni şi care pe mulţi i-au dus la nebunie.

Deci, fascinaţia Yoga apare când este vorba de energii create. Ştiind că, tot ceea ce este creat este imperfect, şi că prin această energie imperfectă nu ne putem desăvârşi, de ce să nu ne folosim de ENERGIA NECREATĂ ŞI PERFECTĂ  A  DUHULUI  SFÂNT-DUMNEZEU, care este nelipsită totdeauna la săvârşirea Sfintelor Taine: Botez, Mirungere, Cununie, Spovedanie...

Yoghinii folosesc numele lui Iisus ca mantră (ca pe un cuvânt magic), dar nu-L mărturisesc ca noi din suflet „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mÂntuieŞte-mĂ pe mine pĂcĂtosul (pĂcĂ­toasa)!“. în meditaţiile lor încep cu „Eu sunt“, şi aceasta-i o mare dovadă că nu sunt creştine. În toată Biblia niciun om nu face vreo afirmaţie „Eu sunt”, pentru ca aşa vorbeşte numai Dumnezeu în Sfânta Evanghelie de la Ioan: „Eu sunt lumina lumii“ (Ioan 9:5), „Eu sunt Păstorul cel Bun“ (Ioan 10:11), „Eu sunt pâinea vieţii“ (Ioan 6:48), „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14:6).

Yoghinii au sufletul amorţit de tehnici şi meditaţii: fără rugăciune, fără cruce, fără smerenie, fără pocăinţă pentru faptele rele, fără cele două Sfinte Taine, SPOVEDANIA ŞI ÎMPĂRTĂŞANIA.

Da, este adevărat că yoghinul care se concentrează şi face anumite respiraţii (Pranayama), acumulează hrană (adică energie) şi poate să stea gol pe un bloc de gheaţă fără să sufere. Dar, şi Sfântul Serafim de Sarov stătea pe gheaţă fără să sufere. Însă, atenţie la diferenţă: yoghinul topeşte gheaţa pe care stă gol, iar Sfântul Serafim nu o topea. Deci, este vorba de energii diferite: yoghinul foloseşte energia drăcească şi Sfântul Serafim folosea energia Sfântului Duh.

Altă dovadă este neputrezirea şi mirosul plăcut cu care Dumnezeu cinsteşte moaştele sfinţilor ortodocşi. Aceste moaşte sfinte „vorbesc” tocmai despre Dumnezeul pe care L-au slujit, pe când la yoghini nu am văzut, nici nu am auzit să aibă moaşte sfinte. Apoi, yoghinii folosesc tehnici de captare a energiei, pe când creştinul se roagă lui Dumnezeu
sa-l mântuiască.

Concluzia este clară: orice tehnică spirituală, fără credinţă în Dumnezeu e magie. Din acest punct de vedere, Yoga, budismul, taoismul etc. sunt magii albe sau negre, dar tot magii sunt. Nu sunt mistici orientale, ci practici mistice. Diferenţa dintre o tehnică spirituală şi o rugăciune se aseamănă cu diferenţa dintre o mumie egipteană şi moaştele unui sfânt. Deşi nu se consideră o religie, totuşi, Yoga atacă toate învăţăturile Sfintei Biserici Ortodoxe.

Iată ce afirmă yoghinii în mod totalmente greşit:

1. - Iisus Hristos nu a fost Dumnezeu, ci un mare iniţiat.

Răspuns: „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem“ (Ioan 10:30; 17:11); „Ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl“ (Ioan 10:38).

2. - Iisus Hristos nu a înviat şi nu este Mântuitorul lumii. Răspuns: „Eu sunt învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Matei 28:16-20; Luca 24,13-31). „Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut“ (Luca 19:10).

3. - Nu există rai şi iad.

Răspuns: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23:43) „iar chinuirea la care sunt supuşi necredincioşii şi păcătoşii se numeşte iad“ (Luca 16:22).

4. - Nu există judecată.

Răspuns: „Rânduit este o dată oamenilor să moară, iar după aceea judecata“ (Evrei 9:27).

În toată Biblia nu se întâlneşte nici măcar o dată cuvântul Yoga, deşi yoghinii afirmă că la venirea lui Iisus Hristos pe pământ era deja cunoscută această practică. Sunt relevante în acest sens cuvintele Mântuitorului, care nu a zis: „Practicaţi Yoga, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”, ci dimpotrivă, „POCĂIŢI-VĂ, CĂCI S-A APROPIAT ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR” (Matei 4:17).

Iubiţi credincioşi,

După  toate aceste argumente teologice foarte convingătoare, iată  acum încă  o dovadă  de necontestat a rătăcirii spirituale, pe care o provoacă  practica yoga: în staţiunea Vidra din judeţul Vâlcea încă  300 de tineri sunt pregătiţi să  se înroleze în armata diavolului condusă de Gregorian Bivolaru.

Yoga. Gregorian Bivolaru. Urinoterapie. Sex în grup. Uleiuri afrodiziace. Organizaţie de tip paramilitar. Obsedaţi sexual. Ritualuri. Orgii. Oameni care şi-au părăsit familiile. Oameni care idolatrizează  un pământean. Grig racolează  noi tineri. Trei sute de oameni se pregătesc pentru a fi înrolaţi în armata DIAVOLULUI. Semnele APOCALIPSEI.

(Imaginea şi textul de mai sus şi cel de jos sunt preluate din ziarul Gazeta de sud, 19 iunie, 2002).

Gregorian Bivolaru le spune adepţilor MISA că el este Dumnezeu

         Ceea ce au sesizat părinţii la poliţie este perfect adevărat. Adepţii MISA sunt obligaşi să creadă tot ce le spune Bivolaru. Iată un fragment din cursul de yoga susţinut de Gregorian Bivolaru: „Sunt Brahman cel veşnic şi atotpătrunzător. Nici virtutea, nici păcatul nu mă pot atinge. Nici plăcerea, nici durerea nu mă pot afecta. Nici plăcerile, nici neplăcerile nu mă pot tenta. Sunt existenţa - cunoaşterea, beatitudinea absolută. Nu am nici prieteni, nici duşmani. Nu am nici părinţi, nici rude. Nu am nici casă, nici ţară. Sunt ceea ce sunt. Sunt ceea ce sunt, sunt nenăscut, sunt nemuritor, exist dintotdeauna. Sunt pretutindeni, nu mi-e frică de moarte nici de critici. Sunt Shiva, plin de cunoaştere şi beatitudine. Brahman sau Cel veşnic este mult mai dulce ca mierea, dulceaţa, zahărul candel, rasagulla sau ladalu“. Acum înţelegeţi şi dumnea­voastră de ce copiii care sunt ademeniţi în această grupare îşi abandonează familia, neamurile şi chiar propria fiinţă, oferindu-se lui Bivolaru în semn de recunoştinţă şi jertfă. Mulţi dintre dumneavoastră nu-şi pot explica de ce aceşti tineri nu-l abandonează sau cum de cred orbeşte în acest obsedat sexual şi infractor. Pentru că acestor tineri li se spală creierul prin diverse practici şi devin fana­tici. De fapt, trăiesc după o religie concepută şi răspândită de Gregorian Bivolaru, iar el, Guru - Grig - este perceput ca Dumnezeul lor.

Obsedatul sexual Grig se consideră întemeietorul

unei noi religii

         Prezentăm principalele puncte ale acestei religii sinucigaşe. „Defectele umane ale gurului nu trebuie să conteze atunci când există deschidere psihică, o încredere şi abandonare în EL. Prin graţia gurului, totul poate fi obţinut. De aceea, Guru trebuie servit prin faptă sau prin consacrarea faptei, altfel nu poate fi nimic obţinut. Iată câteva din perceptele care definesc îndatoririle discipolului faţă de Guru: NU FII NE­RESPECTUOS FAŢĂ DE ÎNVĂŢĂTORUL TĂU; FĂ DOVADA DEVO­ŢIUNII FAŢĂ DE EL, OFE­RINDU-I TOT CEEA CE DOREŞTE SAU TOT CEEA CE ESTE PREŢIOS, CHIAR FIINŢA SAU LUCRUL PE CARE-L IUBEŞTI CEL MAI MULT; NU CĂLCA NICIODATĂ UMBRA ÎNVĂ­ŢĂ­TORULUI; ESTE O GREŞALĂ CARE SE ECHIVALEAZĂ CU DISTRU­GEREA UNUI TEMPLU; ORICARE AR FI LUCRUL PE CARE ŢI-L CERE,
FĂ-L; TREBUIE SĂ ACŢIONEZI FAŢĂ DE CEEA CE APARŢINE ÎNVĂŢĂ­TORULUI TĂU CA ŞI CÂND AR FI VORBA DESPRE VIAŢA TA; TREBUIE ÎNTOTDEAUNA SĂ VEZI PER­FECŢIUNEA ÎNVĂŢĂTO­RULUI TĂU, FĂRĂ A-I GĂSI NICI CEL MAI MIC CUSUR“.

Mii de familii distruse

         Acum, după ce aţi citit aceste precepte, înţelegeţi de ce membrii MISA devin sclavii acestui infractor, ajungând până acolo încât i se dăruiesc întru

totul. Tinerii sunt cel mai uşor de atras, întrucât Yoga în sine naşte preocupări în rândul lor. Odată ajunşi aici, nu prea mai există cale de întors. Am reuşit să luăm legătura cu câteva dintre familiile distruse de Grig. Vom respecta înţelegerea cu aceştia de a nu le publica numele. „Dom­nule, de trei ani încercăm să ne recuperăm fata pe care a nenorocit-o es­crocul ăsta. De doi ani n-am mai văzut-o, nu mai ştim nimic de ea, nu mai ştim mai trăieşte, nu mai trăieşte. Ne-am dus peste tot: la parlament, la poliţie. Sunt mulţi părinţi în situaţia mea. Eu cunosc încă 60 de familii. Nu vă putem spune nici numele, că ne e teamă că află nenorocitul şi face ceva la copii. Viaţa noastră s-a schimbat, nu mai avem linişte şi parcă şi noi am început să nu mai gândim. Ultima dată când am întâlnit-o a fost în iulie, în urmă cu doi ani. Stăteam de vorbă cu ea, plângeam, o imploram să vină acasă şi parcă vorbeam cu zidurile, parcă era de gheaţă. Privea prin mine şi nu zicea nimic. M-a ascultat câteva minute şi a plecat. Am zbierat de durere, dar nici măcar n-a întors capul şi era un copil atât de bun. Eram o familie fericită,  dar s-a ales praful de noi“. Şi în situaţia acelui părinte distrus sunt cu siguranţă mii de alţi părinţi. Gregorian Bivolaru a nenorocit mii de familii. Şi acum sunt unii părinţi care îşi caută copiii şi care mai speră să-i recupereze. După ce au pătruns în această grupare, tinerii au fost educaţi să-şi abandoneze familia, să-şi abandoneze iubiţii, să-şi abandoneze rudele, să-şi abandoneze propria identitate. Am stat de vorbă cu părinţi distruşi, care au făcut tot ce era posibil şi imposibil, fie şi numai pentru
a-i mai revedea o singură dată pe cei cărora le-au dat viaţă. În multe astfel de cazuri acest lucru nu a fost cu putinţă, asta pentru că infractorul Gregorian Bivolaru s-a autointitulat profesor de yoga şi, folosind în scopuri interzise unele tehnici Yoga, dar şi stimulente, afrodiziace, substanţe halucinogene, a transformat aproximativ 5.000 de tineri în sclavii săi. Toate aceste date pe care vi le-am prezentat sunt doar vârful aisbergului.

                                  În concluzie:

Dacă yoghinii despart pe credincioşi de Biserică, poate să fie aceasta de la Dumnezeu? Categoric nu! Căci dragostea lui Dumnezeu uneşte (2 Corinteni 5:14). Chiar Hristos se ruga Tatălui: „ca toţi să fie una” (Ioan 17:21). Orice minune pe care au făcut-o Sfinţii vreodată au făcut-o numai cu numele lui Hristos, cu Sfânta Cruce, dar mai ales prin rugăciune, cu lacrimi, cu smerenie şi nicidecum cu meditaţii yoghine.

          

          Reîncarnarea nu este o învăţătură creştină

Reîncarnarea este concepţia potrivit căreia după moarte sufletul se întoarce la viaţa pământească pentru a face fapte bune şi pentru a atinge perfecţiunea. Astfel, pentru a atinge perfecţiunea, sufletul are nevoie de mai multe reîncarnări care pot avea loc imediat după moarte sau la mult timp după aceasta.

Această învăţătură este prezentă, în special, în hinduism şi budism. Potrivit hinduismului, legea reîncarnărilor (samsara), nu este specifică doar oamenilor, ci este valabilă şi entităţilor superioare (zeităţi) şi celor inferioare (animale, plante, minerale), iar sufletele se pot reîncarna fie în făpturi superioare, fie în făpturi inferioare. Sufletele reîncarnate în zeităţi sau în fiinţe inferioare rămân în starea respectivă până când primesc răsplata pentru faptele bune săvârşite sau până când îşi ispăşesc păcatele, apoi reintră în succesiunea fără de sfârşit a reîncarnărilor.

Potrivit învăţăturii budiste, prin asceză şi meditaţie se poate ieşi din succesiunea reîncarnărilor pentru a intra în starea de nirvana, în care încetează dorinţa de viaţă şi lanţul reîncarnărilor.

Unii creştini sunt tentaţi să accepte această concepţie asupra vieţii, fără a se informa suficient dacă aceasta are vreo legătură cu învăţătura creştină. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie conţin învăţăturile lăsate de Mântuitorul Hristos şi în ele găsim ceea ce ne este necesar mântuirii sufletului, căci acesta este scopul vieţii creştinului pe pământ. Învăţătura relevată de Dumnezeu arată clar că sufletele nu se reîncarnează, deoarece este rânduit ca după moarte: trupul să se întoarcă în pământ cum a fost iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care L-a dat (Eccleziast 12:7).

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, arată că îndată după deces urmează judecata particulară, la care participă doar sufletul: este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata. De asemenea, la sfârşitul veacurilor, fiecare suflet se va întoarce în trupul care l-a susţinut (Ioan 5:28-29), apoi va urma Judecata Universală (Ioan 11:24).

Ştim că în anul 553 d.Hr., cel de al V-lea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol a anatemizat reîncarnarea susţinând că avem o singură viaţă pentru a ne curăţa de păcate prin Taina Sfintei Spovedanii şi a reveni la starea de dinainte de păcatul originar.

Dacă ar exista reîncarnarea apare ilogicul: primul de unde s-a luat? După teorie tot ce vedem pasăre, firicel de iarbă, animal, om au fost toate create odată în numărul care îl vedem acum, altfel din ce s-a reîncarnat???

  

v Feriţi-vă cu toată puterea de a crede aceste nebunii şi rătăciri ale reîncarnării şi mutarea sufletelor în alte trupuri, căci aceste afirmaţii sunt cu totul demonice, nebune şi rătăciri de la adevăr.

v Iată ce zice dumnezeiescul Iov: Tot trupul va muri deodată şi tot pământul în pământ va merge de unde s-a zidit (Iov 34:15). Apoi dacă adevărul este acesta, că noi cei zidiţi din pământ după moarte, în pământ mergem şi nu în alte trupuri, de unde au luat oamenii cei fără de minte şi înşelaţi de diavol, că sufletul omului după moarte intră în alte trupuri până ce se va curăţi ca să intre în Nirvana (raiul păgânilor şi rătăciţilor de la adevăr: budişti şi hinduişti)? Care religie este mai veche şi mai adevărată decât a patriarhilor, a lui Adam, a lui Set, a lui Noe, a lui Avraam, care au fost sfinţi văzători ai Dumnezeului Cel adevărat, Care a făcut cerul şi pământul şi pe om şi toate cele văzute şi nevăzute?

Dacă acceptăm reîncarnarea, această nebunie, eliminăm învierea, căci dacă sufletul nostru după moarte poate să treacă prin mai multe trupuri de oameni, dobitoace sau plante, în ziua învierii în care trup va rămâne???

     Bibliografie: Creştinism si Yoga - Părintele Serafim Rose; Manual de Religie, cls. a X-a, Editura Dacia.