DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT ÎN ÎNGER DE LUMINA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Smerenia este o faptă bună pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mănâncă niciodată; noi ne ostenim, dar el nu stă degeaba; noi citim prin cărti, dar el este teolog mare, stie toată Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iartă-mă"!

Am să vă spun o istorioară sfântă din cartea Everghetinos. La o mănăstire de maici, o călugărită, săraca, era paraclisieră, în viata de obste. Paracli-sierul se duce la ora 11 (23) noaptea, că Utrenia se face la miezul noptii, si scoală pe staretă. Asa am apucat si noi. Când eram paraclisier, aveam un clopotel în mână si un ciocan. Mă duceam si băteam de trei ori în usă si ziceam: "Pentru rugăciunile Sfintilor Părintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din casă zicea: "Amin".

Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rânduiala si asa am apucat noi. Asa era si această călugărită. Ea, ca să nu doarmă, ce făcea? Citea la Psaltire de cu seară si până la Utrenie, si când era ora 11(23) fuga la staretă să ia blagoslovenie ca să meargă să toace, să scoale maicile la rugăciune.

Diavolul avea mare ciudă pe ea, că-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gândit diavolul să-i facă, ca s-o ocărască stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trăgea clopo-tele. Dar nu le trăgea când trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta:

- Nebună, hăi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?

Dar ea zicea:

- Iartă-mă, maică staretă, că am gresit!

Ea nu stia că-i dracul, credea că altă călugărită vrea să-i facă ei rău. Altă dată, de două ori le trăgea, si de cu seară si după miezul noptii, după ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trăgea, ca să tulbure pe călugărita care citea la Psaltire.

Dar ea ce-a făcut? "Măi, am să mă duc în clopotnită! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce în mână si niste lumânări, că nu erau pe atunci becuri, ca să citească în clopotnită, să vadă care-i maica aceea, că de atâtea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, că sună clopotele înainte de vreme.

Când s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celălalt si se agată cu mâna de funie ca să tragă clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, când l-a văzut, a zis:

- În numele lui Iisus Hristos, stai! Să te lege puterea dumnezeirii!

- Văleu, roaba lui Dumnezeu, dă-mi drumul, că nu mai vin niciodată!

- Nu. Stai!

- Dă-mi drumul! Mă jur că nu mai vin la mă-năstirea asta!

- Nu! Stai să vină maica staretă si maicile din consiliu, care de atâtea ori m-au pus la canon, că eu trag clopotele.

- Dă-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!

- Nu. Să te lege puterea lui Dumnezeu si Sfânta Cruce! Stai asa, cu mâna pe funie!

Si ea săraca s-a dat jos din clopotnită si s-a dus la staretă.

- Maică staretă!

- Ce-i cu tine?

- Hai să vezi cine trage clopotele, că de atâtea ori m-ai pus la canon!

Maica staretă a luat câteva maici din consiliu si s-a dus să vadă cine trage clopotele. Ea a crezut că este o maică care trage clopotele, ca s-o supere. Când a ajuns si l-a văzut:

- Văleu! Maică, alungă-l de aici! Vai de noi, murim de frică! Îi urât tare!

Si, pe fugă, când a văzut că dracu-i clopotar!

- Nu! Lăsati-l! Nu poate să se ducă, că-i legat.

Dar el striga:

- Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, că nu mai vin la mănăstirea asta în veac!

- Nu! Stai aici să aduc tot soborul mănăstirii să-ti ceri iertare de la maici, că ai tulburat toate maicile, când sunai clopotele înainte de vreme!

- Asta n-o pot face!

Ai văzut răutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic în iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot împotriva lui Dumnezeu, căci au căzut din mândrie.

Si au tras clopotele să se adune maicile.

- Măi, dracul în clopotnită! Îl pune aceea să-si ceară iertare.

Când îl vedeau, tipau si fugeau care într-o parte, care în alta.

- Zi, iartă-mă! îi spuneau maicile.

- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!

- Asta vrem noi! Să vedem un drac că s-a făcut înger cum a fost înainte.

Vezi, dacă a căzut din mândrie, nu poate zice "iartă-mă". Asa si noi. Când vei vedea că cineva îti cere iertare, si tu, dacă nu zici: "Dumnezeu să te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iartă-mă". Sau dacă ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici "iartă-mă". "Nu vreau să zic "iartă-mă"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!"

- Nu zic "iartă-mă"!

Atunci a zis călugărita:

- Uite ce-i! Dacă nu zici "iartă-mă", să ne cânti o cântare, cum cântai tu când erai înger înainte.

- Dacă voi cânta, vă topiti ca ceara.

- Nu ne temem!

- Si ce cântare să cânt?

- Cântă Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.

Când a început să cânte, plângea tot soborul mănăstirii. Cânta frumos tare. Dar stii cum cânta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, si gata. Până acolo! Miluieste-ne, nu voia să zică.

- Zi "miluieste-ne"!

- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!

- Asta vrem noi! Cântă miluieste-ne, că nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mâine, să vină toate satele să te vadă aici clopotar! Puterea dumnezeirii să nu-ti dea drumul, până nu zici miluieste-ne.

Cânta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.

- Zi miluieste-ne!

- Nu pot!

- Să te ardă puterea Sfintei Cruci!

- Văleu! Dati-mi drumul, că nu mai vin în veac aici! Am să spun la tot iadul ce-am pătit aici.

- Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"!

Când a văzut că-l arde puterea Sfintei Cruci, a cântat. Si când a cântat miluieste-ne pe noi, a strălucit ca soarele si a zburat la cer. S-a făcut înger. Si atunci maicile au început a face metanii:

- Multumim Domnului că am văzut un drac care s-a făcut înger înapoi, că a zis miluieste-ne pe noi!

De aceea, dacă cineva a gresit ceva, să zică imediat: "Iartă-mă, frate, că am gresit!"

Parintele Cleopa

Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan

CUVINTE DE FOLOS SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                      

Bucuria mea, mintea noastra trebuie sa fie indreptata cat mai mult spre Dumnezeu dupa cuvantul Sfantului Nicolae Velimirovici: “Siliti-va mintea voastra la aceasta rugaciune, pana la moarte: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul!” 

Si pentru ca toti suntem pacatosi, “Toti gresim mult” (Iacov 3:2), sa ne rugam precum Sfantul Grigorie Palama: "Doamne, lumineaza intunericul din mine!".

 Daca vrei sa te mantuiesti: "Dragostea, ca sa se inmulteasca, trebuie sa o daruiesti” (Sfantul Paisie Aghioritul). Porunca Iubirii o-mplinesti numai atunci, cand si pentru vrajmasii tai te rogi si ii iubesti: "Daca te rogi pentru vrajmasii tai, pacea va veni asupra ta. 

Iar cand vei iubi pe vrajmasii tai, sa stii ca un mare Har dumnezeiesc locuieste intru tine. Nu zic ca este deja un Har desavarsit, dar e de-ajuns pentru mantuire” (Sfantul Siluan Athonitul). 

Si mergand pe “Calea cea stramta”, o urma de bine sa lasi in fiecare zi. Tu sa faci bine si sa asteapti raul. Binele ti-l va rasplati Dumnezeu. Daca oamenii, rudele ti-ar face bine, tie ce cruce ti-ar mai ramane? 

Si toate sa le faci cu smerenie, dupa cuvantul Sfantului Siluan Athonitul: "Niciodata sa nu te multumesti cu lucrurile cele bune ale tale, nici a cuteza spre dansele, ca nu stii de sunt placute lui Dumnezeu sau neplacute. Pentru aceasta, cuteaza mai vartos spre Dumnezeu si spre puterea Lui, ca niste tarana nefolositoare socotindu-te pe sineti, si de aici este indreptarea”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta, iar Maicuta Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei! O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste! 

                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan .

SA NU-TI LEGI INIMA DE DESERTACIUNI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 https://colajeortodoxe.blogspot.co.at/?m=1

Bucuria mea, ai grija sa fii slobod de toata dezmierdarea cea lumeasca, ca nu cumva sa te legi cu legaturile cele vesnice ale plangerii. Nu cauta odihna in dezmierdarile cele pamantesti, nici mangaiere intru poftele tale cele trupesti. Intru Domnul Dumnezeu, Cel ce a facut toate, sa-ti fie cele ce ai pe pamant, ca si cum nu le-ai avea, ce iei ca si cum nu ai lua, ce mananci ca si cum nu ai manca, ce bei ca si cum nu ai bea. Fii slobod de toate cele pamantesti ca sa te lipesti de Dumnezeu cu toata inima ta. Fiindca toate cele pamantesti spre putina vreme sunt, iar Harul Duhului Sfant este vesnic. Dulceata cea pamanteasca nu daruieste odihna, nici cea trupeasca nu-i aduce sufletului mangaiere, ci neincetat si de-a pururea ii face suparare si tulburare adevarata (DUPA PLACERE, URMEAZA DURERE! CARE DESFATARE ESTE LIPSITA DE INTRISTARE?). De ai trai in dezmierdarile trupesti chiar mii de ani, dar pace si odihna niciodata nu vei avea. TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!

                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan

EU SUNT VINOVAT! EU SUNT CEL CARE A PUS IN MISCARE PIATRA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, iata ce cuvant de invatatura minunat Sfantul Parinte, Isaac Sirul, ne-a lasat: 

"Sa nu manii pe cineva, sa nu certi, nici macar pentru credinta, si nici pentru faptele sale rele. Ci pazeste-te pe tine ca sa nu te defaimezi si sa nu osandesti pe cineva pentru ceva. Fiindca, avem Judecator drept si nepartinitor in Ceruri.

 Iar de voiesti sa-l intorci pe el la Adevar, intristeaza-te pentru el cu lacrimi, roaga-te cu durere, si spune-i cu dragoste numai un cuvant sau doua, si sa nu te aprinzi de manie impotriva lui. Caci de vei face asa, va vedea in tine semnul dusmaniei. Ca Dragostea adevarata nu stie sa se iuteasca, sau sa se manie, sau sa invinovateasca pe cineva cu patima. Semnul Iubirii si al Cunostintei Dumnezeiesti este Smerenia, care se naste dintr-o buna constiinta in Hristos Iisus, Domnul nostru!" 

Sfantul Parinte, Constantin Galeriu, zice asa:

  "La judecata obsteasca, vom raspunde atat pentru faptele savarsite in viata, cat si pentru urmarile lor dupa noi in istorie. Cel mai greu chin in infern este sa vezi ce consecinte au putut avea unele ganduri, cuvinte, fapte ale tale; cum ele au putut pe altii sa-i smulga din albia binelui si sa-i pravaleasca in suvoiul patimilor. Si pentru toti acestia sa-ti spui: „Vezi, eu sunt vinovat, eu sunt cel care am pus piatra in miscare."

🙏 Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

🙏 Miluieste-ma, Maica Luminii!

                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

RUGĂCIUNEA CREȘTINULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

             

de Preot Sorin Croitoru

Dintre zeci de fapte bune
Ce-am putea să facem noi,
Numai sfânta rugăciune
Face sufletul vioi.

Numai ea coboară lacrimi
Pe obraz, în cald șiroi,
Numai ea îmbogățește
Pe acei la suflet goi.

Numai ea topește gheața,
Făcând inimile moi,
Spală murdăria vieții
Cu îmbelșugate ploi,

Curățind cu ușurință
Al păcatelor noroi!
În credința plictisită
Ea aduce sufluri noi,

În necazul crucii noastre
Ea ne scoate din nevoi,
Ne păzește în ispite
De al diavolilor roi,

Prin ea filozof devine
Cel la minte cam greoi!
Rugăciunea către Domnul
E izvor de Har în noi,

Numai ea ne pregătește
Pentru Viața de Apoi,
Deci s-o faceți cu credință
În cămări închise voi:

De la Dumnezeu din ceruri,
Mila va veni șuvoi!

amin

Drumul Crucii.

Harnicul, leneşul şi…ispitele

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“*

                                          Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:

– Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
– Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.

– Păi, vezi, băiatul meu…! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.
„Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!”

RUGĂCIUNE... si BINECUVANTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.

http://pildepentrutoti.blogspot.com/

 “Doamne, invata-ma Tu toate. Da-mi bucuria cunoasterii voii Tale si a caii Tale. Invata-ma cum sa Te iubesc cu adevarat din toata fiinta mea, asa cum mi-ai poruncit. Randuieste viata mea dupa cum in sfatul Tau cel mai inainte de veci Te-ai gandit la mine. Caci Tu nicicand nu m-ai uitat, nezidind pe nimeni ca sa piara. Eu fara de minte am risipit puterile date de Tine. Spre sfarsitul vietii fiind, intru toate ma indreapta si intru toate ma indruma. Voia Ta sa se savarseasca in viata mea, fie ca inteleg, fie ca nu inteleg aceasta. Nu ma lasa sa pasesc pe carari straine ce duc catre intuneric, ci, mai inainte de a adormi cu somnul cel de moarte, da-mi mie, nevrednicului, sa vad lumina Ta, Dumnezeule, cel esti Lumina lumii”.

Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al sau Har si cu a sa iubire de oameni, totdeauna acum și pururea si in vecii vecilor.

                                                                                                      HAR si PACE sufletului tau!

                                                                                                             Amin si Aliluia!

IL ROG PE DUMNEZEU SA-TI DEA:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 http://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.ro/

Credinta, Cainta, Umilinta, Pocainta, Smerenie, Milostenie, Bunatate si Dragoste, caci Dragostea este cea mai mare si le cuprinde pe toate celelalte. 

Il mai rog pe Dumnezeu sa-ti dea macar o picatura din:

CREDINTA lui Avraam, SFINTENIA lui Aaron, TANGUIREA lui Ieremia, NADEJDEA Sfantului Iacov, IUBIREA Sfantului Ioan Evanghelistul, RABDAREA Sfantului Iov, BLANDETEA lui David, RUGACIUNEA Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, SMERENIA Maicii Domnului, RAVNA Sfantului Ilie, INTELEPCIUNEA lui Solomon, DARNICIA Sfantului Ioan cel Milostiv, PUTEREA lui Samson, MARTURISIREA Sfantului Maxim Marturisitorul, ASCEZA Sfantului Ioan Botezatorul si TARIA Sfintilor Mucenici, PUTEREA DE PROPOVADUIRE a Sfantului Apostol Pavel... si atunci vei mosteni Ierusalimul cel de sus, adica mantuirea sufletului tau. Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al Sau Har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. 

                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan . 

CUVANT de INVATATURĂ DESPRE POST

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



http://babylenutautilepentrusanatate.blogspot.com/

Bucuria mea, postul este vechi si incepe odata cu omul. E prima porunca de stapanire de sine, data in Rai. Chiar si Iisus Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopti pe muntele Quarantania, si El este pilda de viata pentru noi. Ne spune Sfantul Evanghelist Matei: “Acest neam de demoni nu iese decat numai CU RUGACIUNE si CU POST” (Matei 17:21).

Iar Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a invatat ca: “Vor veni zile cand Mirele se va lua de la ei (adica, se va inalta la Cer); ATUNCI VOR POSTI in acele zile” (Luca 5:35). 

   Este cat se poate de clar, ca trebuie sa postim. Cine nu posteste cel putin in aceste doua zile, nu-si va mantui sufletul, ci-l va osandi. Asadar, esti crestin ortodox?

 Atunci, sa postesti totdeauna, CEL PUTIN, miercurea si vinerea, fiindca, miercuri, Hristos a fost vandut, iar vineri a fost rastignit. Postul este “izvor de sanatate” si pricina de mantuire!

 Cine nu tine post macar miercurea si vinerea, este batjocorit de diavoli prin necazuri, ispite, suferinta..., iar dupa moarte nu-L va putea vedea pe Dumnezeu, fiindca ii lipsesc “aripile sufletului”.

 Prin POST ne pregatim pentru spovedanie. Prin SPOVEDANIE, ne pregatim pentru impartasanie. Prin IMPARTASANIE, ne unim cu Dumnezeu si El cu noi. IN TINERETE POTI (sa postesti), DAR NU VREI; IAR LA BATRANETE O SA VREI, DAR N-O SA MAI POTI! 

“Post usor cu iertaciune,

 Presarat cu fapte bune,

 Si la toate s-avem frane, 

De la ochi pana la mana, 

Trupul sa se subtieze,

 Sufletul sa invieze,

 Sa se-nalte cat mai sus, 

Unde nori si vanturi nu-s,

 Rupti de cele pamantesti,

 Sa prindem aripi ceresti!” 

ASADAR: Trebuie sa postim in armonie, adica, SI CU TRUPUL, SI CU SUFLETUL, CEL PUTIN MIERCUREA SI VINEREA IN TOATA VIATA TA! 

                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                             Preot Ioan .

ACEȘTIA-S ANII CEI DIN URMĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sosit-au anii cei din urmă
De care Sfinții ne vorbesc
Când din adâncuri se va ridica
Întreg alaiul cel drăcesc!

Cu mânie s-or abate
Asupra celor credincioși
Să-i smintească și să-i facă
Să adore falși hristoși!

Pe când îngerii duc lupte grele
Cu puzderia drăcească
Oamenii petrec în voie
Fără să se pocăiască!

Bogații viețuiesc în lux
Fără milă de sărmani
Și ajung cu voia lor
Robi ai propriilor bani!

Aceștia-s anii din urmă
Când iubirea va muri
Căci mila, cinstea și rușinea
Dintre oameni va pierii!

Este vremea pocăinței
Și a smeritei cugetări
Fiindcă doar așa vom trece
De atâtea grele încercări!

Îngerii sunt pregătiți
Să arunce cupe de mânie
Aproape-i ceasul în care Domnul
Cu mânie va să vie!

 
Să stăm bine , și cu frică
Căci Domnul ne va ocroti
Pecetea crucii Lui preasfinte
Pe frunți ne va străluci!

 
Când Îngerii vor trâmbița
Vor fi plânsete de moarte
Să intrăm în arca Lui Hristos
Acum cât încă se mai poate!

 
AUTOR : DANIELA IBRIȘIN

BLESTEMUL PĂRINTESC...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

          – PĂRINȚII CARE DAU PE COPIII LOR „NECURATULUI", ÎI FĂGĂDUIESC                           DIAVOLULUI.

Să ştiţi că blestemul părinţilor se prinde foarte uşor. Încă şi supărarea lor. Chiar dacă nu l-ar blestema părinţii pe copil, ci numai s-ar înverşuna împotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viaţa lui va fi numai un chin. Se va chinui mult în viaţa aceasta. Fireşte, se va uşura în cealaltă viaţă, pentru că achită aici ceva. Se împlineşte cuvântul pe care-l spune Avva Isaac: „Mănâncă din iad”, adică împuţinează din chinul iadului prin chinurile de aici, din această viaţă. Pentru că şi chinul din viaţa aceasta mănâncă din iad. Adică atunci când lucrează legile duhovniceşti, se micşorează puţin din iad, din chinuri.

Părinţii care dau pe copiii lor „necuratului”, îi făgăduiesc diavolului, iar apoi diavolul are drepturi asupra lor. „Mi l-ai făgăduit”, îţi spune.

În Farasa era o familie. Aceasta avea un copil care plângea, iar tatăl lui îl dădea necuratului. Şi iată ce s-a întâmplat. Odată, când tatăl său l-a trimis pe copil necuratului, a îngăduit Dumnezeu ca să dispară copilul din leagăn. Atunci nenorocita mamă se duce la Hagi-efendi spunându-i:

‒ Hagi-efendi, binecuvântează-mă, mi-au luat diavolii copilul!

S-a dus Hagi-efendi, a citit rugăciuni deasupra leagănului şi s-a întors copilul.

Aceasta, însă, se petrecea mereu. Sărmana mamă spunea:

‒ Hagi-efendi, să am binecuvântarea ta, cât o să se mai întâmple aceasta?

‒ Eu nu obosesc să vin, iar ţie îţi vine greu să vii să mă chemi? Va obosi diavolul şi îl va lăsa.

De atunci nu mai dispărea copilul. După ce s-a făcut mare îi spuneau: „chipul diavolului”. Tulbura tot satul; îi zăpăcea pe toţi. Ce a mai tras şi tatăl meu cu el! Mergea la unul şi-i spunea: „Cutare a spus aşa despre tine”. Mergea apoi la altul şi spunea la fel. După aceea, se certau unul cu altul şi se băteau. Când acei oameni pricepeau aceasta, mergeau la el ca să-l prindă şi să-l pedepsească. Dar acesta îi sucea şi îi făcea ca aceia să-şi ceară iertare de la el. Atât de îndrăcit era! Chipul diavolului! Dumnezeu a iconomisit ca şi ceilalţi să vadă urmările, ca să le vină mintea la cap, să se înfrâneze pe ei înşişi şi să fie foarte atenţi. Acum, cum îl va judeca Dumnezeu pe acesta, este alt subiect. Fireşte că are şi circumstanţe atenuante.

Cea mai mare avere pentru om este binecuvântarea părinţilor. Aşa cum în viaţa monahicească cea mai mare binecuvântare este să primeşti binecuvântarea stareţului tău. De aceea se spune: „Să iei binecuvântarea părinţilor!”

O mamă, îmi aduc aminte, avea patru copii şi se plângea, sărmana.

‒ Voi muri de supărare, îmi spunea. Nu s-a căsătorit nici un copil. Fă rugăciune pentru ei!

Văzând că este o femeie văduvă, cu copii orfani, mi-a fost milă de ei. Fac rugăciune, fac rugăciune, dar nimic. Atunci îmi spun în sinea mea: Se întâmplă ceva aici.

‒ Ni s-au făcut vrăji, spuneau copiii.

‒ Nu sunt vrăji aici; se vede când este din vrăji. Nu cumva v-a blestemat mama voastră?, îi întreb.

‒ Da, Părinte, îmi răspund ei. Când eram mici, fiindcă eram foarte zburdalnici, mama ne spunea mereu de dimineaţa până seara: „Ca lemnele să rămâneţi! Ca lemnele să rămâneţi!”.

‒ Mergeţi şi scuturaţi-o pe mama voastră, le-am spus eu, şi să-i spuneţi să se pocăiască şi să se spovedească, iar de acum înainte să vă dea mereu binecuvântări!

Într-un an şi jumătate s-au căsătorit toţi patru. Aceea, sărmana, era o femeie văduvă şi se pare că era şi fără răbdare, iar copiii, zburdalnici fiind, o scoteau din sărite. De aceea îi blestemase și iată la ce se ajunsese.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 105-107

Despre vrajbă...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                    

    Frate si sora, daca ai vrajba cu cineva, intai sa te impaci imediat, ca altfel nici o rugaciune sau fapta buna, sau vreun prinos adus la altar nu e primit inaintea lui Dumnezeu; nu te poti impartasi cu Sfintele Taine si nici rugaciunea Tatal nostru n-ai s-o poti spune, caci atunci cand zici ,,si ne iarta noua precum si noi iertam gresitilor nostri, iti ceri singur osanda de la Dumnezeu, fiindca ceri sa-ti ierte precum si tu ierti, iar daca tu nu ierti si tii dusmanie, ura, nici Dumnezeu nu te va ierta. Domnul zice sa iertam de 70 de ori cate 7 intr-o zi celor ce ne gresesc. 

Aceasta inseamna sa iertam la infinit, asa cum Dumnezeu ne iarta noua cand ne intoarcem cu adevarata cainta si hotarare de a nu mai gresi. Suntem datori si noi sa iertam la infinit tuturor acelora care ne gresesc si mai ales atunci cand ei vin sinceri si cu durere in suflet si ne cer iertare. Daca ei nu inteleg ca atunci cand ne gresesc trebuie sa vina cu parere de rau sa ne ceara iertare, noi, care suntem crestini si cunoastem mai mult, trebuie totusi sa-i iertam din toata inima, caci ei nu stiu ce fac; nu numai sa-i iertam, dar noi sa le cerem lor iertare, ca in felul acesta ei se umilesc si se imblanzesc.

 
Daca ei nu inteleg lucrul acesta si ne iau in ras sau, si mai rau ne tulbura, desi ei sunt vinovati, datoria noastra de buni crestini cere ca noi sa le facem bine si sa ne rugam lui Dumnezeu pentru iertarea si indreptarea lor, ca iarasi zice Domnul: ,,Sa iubiti pe vrajmasii vostri si sa faceti bine celor ce va urasc pe voi!. Insusi Mantuitorul s-a rugat pentru cei ce L-au pironit pe Cruce, zicand: ,,Parintele Meu, iarta-le lor ca nu stiu ce fac!. Daca vom tine seama de aceste cuvinte sfinte ale Mantuitorului, vom primi iertare de la Dumnezeu .

 
Dumnezeu nu ne da iertarea direct, ci prin Taina Sfintei Spovedanii, pe care trebuie s-o facem sub epitrahil, inaintea unui preot duhovnic. Aceasta Sfanta Taina a fost mai inainte proorocita de Duhul Sfant prin unii prooroci ai Vechiului Testament . Iata ce spune Dumnezeu prin proorocul Ezechiel: ,,Spune-le pe viata mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea, pentru ce vreti sa muriti in pacat, voi, casa lui Israel, voi, crestinilor?

 
Prin proorocul Osia, zice: Intoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tau, caci ai cazut prin nelegiuirea ta, adu cuvinte de cainta si intoarce-te la Domnul. De vom citi psalmii lui David, vom vedea ca acolo se vorbeste de iertare prin pocainta si pocainta consta in intoarcerea la Domnul Hristos si la invatatura Evangheliei Sale; intoarcerea de la calea rea la cea buna , adica pe calea Bisericii.

TERMINAREA NOPTII si INCEPUTUL ZILEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                       https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.ro/

Un parinte intelept si-a intrebat ucenicii: Dragii mei, cum stiti voi, ca s-a terminat noaptea si incepe ziua? Va spun eu! s-a repezit sa raspunda un ucenic. S-a terminat noaptea si incepe ziua, cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nuuu, nu este bun raspunsul, a grait parintele. Un alt ucenic a spus asa: Ar putea fi inceputul zilei, cand, vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nuuu, nu este bun nici acest raspuns, a zis parintele. 

Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Si le-a spus lor parintele cel intelept: S-a terminat noaptea si incepe ziua, atunci cand privind in fata un om, vom vedea in el aproapele nostru, un frate al nostru intru Domnul! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este (in sufletele noastre). Aceasta este una din conditiile mantuirii sufletelor noastre.

Asadar, bucuria mea, SA-L IUBESTI PE DUMNEZEU mai presus de orice, SA-L IUBESTI PE APROAPELE TAU ca pe tine insuti si neaparat SA-I IUBESTI PE VRAJMASII TAI, ca pe niste binefacatori, fiindca numai asa implinesti PORUNCA IUBIRII, si astfel rabdand rautatile, nedreptatile si supararile care ti le fac vrajmasii, tu iti ispasesti pacatele si iti mantuiesti sufletul.

NOAPTE BUNA! ODIHNA PLACUTA!

 pentru trupul tau ostenit, dar inima ta sa vegheze spunand neincetat: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! pentru ca in sufletul tau sa fie totdeauna "ZIUA" (adica iubire)! 

                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                           Preot Ioan .

IN POST...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

”Nu ştiu ce să fac, în post nu mă lasă să postesc! Mă lasă să nu mănânc, dar ştiţi dumneavoastră ce nu mă lasă…”

Apoi sunt femei care vin la mine şi îmi zic: „Maică, nu ştiu ce să fac, bărbatul meu parcă e apucat! Nu ştiu ce să fac, în post nu mă lasă să postesc! Mă lasă să nu mănânc, dar ştiţi dumneavoastră ce nu mă lasă…” „Păi bre, nu poţi să-l duci cu vorba? Zici: Acuşi vin, iubitul meu, mă duc să fac un ceai! Şi când vii el sforăie. Dar dacă îi spui: Lasă-mă în pace, că sunt în post!, dacă îl provoci aşa, nu te lasă până la ziuă”.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune un cuvânt uluitor: N-ai venit la rugăciune pentru că ţi-ai îmbrăţişat nevasta şi ai venit deşi ţi-ai vorbit vecinul de rău? Care păcat e mai mare? Îmbrăţişarea nevestei e binecuvântată de Dumnezeu, chiar dacă ne spune: „Pentru rugăciune să vă separaţi”. E bine să ţinem post, dar nu e un păcat ca minciuna, clevetirea, furtul, privirea la pornografie şi alte păcate. Deci să fim atente cu trupul nostru, care este trupul căsniciei noastre, şi rugăciunea şi delicateţea vor face din bărbatul acela neînţelegător un bărbat înţelegător.

O doamnă şi-a ţinut soţul în post cu un pachet de carne. În fiecare zi scotea şi zicea: „Hai să-ţi fac o friptură!” Şi el zicea: „Ei, până se dezgheaţă… dă-mi mai bine ce ai făcut tu acolo!” A doua zi la fel: „Astăzi să ştii că îţi fac friptură!” „Păi nu ai dezgheţat-o?” „Nu, că m-am gândit că dacă nu vrei…” „Dă-mi nişte ciorbă din aia ce ai tu!” Şi a postit tot postul. Dar ea se oferea să îi facă friptură!
Femeia este făcută de Dumnezeu plină de farmec! Ea poate să îl seducă! Dar dacă se apucă să îi ţină predici nimeni nu se lasă cucerit… Rugăciunea este taina. Să vorbim mai puţin despre Dumnezeu şi mai mult cu Dumnezeu. Rugăciunea face minuni, rugăciunea este o putere extraordinară. Dar noi ne rugăm puţin, şi şi atunci suntem cu gândul în altă parte. Să ne rugăm scurt, cu această minune de rugăciune care este „Doamne, miluieşte!”.

Monahia Siluana Vlad

Raiul este pierdut?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

După atâtea furtuni și ploi,
Am rămas, din nou, doar noi doi.

Așa a fost și la-nceput
Când pe Pământ am apărut.
Tu, Adam erai.
Eu, Eva. Și trăiam în Rai.
Era un loc minunat
Care nouă ni s-a dat.

Acum, oare e sfârșit de lume?

În prezentul actual,
Unde trăim zi de zi în banal,
Oare e un alt sfârșit,
Pentru că nu ne-am desăvârșit?

Raiul ce ni s-a dat,
Cine oare ni l-a furat?

Șarpele să fie din nou
Cel ce în raiul nostru nou,
Răul ni l-a adus?
Ce mai e oare de spus?

Nu șarpele e vinovat
Că fericirea ni s-a luat!
Ci oamenii de lângă noi,
Ce în suflet sunt atât de goi!
Ura, invidia lor,
Răutatea, nedreptatea lor,
Minciunile
Și înșelăciunile,
Pe toți ne-au afectat,
Acum la început-sfârșit de veac dat.

Acum , doar noi am rămas
În acest din urma ceas.

Noi doi însă, mâine vom înflori,
Iar Raiul din nou îl vom găsi!
Din nou în Rai vom trăi,
Și alături de Dumnezeu vom fi!

Phy
Bodnegg, 11.03.2023, ora 8,15÷8,25

MANTUIREA SFLETULUI CERE DELICATETE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

   Bucuria mea, intrucat la temelia mantuirii noastre sta aproapele, adica ce-am facut pentru el, iata un cuvant de invatatura minunat, al Sfantului Parinte, Paisie Aghioritul: "Parinte, cum vor putea fi ajutate unele caractere dificile, sucite? - Eu ca tamplar am lucrat si cu lemne sucite. Dar trebuie rabdare, pentru ca lemnele rasucite daca le rindeluiesti dintr-o parte ridica fibra, iar daca le rindeluiesti din cealalta parte, iarasi ridica fibra. 

       Le luam atunci cu rindeaua cu lama dubla, putin contra dintr-o parte, putin din cealalta, si asa le aduceam la socoteala. Deveneau chiar foarte frumoase, deoarece au si ape placute si nu crapa usor; au multa rezistenta. Daca nu stiai aceasta, se poate sa te fi uitat la ele si sa le fi aruncat. Vreau sa spun prin acestea ca si oamenii care au un caracter dificil, au inlauntrul lor si calitati, iar daca te lasa sa-i prelucrezi, pot face salturi mari in viata duhovniceasca. 

Insa trebuie sa staruiesti destul timp. Dar, niciodată nu am folosit cuie mari ca sa strang doua scanduri strambe, ci mai intai le rindeluiam, le indreptam si apoi le uneam cu un cuisor. Nu le fortam sa se stranga, pentru ca atunci cand incercam sa unim doua scanduri strambe cu cuie mari, se vor crapa si iarasi vor iesi din stransoarea lor fortata. Si atunci ce am castigat?

 Este trebuinta de discernamant si chiar de foarte mult discernamant, atunci cand cineva are de-a face cu suflete. In viata duhovniceasca nu exista o reteta, o regula. Fiecare suflet are propria sa calitate si capacitate. Exista vase de mare capacitate si vase de capacitate mica. Unele sunt din plastic, nu rezistă mult, iar altele sunt metalice si rezista. Atunci cand duhovnicul stie calitatea si capacitatea sufletului, va actiona potrivit cu posibilităţile si cu mostenirea ereditara ce oare, precum si cu sporirea ce a realizat-o. Purtarea lui va fi potrivita cu starea in care se afla cel ce se spovedeste, cu pacatele pe care le-a facut si cu o multime de alte elemente. Fata de cel obraznic va lua aminte ca să nu-i dea drepturi de obraznicie. Sufletul celui sensibil va cauta cum sa-l ajute ca sa infrunte cu barbatie problemele lui.

De asemenea trebuie luare-aminte sa nu se bazeze cineva pe ceea ce vede la exterior la un om si sa nu creada usor cele pe care i le spun unii si din aceasta sa traga concluzii, mai ales daca nu are harisma de a vedea mai in profunzime.

 Unele scanduri, desi se vad foarte tari pe din afara, pe dinauntru insa sunt numai fibre. Dupa ce rindeluiesti puful ce il au pe deasupra, atunci se vede ce sunt de fapt. Altele iarasi, pe din afara se vad a fi nefolositoare, insa pe dinauntru sunt rezistente. Mantuirea sufletului cere finete. Nu trebuie sa se faca greseli in retete. Vedeti, fiecare organism are nevoie de vitamina care ii lipseste, iar fiecare boala de medicamentul potrivit”..

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau!

                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Lepădarea de păcat

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Lepădarea de păcat doare, pentru că „salariul” pe care ni-l dă diavolul pentru slujirea păcatului este „pe loc”
Să ne și rugăm toată ziua, în orice moment, cu rugăciuni scurte ca: Doamne miluiește, Doamne ajută, Doamne iartă-mă! Acestea, spun Părinții, sunt pentru duhul nostru ca respirația pentru trup.
Din păcate sunt mulți oameni care nu mai pot respira, sunt oameni cărora dacă le dai aer curat să respire, mor. Nu cunoașteți? Fumătorii! Măicuță, mor dacă nu le dai țigară! De ce mor? Fiindcă îi obligi să respire aer curat. Așa sunt și oamenii care nu mai respiră Duh Sfânt, mor dacă le zici să-L respire, dacă le zici să spună Doamne miluiește! Vor zice: „La ce bun să spun asta?”. Dar nu se rușinează și nu se întreabă nimic atunci când spun sau aud înjurături sau drăcuiri. E uluitor! Astăzi, din zece cuvinte, șase sunt cu „d…”! Și nu numai la supărare, ci auzi și „vai, lua-te-ar ăla, ce bluză frumoasă ai!”. Nu-ți vine să crezi! De ce s-o ia!? Că zice cu admirație, nu zice cu ciudă, să zici că vrea să-i ia bluza… nu! Vrea s-o dea necuratului și atât! O, Doamne iartă-mă! Nu ne dăm seama ce spunem, ăla chiar există și chiar ne ia!
Mai vine câte o mămică la mine plângând: „Maică, nu știu ce e cu băiatul meu, parcă-i apucat de cel rău!”. O întreb: „L-ai dat vreodată la cel rău?”. „Ăhăhă, dinainte să-l fac!” „Ei, gata, l-a luat acum! Du-te și cheamă-l înapoi, du-te și te roagă să ți-l aducă Maica Domnului acasă.” Și să credeți, că Maica Domnului, săraca, împreună cu toți sfinții noștri aleargă pentru noi! N-ați auzit că Sfântului Spiridon i se rup papucii de cât aleargă după noi să ne aducă acasă? Să aveți nădejde!
Să punem și noi acum început bun, că iată, începe postul, începe pocăința, ușile bucuriei sunt larg deschise! Sigur, nu va fi ușor. Lepădarea de păcat doare, pentru că „salariul” pe care ni-l dă diavolul pentru slujirea păcatului este „pe loc“! Plăcerea păcatului e imediată, pe când Domnul îți dă talanții, pleacă departe, vine și cere socoteala și abia apoi, dacă ai fost slugă bună și credincioasă, îți dă avansul bucuriei. Zice: „Acum intră în bucuria ta!“ și-ți dă bucuria, dar nu-ți dă „multele“ pe care le dorești decât mai târziu! Să ne dea Dumnezeu putere să intrăm în bucuria Lui cea sfântă și în ea să așteptăm cu credință și nădejde, împlinirea făgăduințelor Lui!

Din Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013

DEPINDE DE VOINTA TA! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“...  

Bucuria mea, porunca lui Dumnezeu este clara: "Fiti Sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant" (1 Petru 1:16). Putem noi sa implinim aceasta porunca? Da!!! 

Cat adevar in versurile poetului crestin ortodox, Traian Dorz: 

“Nimic nu e mai scurt ca viata, 

Dar nici mai lung nimic ca ea, 

Poti sa ti-o pierzi, ori sa ti-o mantui,

 DEPINDE DE VOINTA TA!”

 Intr-un ceas, orice crestin ortodox poate sa fie ca Sfanta Maria Egipteanca, cu cat se socoteste mai pacatos in ceasul acela in care se va smeri, se va cai inaintea lui Dumnezeu, va posti, se va spovedi si se va impartasi, va fi miluit. Iata un exemplu: Sfanta Maria Egipteanca a fost femeie foarte pacatoasa. A mers la Ierusalim de sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci si, vrand sa se inchine Sfintei Cruci a Domnului, o putere nevazuta a impiedicat-o sa intre in Biserica. A incercat de 3 ori, dar n-a reusit. A mers intr-un colt unde si-a cercetat starea sufleteasca: “Cine sunt eu? Sunt cea mai pacatoasa femeie! Maica Domnului, ajuta-ma sa intru sa ma inchin, sa sarut Sfanta Cruce si iti promit ca de acum inainte imi voi schimba viata”.

 Imediat, Harul Duhului Sfant i-a umplut inima, a inlaturat piedica si i-a deschis usa. Usa era deschisa si inainte, dar, cand incerca sa inainteze, nu putea. Dupa ce a fagaduit ca-si va schimba viata, a putut intra in Sfanta Biserica, a sarutat Sfanta Cruce, si-a implinit fagaduinta mergand in pustia Iordanului si a devenit Sfanta Maria Egipteanca.
                                                                                                                   Preot Ioan .

DOAMNE, FIE IN MINE VOIA TA, FIE IN MINE PUTEREA TA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Bucuria mea, iata ce cuvinte frumoase ne-a transmis maica Arsenia, stareta Manastirii Usti-Medveditk despre smerenia care ar trebui sa fie in sufletele noastre: "Nu te intrista ca nu vezi in tine nimic bun; nici macar sa nu cauti binele in tine! Binele omenesc, este marsavie inaintea Domnului. Bucura-te de neputinta ta, de lipsa ta de putere. Adevaratul bine este Domnul. El este Mintea, El este si Puterea. Roaga-te ca El sa-ti umple inima ta, ca El, adevarata Lumina, sa-ti lumineze inima. El sa fie puterea care actioneaza in tine si numai El sa imparateasca intru tine. Toate ale tale vor ramane pentru totdeauna slabe si neputincioase.

 Roaga-te dar, astfel: "DOAMNE, FIE IN MINE VOIA TA, FIE IN MINE PUTEREA TA, CARE PE TOATE LE INVINGE, CARE PE TOATE LE INFRICOSEAZA!" Toata viata ta sa fie o nazuinta catre Domnul. In timpul oricaror ispite, in timpul bolii, si intr-un cuvant, in orice stare s-ar afla sufletul tau, indreapta-ti gandurile catre Domnul”. Acelasi indemn spre smerenie ne-a fost transmis si din partea Sfantului Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa: "Credeti-ma, daca n-as fi suferit atat de mult, n-as fi putut sa iubesc atat de mult, n-as fi putut sa iubesc cu atata usurinta”. Cine are minte, Sa ia aminte, La aceste Sfinte cuvinte! Cine nu are minte, Sa ramana in inselare, Tot ca inainte! 

                                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                                 Preot Ioan .