Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc toate păcatele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot locul. Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului. Te-am mâniat. Te-am scârbit. Te-am supărat. Te-am întristat. Iar Tu, cu bunătatea Ta de multe ori mi-ai întins Sfântul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge, voind să Te uneşti cu mine, dar eu am căzut iar, şi iar, robindu-mă păcatului. Nădăjduiesc la mila şi la bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat. Prin glasul Proorocului David Tu ai spus că: Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu i-ai depărtat pe cei care au venit la Tine cu umilinţă şi cu pocăinţă. De aceea, gândindu-mă la înfricoşata Judecată, văzându-mă lipsit de faptele bune, neavând nici un răspuns bun, îmi plec genunchii rugându-Te să mă ierţi, să mă primeşti şi să nu îmi spui că nu mă cunoşti, că amar îmi va fi mie depărtându-mă pentru veşnicie de la Faţa Ta cea plină de strălucire, ca să merg în întunericul cel mai de jos. Te rog, dă-mi putere în credinţă, înţelepciune, nădejde şi dragoste, împreună cu toate virtuţile creştineşti. Întăreşte-mă şi scapă-mă de boli, de necazuri şi de vrăjmaşi, şi pentru rugăciunile Maicii Tale Preacurate, ale Sfinţilor Îngeri şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Împărăţiei Tale, ca în veşnicie să văd şi să mă bucur de slava Ta, Doamne, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
