DE MULTE ORI...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  Dorel Mărgan

DE MULTE ORI pe calea vieții,
Când mi-a fost greu, am tot cârtit,
Dar Tu, din anii tinereții
M-ai tot iertat când am greșit!

DE MULTE ORI când mi-a fost bine,
Mergând cu capul ridicat,
IISUSE, am uitat de Tine,
Dar Tu, de mine n-ai uitat!

DE MULTE ORI când am promis
C-o să-mi predau viața mea Ție,
Tu ai lăsat Cerul deschis
Și calea înspre veșnicie!

Dar anii au trecut...și eu,
N-am ascultat al Tău Cuvânt,
Am rătăcit pe drumul meu,
Un fulg de nea, bătut de vânt!

N-am înțeles că fără Tine,
Suntem doar niște biete oi
Ce umblă pe cărări străine,
Purtându-și pașii prin noroi!

Dar Tu, nu m-ai lăsat în urmă,
Și ca pe-o oaie rătăcită,
M-ai luat și m-ai adus la turmă
De pe cărarea mea greșită!

Deși eu nu am meritat,
Mă tot gândesc adeseori,
Că dacă nu m-ai fi salvat,
Eram pierdut...DE MULTE ORI!

Din volumul de poezii creștine-,,Pe brațele Tale"!

MAI POŢI SĂ CREZI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

              

http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc,
după durerea cruntă cu care Te-am străpuns?
Mai am să-ajung vreodată să pot să-mi ispăşesc
şi plânsul pocăinţei să simt că mi-e de-ajuns?

 
Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei 

cum mă priveai 'nainte cu-ncredere şi dor?
Sau totdeauna ochii Ţi-i vei întoarce grei
să nu mă mai zdrobească văzând durerea lor?

 
Mai poţi să-mi mergi, Iisuse, alăturea pe-un drum
cum îmi mergeai odată voios şi fericit?
Sau tot mai trist vei merge şi mai străin de-acum
lăsându-mă cu piatra de care m-am lipit?

 
... O, dragoste divină, ce-amar Te-am întristat
şi ce adânc mă doare tot sufletul pustiu!
Mai este vreo nădejde să mai pot fi iertat
sau voi muri în plânsul prea greu şi prea târziu?

 
O, crede-mă, Iisuse, când spun că Te iubesc
chiar dacă spun aceasta cu ochii în pământ,
că nu-i mai grea povară ca vina ce-o simţesc
că am putut o clipă să-mi calc ce-aveam mai sfânt

Traian Dorz