LACRIMI DE POCAINTA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 Bucuria mea, un credincios crestin ortodox, dupa ce si-a marturisit pacatele, l-a intrebat pe parintele lui duhovnic: "Sfintite parinte, avand in vedere pacatele marturisite, asa este ca eu sunt “adancul pacatului”, adica, cel mai mare pacatos din lume?" Iar duhovnicul i-a raspuns: "Avand in vedere ca ai primit iertarea pacatelor tale marturisite, de la Hristos, prin mine, in Duhul Sfant, sufletul tau straluceste de lumina Harului Duhului Sfant. 

    Nu-mi amintesc cine ai fost, de vreme ce Dumnezeu, tine seama doar de ceea ce esti, cu alte cuvinte: INAINTEA LUI DUMNEZEU, NU CONTEAZA CINE AI FOST PANA IERI (pana cand te-ai spovedit), CONTEAZA CINE ESTI DE ASTAZI INAINTE! 

Spune-mi, fiule: Ai icoane in casa ta?" 

"Da, parinte am multe Sfinte icoane!"

 "Te indemn ca de astazi inainte, sa-ti fie sufletul “icoana”, adica, sa porti in suflet pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe toti Sfintii permanent, sa te caiesti, sa te pocaiesti, sa faci cat mai multe fapte bune si daca ai lacrimi sa plangi pentru pacatele tale". 

Zice Sfantul Simeon Noul Teolog: "Asa cum fara apa, este cu neputinta sa fie spalata haina murdarita, tot asa si fara spovedanie cu sinceritate si cainta, fara lacrimi, este si mai cu neputinta, ca sufletul sa se spele si sa se curateasca de patimi si de pacate”.

  SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                     Preot Ioan .

Multa demonizare exista astazi in lume...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

“Multa demonizare exista astazi in lume. Diavolul secera, deoarece oamenii contemporani i-au dat multe drepturi si primesc infricosatoare inrauriri diavolesti.

Spunea cineva foarte bine: “Oarecand diavolul se ocupa de oameni; acum nu se mai ocupa! I-a pus pe drumul lui si le spune: “Calatorie buna!” – si oamenii calatoresc“. Este cumplit! Vedeti, diavolii in laturea Gadarenilor (Vezi Luca 8,26-55) au cerut voie de la Hristos ca sa intre in porci; si asta pentru ca porcii n-au dat prilej diavolului si el nu avea dreptul sa intre in ei. Hristos a ingaduit sa intre, ca sa fie pedepsiti israelitii, deoarece li se interzisese sa manance carne de porc (…)

Hristos a luat de la diavol dreptul de a face rau. Numai daca omul ii da dreptul, poate sa faca rau. Cand cineva nu are legatura cu Tainele Bisericii, da loc ispitei si primeste o inraurire diavoleasca.

– Parinte, cum ii mai poate da cineva loc si in alt fel ?

– Logica (*Batranul intelege aici gandul rationalist, care se opune cu trufie celui duhovnicesc), vorbirea impotriva, invidia, voia proprie, neascultarea, obraznicia sunt insusirile diavolului. Potrivit cu masura in care omul are acestea, primeste si influenta din afara… Insa atunci cand sufletul se va curati salasluieste in om Sfantul Duh si se umple de har. In timp ce atunci cand se va intina cu pacate de moarte, salasluieste in el duhul cel necurat.

In epoca noastra, din pacate, oamenii nu vor sa-si taie patimile lor, voia lor, nu primesc sfaturi. Pe langa asta vorbesc cu obraznicie si alunga harul lui Dumnezeu. Si dupa aceasta oriunde ar sta omul, nu poate spori deoarece primeste inrauriri diavolesti. Este in afara de sine, pentru ca din afara comanda diavolul. Nu este inlauntru in chip vadit – fereasca Dumnezeu – dar si dinafara chiar ii poate comanda.

Omul, cand este parasit de har, se face mai rau ca diavolul. Pentru ca unele lucruri diavolul nu le face, ci numai pune pe oameni sa le faca. De pilda nu face crime, ci pune pe om sa le faca. Asa se demonizeaza oamenii dupa aceea”.

Sursa: Sfantul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003