Se afișează postările cu eticheta Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru. Afișați toate postările

sâmbătă, 2 noiembrie 2024

Cântecul potirului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                       

Când holda tăiată de seceri fu gata
Bunicul şi tata
Lăsară o chită de spice în picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu Hristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,
Bunica şi mama
Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii
Ca pâinea, dând abur cu dulce miros,
Părea ca e barba lui Domnu Hristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Hristoase, tu jertfă pe cruce,
Hrăneşte-mă mamă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de viţă ce-nfăşură crama
Bunica şi mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea;
Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos
La casnele Domnului nostru Hristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul şi tata
In joc de călcâie jucând nestemate
Ce lasă ca rana şiroaie-nspumate,
Copile, grăiră, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Hristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe cruce;
Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate şi lanuri mănoase,

Pământul acesta, Iisuse Hristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne
Şi sângeră-n struguri şi frânge-te-n păine,
Tu, viaţă de-a pururi a neamului meu.

CE-AM FOST, CE SUNT ȘI CE VOI DEVENI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




de Preot Sorin Croitoru
 
Ce-am fost, ce sunt și ce voi deveni?..
Am fost și sunt și-oi deveni țărână,
O mână de cenușă ce-ntr-o zi
Se va putea căra și cu o mână..

Și-atunci mă-ntreb: dar unde-i slava mea,
De unde-aceste cugete deșarte
Ce îmi șoptesc că eu însemn ceva,
De vreme ce mă voi topi la moarte?..

Valoarea mea-i cuprinsă într-o taină,
În taina vieții ce o port în mine,
Căci trupul ăsta nu-i decât o haină,
Un ambalaj ce viața mi-o conține.

Doar Dumnezeu e Cel ce-mi dă valoare,
El a suflat în mine nemurire
Și unde suflă El nu se mai moare,
Ci se primește veșnicia-n fire.

Ce-am fost?.. Nimic, țărână afânată,
Ce sunt?.. Un vas dumnezeiesc umplut
Cu răsuflarea sfântă și curată
A Celui ce m-a plămădit din lut.

Ce-am fost, ce sunt și ce voi deveni?..
Am fost nimic, dar pot ajunge mare
Atâta vreme cât voi preaslăvi
Treimea Sfântă fără încetare..

miercuri, 23 octombrie 2024

DESPRE LUCRARE ȘI DESPRE SMERENIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Prea ne-am obișnuit să ne justificăm propria lene printr-o falsă smerenie. Că refuzăm să lucrăm cu talanții încredințați nouă de către Ziditorul nostru Dumnezeu și considerăm că această ne-lucrare este născătoare de smerenie în inimile noastre. Săraci înșelați de diavol ce suntem.. Nu lenea și comoditatea nasc în suflet minunata virtute a smereniei, ci lucrarea întru osteneală! Iar dacă ni se pare că starea inimilor noastre de leneși ce suntem în cele duhovnicești smerenie se numește, să știm că aceea nu smerenie de la Duhul Sfânt este, ci este biciul mustrării dumnezeiești din noi! Iar dacă vrem să ne convingem de acest lucru, destul ne este a citi Pilda talanților rostită spre înțelepțirea noastră de Cuvântul Dumnezeu.

“Slugi” i-a numit El pe toți cei ce au avut pe mână avuția Stăpânului. Dar pe primii doi, adică pe cei harnici, i-a numit “slugi credincioase”, iar pe ultimul, pe cel ne-lucrător cu care ne asemănăm noi, l-a numit “slugă vicleană “! Slugi i-a numit pentru că El este cu adevărat Stăpânul. Slugi i-a numit pe cei dintâi și pentru smerenia lor profundă cu care I s-au adresat, smerenie pe care o dobândiseră din multele osteneli prin care au reușit să înmulțească averea Sa. De aceea Domnul “slugi” îi numește, dar slugi bune și credincioase, vrednice de prețuirea Sa. “Slugă” îl numește pe cel leneș din motivul cel dintâi și pentru că s-a apropiat de Dânsul cu inima zdrobită de frică. Dar l-a chemat “slugă vicleană”, căci nu în smerenie a viețuit acesta, știind că va trebui să dea socoteală de talantul primit, ci în nepăsare și în dispreț față de Stăpân. Cum putea fi smerit cel ce și-a disprețuit toată viața Stăpânul? Mândrie și batjocură fuseseră lenea lui, iar nu smerenie. De aceea Domnul îl numește “viclean”.
Deci și noi, creștinii de astăzi, mergem pe urmele viclenei slugi care a îngropat în pământ talantul, lăudându-ne cu smerenia noastră închipuită. Și avem și urâtul obicei de a-i osândi tocmai pe cei care prin lucrare înmulțesc zilnic darul lui Dumnezeu. “Da, da, ii știm noi pe aceia, merg la biserică dar sunt cei mai răi dintre toți!” Atât de mult repetăm astfel de cuvinte, încât am creat un fel de paradigmă, asociind hărnicia în viața bisericească a unora cu cele mai mari patimi omenești! Ca adică să rezulte că osteneala sfântă naște patimă, nu virtute, osândă veșnică, nu mântuire.. Nu, fraților, nu-i așa. Domnul cere roade, cere hărnicie și osteneli. Dacă ne întoarcem cu mintea la dumnezeiasca Pildă a talanților, mai observăm ceva: cel cu doi talanți a mai câștigat încă doi, nici cu unul în plus, adică trei, nici cu unul în minus, adică unu. Tot la fel, cel cu cinci talanți a mai obținut prin muncă asiduă încă cinci. Nici cu unul în minus, adică patru, nici cu unul în plus, adică șase. Iar Cel Care ne descoperă acestea este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Așadar El, Domnul, pretinde să dublăm darul Său în viața noastră! De două ori mai mult.. Și ce înseamnă de două ori mai mult? Înseamnă că pe cât ne-a dat El nouă, tot pe atât trebuie să-I oferim noi Lui! El ne-a dat talentele și priceperile de multe feluri, noi trebuie să-I oferim munca și lucrarea. Undeva Domnul ne dă procentul corect între inspirație și transpirație: cincizeci – cincizeci. De la El vine inspirația, de la noi să vină transpirația. Pe cât de mult ne-a dat, pe atât de mult să-I oferim. Și în această osteneală a noastră să nu ne închipuim că noi înșine suntem ceva, căci în alt context tot El ne-a avertizat: “Când veți face faptele dreptății voastre, să ziceți: slugi netrebnice suntem, și ce eram datori să facem am făcut “.

Așadar spuneți-mi mie: cine este smeritul, cel ce râde nepăsător de talanții lui, sau cei ce se ostenesc și înmulțesc pe zi ce trece ceea ce au primit la naștere din mâinile Stăpânului?..
Iar noi prea ne-am obișnuit să înțelegem Evanghelia prin prisma minții noastre de oameni pătimași: lăudăm leneveala și criticăm osteneala, lăudăm nepăsarea și luăm în râs frica și smerenia. Pe cei ce fac milostenie îi acuzăm de slavă deșartă, pe cei ce merg la biserică îi acuzăm de vanitate, pe cei ce se împărtășesc întru trezvie cu Dumnezeieștile lui Hristos Taine îi acuzăm de cutezanță și de obrăznicie. Iar noi, stând acasă suntem duhovnicești, nedăruind suntem cumpătați și ne-împărtășindu-ne din Potirul Vieții suntem smeriți..

Să renunțăm, frații și surorile mele, la aceste idei greșite care ca o neghină spurcată au fost aruncate în lume de nevăzuții vrăjmași, și să începem chiar de azi a păși pe urmele înaintașilor noștri în osteneli duhovnicești întru smerenia cugetelor inimii, amin.

 Părintele Sorin Croitoru


joi, 3 octombrie 2024

A IUBI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“





de Preot Sorin Croitoru

“A iubi” nu se conjugă la trecut,
Nu se spune niciodată “am iubit”.
Sentimentul e în suflet, nevăzut,
Poate câteodată tăinuit.

“A iubi” e verbul potrivit
Ce exprimă revărsări de har.
E un act liturgic infinit
Săvârșit pe-al inimii altar.

“A iubi” înseamnă să te dai,
Să te-împarți cu cel iubit mereu,
Să te dăruiești cu tot ce ai,
Generos la fel ca Dumnezeu.

Cum să zugrăvesc un sentiment?..
Să mă-încumet, oare, să răspund?
“A iubi” - furtuna de moment,
“A iubi” – oceanul fără fund..

“A iubi” - potirul nesecat,
“A iubi” - izvorul de puteri,
“A iubi” - ieșirea din păcat,
“A iubi” - balsam pentru dureri,

“A iubi” - lumina cea de Sus,
“A iubi” - motivul de-a trăi,
“A iubi “ - urmarea lui Iisus,
“A iubi” - esența lui “a fi”,

“A iubi” - să te jertfești complet,
“A iubi” - să te-împlinești ca eu,
“A iubi” - să te sfințești încet,
“A iubi” - să fii ca Dumnezeu.

A zbura la cer și înapoi,
Asta-înseamnă verbul “a iubi”.
Pune, Doamne, dragoste în noi,
Să avem de unde risipi.

Pune, Doamne, dragoste în noi,
Ca să dăm mai mult decât primim,
Căci duhovnicește suntem goi,
Vrem să fim iubiți, dar nu iubim.

De Îți vom deschide inima
Vei intra în ea încetișor
Să aprinzi iubirea, ca din ea
Noi să facem parte tuturor..

luni, 29 iulie 2024

“NEBUNI ȘI ORBI! de Preot Sorin Croitoru

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!




Nebuni și orbi ce azi vă credeți,
Atotputernici creatori
Doar pentru că, iubind știința,
Ați devenit cercetători,

Nebuni și orbi, bacterii sterpe,
Cu aere de dumnezei,
Crezându-vä precum Satana,
Egali cu Dumnezeu în Trei,

Nebuni și orbi ce puneți laba,
În micul lanț de ADENEu,
Adică în proiectul vieții,
Lăsat de Bunul Dumnezeu,

Nebuni și orbi fără rușine,
Ce-n loc să vindecați bolnavi,
Voi căutați fără odihnă,
Metode ca să-i faceți sclavi,

Nebuni și orbi vânduți Satanei
, În schimbul unui pact obscen,
L-ați împărțit pe om în rase,
De animale fără gen,

Vă credeți voi atotputernici,
Și totuși eu acum vă zic:
Cu toată îngâmfarea voastră,
Voi nu puteți crea nimic!

Nici o “banală” picătură,
Din apa ce-o primim din nori,
Nu ați putut crea vreodată,
Voi, domnilor “cercetători”!

Voi, care-ați “cucerit” natura,
De ce nu faceți, à propòs,
Un amărât pahar cu apă?
Sunt trei atomi: doi Hași și-un O!

Voi nu aduceți la ființă,
Nici ce e mort nu înviați.
Atâta știți voi, să distrugeți,
Fiind de diavol învățați.

Știința voastră cercetează,
Doar ceea ce-i deja creat,
Dar faceți VOI ceva al vostru,
De sunteți tari cu-adevărat!

Știința voastră își propune,
Să îi convingă pe neghiobi,
Că unii sunt stăpâni GENETIC,
Iar alții s-au născut ca robi.

Din fericire noi, creștinii,
Prin înfiere și prin Har
Suntem părtași Divinității,
Cu noi nu ține, așadar!

“Nebuni și orbi!” striga Mesia,
Nebuni și orbi, vă strig și eu:
Curând veți regreta amarnic,
Că vă jucați de-a dumnezeu.

Când Se va mânia Stăpânul,
Și cerul va cutremura,
Veți auzi cuvinte grele,
Și-n fața Lui veți tremura.

Căci doi talanți v-a dat El vouă,
Și-o să vă ceară încă doi,
Căci El v-a dăruit știința,
Ca să ne ajutați pe noi,

Dar dacă voi ați prefăcut-o,
Într-un demonic instrument,
Cumplitul ceas al Judecății,
Va fi îngrozitor moment:

Veți merge-n iezerul de flăcări,
În urma negrului Satan,
Văzând cum îngâmfarea voastră,
De “dumnezei” a fost în van..


luni, 8 iulie 2024

PORUNCI ȘI POVEȚE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“






de Preot Sorin Croitoru

Peste orice supărare,
Peste răfuieli și ceartă
Este o poruncă mare
Dată omenirii: "IARTĂ"!

Peste orice nedreptate,
Peste răzbunări și ură
Este o poruncă, frate,
Dată de Hristos: "ÎNDURĂ"!

Peste fapta care doare,
Peste vorba ce rănește
E porunca salvatoare
Dată de Iisus: "IUBEȘTE"!

Peste orice-ndreptățire,
Peste îngâmfări și silă
Ce-i stau omului în fire,
E porunca: "SĂ AI MILĂ"!

Peste orice rațiune
Iritată că nu vede
Ce începe-a se opune,
Domnul poruncește: "CREDE"!

Peste-amărăciuni răbdate
În această cruntă eră,
Dumnezeu din ceruri, frate,
Îți șoptește-n suflet: "SPERĂ"!

Marea vieții cu talazuri
Te îneacă în durere?..
Întărindu-te-n necazuri,
Domnul te îndeamnă: "CERE"!

Vrei să fii pe veșnicie
La un loc cu sfinții, frate,
În cereasca-mpărăție?..
Domnul te învață: "BATE"!

Nu-i ușoară și nici largă
Calea către veșnicie..
Cel ce vrea pe ea să meargă,
Cu atenție să fie,

Ascultând întotdeauna
Și porunca, și povața,
Până va primi cununa
De la Cel ce i-a dat viața..

miercuri, 5 iunie 2024

TRĂIEȘTE, FRATE, ÎN LUMINĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru
 
Trăiește, frate, în lumină,
De vrei să te numești “creștin”,
Căci lumea asta este plină
De inimi pline de venin.

Trăiește, frate, în iubire,
De ești al lui Hristos cum spui,
Căci El e Dragostea prin fire
Și răii nu pot fi ai Lui.

Privește, frate, către soare,
Învață-i zâmbetul frumos,
Căci fețe blânde, zâmbitoare
Ne cere Soarele Hristos.

Privește, frate, către lună
Și umple-te de pacea sa,
Căci dacă inima ți-e bună
Hristos și pace îți va da.

Învață de la ciocârlie
Ce-înseamnă a trăi senin,
Căci Har și Cer și veșnicie
I se cuvin unui creștin!

Eu te învăț ca pe un frate,
Un frate mic, un frățior:
De vei trăi în bunătate,
În viață îți va fi ușor,

Dar dacă-n locul bunătății
Îi vei privi pe toți de sus,
Căzând în gheara vanității
Tu Îl vei pierde pe Iisus..


joi, 28 martie 2024

DOAMNE MILUIEȘTE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“        
     
                   

de Preot Sorin Croitoru

Nu sunt tare în credință,
Nu mut munți, nu merg pe ape,
Nu am sfânta pocăință,
Nu-l iubesc pe-al meu aproape..

Nu sunt făcător de pace,
Nu-s bogat în rugăciune,
Postul prea puțin îmi place
Și-s sărac în fapte bune.

Sunt și eu "ca toată lumea":
Doar nevoia mă smerește..
La necaz privesc spre ceruri
Și strig: "Doamne miluiește!"

Merg în posturile sfinte
Și-mi mărturisesc căderea.
Mă justific în cuvinte,
Dar de fapt iubesc plăcerea.

Mai greșesc și eu ca omul,
Căci doar vine "dezlegarea"!
Uneori mă mir că Domnul
Încă n-a pierdut răbdarea..

Pocăința mă apucă
Doar când viața mă lovește:
Da, atunci privesc spre ceruri
Și strig: "Doamne miluiește!"

Am făcut făgăduințe,
Târguindu-mă ca-n piață:
"Dacă-mi împlinești dorințe,
Îți închin întreaga viață!"

Domnul a fost "domn" cu mine,
Însă viața nu I-am dat-o.
Ca un om fără rușine,
Vorba eu mi-am încălcat-o.

Nu m-am rușinat de asta,
Fiindcă "El mă înțelege."
Dar când m-a lovit năpasta
Am văzut că vorba-i lege.

S-a umplut și creștinismul
De năravuri, pân' la urmă..
Unul e oportunismul,
Altul, spiritul de turmă,

Altul e fățărnicia,
Altul nesinceritatea,
O evlavie sub care
Se ascunde răutatea.

Din virtuțile prin care
Un creștin se definește,
A rămas la fiecare
Doar.. un "Doamne miluiește!"..


vineri, 23 februarie 2024

GÂNDURI ÎNTR-O PAUZĂ DE PRÂNZ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

Dragii mei, am observat că s-au înmulțit pe internet postările a fel de fel de indivizi care dau explicații la evenimentele "Marii resetări" prin prisma unor fenomene extraterestre. Peste tot pe unde deschid internetul apar "guru" ăștia calificați care știu ei ce se întâmplă pe pământ. Ideea ar fi că extratereștrii ar fi fost prezenți dintotdeauna pe planeta noastră, iar acum au decis să ia măsuri împotriva umanității din motive numai de ei cunoscute. 

     Apreciez faptul că lumea a înțeles că "se întâmplă ceva" pe pământ, că am intrat într-o fază nouă a istoriei care nu ne va aduce nimic bun în viitor. Dar rămân uimit de ridicolul unor astfel de explicații de natură ufologică. Și chiar pot să vă spun că am simțit de multe ori un fel de mâhnire în adâncul inimii la auzul acestor încercări de a explica fenomenele prezentului pe care îl trăim.

Fraților, dacă Biserica, "stâlp și temelie a adevărului", tace este normal ca alții să-și deschidă gurile. Dacă cei care trebuie să lumineze poporul tac din cauza unei timidități greșit înțelese este normal să se ridice fel și fel de "prooroci și învățători mincinoși". Cum zicea Domnul Hristos la Florii: "Dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!" Dacă slujitorii Adevărului ipostaziat nu catadicsesc să explice puțin poporului că am intrat în perioada apocaliptică, își deschid gurile alții care prin inepțiile lor rătăcesc poporul debusolat, pregătindu-l și mai bine pentru primirea lui Antihrist. De la orice preot cu care am încercat să vorbesc până acum despre evenimentele contemporane am primit răspunsul: "Din astea au mai fost pe pământ și uite că sfârșitul nu a mai venit!" În timp ce Părintele Iustin Pârvu striga în gura mare că vremea sfârșitului este aproape, preoții pe care îi interpelez eu se feresc să deschidă astfel de subiecte. 

          Nu cumva să le stric eu pacea interioară cu astfel de subiecte tulburătoare.. Deci mă uitam la comentariile de la postările acestor "guru" români sau italieni și am văzut mereu mii de like-uri și de comentarii pozitive, ceea ce se traduce printr-o mare adeziune a poporului la ideile expuse de ei. De asta se luptă "cei mari" ai lumii să discrediteze Biserica, să nu mai aibă cuvânt, să nu mai spună pe față adevărul, ca la adăpostul tăcerii Bisericii să-și poată desfășura ei propaganda veninoasă pierzătoare de suflete.
 
Dragii mei, omul neluminat de credința cea adevărată simte că există forțe "extra"- terestre, adică ființe care nu aparțin lumii acesteia pe care o cunoaștem noi, dar respingând învățătura Sfintei Scripturi despre existența lumii celeilalte el își inventează civilizații super-evoluate venite din spațiul cosmic despre care nu are absolut nici o dovadă palpabilă. Sfânta Scriptură însă ne învață că Dumnezeu a creat lumea spirituală a îngerilor buni și pe cea materială, pe care a încununat-o prin crearea omului.,
,
 Omul este centrul universului material, singura ființă zidită de Dumnezeu ca icoană a Sa, "chip" al Său, microcosmos în macrocosmos, spirit și materie, înger și pământ. Nu există nici o ființă materială rațională extraterestră, singurii făcători de rele "extratereștri" sunt îngerii cei căzuți din slava și din grațiile lui Dumnezeu din cauza mândriei lor. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme are explicații de natură apocaliptică. Și îmi pare rău să vă spun, dar mulți dintre dumneavoastră ar trebui să mai pună mâna pe Sfânta Scriptură în care ne vorbește Însuși Dumnezeu. Domnul să ne binecuvânteze pe toți, amin.

Pr.Sorin Croitoru 

miercuri, 31 ianuarie 2024

LACRIMA CEA BUNĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Cât îmi doresc să fiu de-a dreapta,
Dar frică mi-e de partea stângă,
De-aceea inima în mine
Nu-i zi în care să nu plângă

Căci mă gândesc că, cine știe,
Voi fi trimis la Judecată
În întunericul cel veșnic
Cu a nemernicilor ceată..

Durere multă mă cuprinde
Și mă topesc de pocăință
Imaginându-mi “Ziua-aceea”
Cu o teribilă sentință,

Că-n loc să merg în Rai, adică,
Cu-ai mei înaintași cucernici,
Să merg în iad cu ucigașii
Și cu tot felul de nemernici..

Să merg în iezerul cel veșnic
Cu antihristul și Satana,
Eu, cel ce am slujit Altarul,
Eu, cel ce-am îmbrăcat sutana?..

Să merg în iezerul cel veșnic,
Unde e “plânsul și scrâșnirea”,
Eu, cel ce-i învățam pe alții
Să-și dobândească mântuirea?..

Să merg în iezerul cel veșnic,
La viermele fără odihnă,
În loc să fiu în Rai cu sfinții,
Întru dumnezeiască tihnă?..

Să ard în iezerul cel veșnic,
În locul fără de lumină,
Lipsit de-o minimă nădejde
În îndurarea cea divină?..

Să merg în iezerul de flăcări
Însingurat pe veșnicie,
Știind că milă pentru mine
În veci de veci n-o să mai fie?..

Să merg în iezerul cel veșnic
Știind că am ales pieirea,
Deși aș fi putut să-mi aflu
Și eu ca sfinții mântuirea?..

O, frații mei, aceste gânduri
Se află pururea în mine,
De-aceea cum găsesc prilejul,
Încerc să fac câte un bine,

Nădăjduind că miluindu-i
Pe frații Domnului, sărmanii,
Voi aduna în cer comoară
Ce se va înmulți cu anii

Și-n felul ăsta-n ceasul morții,
Purtat de îngeri voi străbate
Prin vămile-înfricoșătoare,
Plătind cu cele adunate.

Nădăjduiesc, crezând în Domnul,
În Jertfa Lui cea pentru mine,
Îmi plâng păcatele în taină
Și-ncerc să fac câte un bine,

Mă spovedesc și mă cuminec,
Mă rog, postesc după putere,
Și totuși inima mi-e plină
De-această pururea-durere

Căci știu că omul e ca vremea,
Iar mintea lui e schimbătoare;
Un singur gând de vanitate
Ajunge ca să îl doboare.

O vorbă grea sau mânioasă,
Sau una spusă “pe la spate”,
Un simplu gând de osândire..
Și omul le-a pierdut pe toate!

O față blândă prefăcută,
Un gând subtil de viclenie,
Zavistie sau neiertare..
Și-n iadul groaznic pe vecie!

Eu știu că este pocăință,
Mărturisire și iertare,
Dar cum vom fi găsiți, prieteni,
În ceasul morții fiecare?..

Vom fi găsiți în umilință,
Sau în demonică trufie,
În bunătate și blândețe,
Sau, vai, în ură și mânie?..

Ne vom afla în rugăciune,
Sau în profundă nepăsare,
Vom fi curați duhovnicește,
Sau vom fi plini de patimi, oare?..

Vă rog, vă rog să nu-mi răspundeți
Cu superficialitate,
Așa cum fac nepăsătorii,
Justificându-se în toate,

Accentuând milostivirea
Și dragostea Divinității,
Când sfinții-au plâns o viață-întreagă
De frica Zilei Judecății!

Suntem mai vrednici decât sfinții,
Când noi de-abia ne facem cruce?!
Lăsarea noastră “pe-o ureche “
Ce credeți, unde ne va duce?..

Acum e vremea pocăinței
Și-a luptei pentru veșnicie,
Să cerem lacrima cea bună
Ce spală orice murdărie,

Să fie candelele noastre
Aprinse întru priveghere,
Să fie sufletele noastre
Gătite pentru Înviere!
amin

                           


marți, 23 ianuarie 2024

ROLUL NAȘILOR ÎN CREȘTINISMUL ORTODOX

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Azi am fost solicitat la telefon ca să oficiez o cununie religioasă. Deși am explicat viitorului mire că nu se pot da toate informațiile la telefon, că trebuie să ne vedem "la ochi" cât de repede în sfânta biserică, totuși am ținut să-i enumăr un minim de condiții obligatorii pentru oficierea unei cununii religioase.. Ca să fac o paranteză, eu nu cunun NICIODATĂ pe doi tineri care nu s-au spovedit, nu mi-au ținut măcar o săptămână de post, și pe care nu i-am împărtășit. EU NU CUNUN PĂGÂNI! Iar pentru mine creștin ortodox care nu se împărtășește, egal.. PĂGÂN!

Ca să nu se ostenească interlocutorul meu degeaba (!!), venind până la biserică de gura mea, îl întreb dacă are nași ortodocși căsătoriți frumos în Biserica cea Dreptmăritoare.. Îmi răspunde băiatul afirmativ, dar îmi strecoară și o mică întrebare așa, "de curiozitate..": "ȘI DACĂ TOTUȘI NAȘII NOȘTRI AR FI FOST CATOLICI"?..

Îi răspund sec: "Păi n-ar mai fi fost "nașii voștri", pentru că eu nu i-aș fi acceptat ca nași. Ar fi rămas doar prieteni de familie". Deoarece după acest răspuns al meu a urmat inevitabila sa întrebare: "DE CE?", m-am hotărât să formulez răspunsul și pe internet, ca să înțeleagă și alte sute de tineri care plutesc în aceeași ignoranță ca tânărul despre care vă povesteam..

Nașii se numesc "părinți spirituali", atât la Botez, cât și la Cununie. Eu prefer să îi consider mai degrabă "îndrumători spirituali", decât "părinți", deoarece al doilea cuvânt este exagerat în vremurile acestea pline de indiferență. Cuvântul "părinte" este un cuvânt care presupune atât dorința de implicare a nașilor în opera de călăuzire a finilor, cât și DISPOZIȚIA FINILOR DE A RESPECTA DECIZIILE NAȘILOR! 

Unde mai găsim așa ceva în zilele noastre?.. 

Dacă vrem să-i numim pe nași "părinți" , atunci să luăm aminte la supunerea Domnului Hristos față de Părintele Său: "Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă, PĂRINTE"! Deci dacă ascultăm cuvintele nașilor, dar facem tot cum "ne taie capul" pe noi, atunci să renunțăm la apelativul în cauză.

Va să zică nașii devin prin săvârșirea Sfintei Taine (adică a ceremoniei religioase) îndrumători spirituali.. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ei trebuie să dea mai întâi EXEMPLU de viață frumoasă, curată, creștinească. Mai întâi trebuie să le arate finilor calea cea dreaptă a credinței și a bunelor purtări prin PROPRIA LOR CREDINȚĂ ȘI MORALITATE.. 
Abia după aceea trebuie să le predea finilor noțiunile teoretice pe care se presupune că aceștia din urmă nu le-au dobândit deja din familie.
Deci să-mi spuneți mie: dacă eu nu sunt ortodox, cum pot eu să dau lecții de ortodoxie finilor mei?

 Dacă eu și femeia care împarte patul cu mine nu suntem cununați în biserică, putem noi să dăm finilor exemplu de viață de familie?.. Chiar noi, care am refuzat binecuvântarea lui Dumnezeu ("CEEA CE DUMNEZEU A UNIT.."), chiar noi vrem să dăm lecții de căsnicie?

În mod normal creștinii ar trebui să fie creștini, adică PRACTICANȚI, deoarece A NU PRACTICA înseamnă A NU LUA ÎN SERIOS ÎNVĂȚĂTURA SFINTEI BISERICI. Și atunci, dragii mei tineri, întrucât viitorii voștri nași vă vor deveni îndrumători pe calea credinței, să fiți atenți ca ei să fie mai maturi decât voi, puțin mai în vârstă și apoi, creștini adevărați, care calcă pragul bisericii cu regularitate! Numai așa veți avea cu adevărat de învățat de la nași! Dacă trebuie să îi învățați voi pe ei.. n-am făcut nimic.. Iar dacă vă interesează doar suma pe care sunt dispuși nașii să vi-o "închine" la nuntă, sau "relațiile" pe care puteți să vi le creați în societate cu ajutorul influenței nașilor voștri, atunci nu vorbim despre același lucru.. Atunci nu are rost să mai jucăm teatru înaintea Sfântului Altar.. Slujba Cununiei este înălțătoare, nobilă, dumnezeiască, de aceea eu vreau să o oficiez oamenilor cu o anumită noblețe sufletească.. Nu mă întristați cu banalitatea voastră și cu preocupările voastre ne-dumnezeiești!
Sper că ați înțeles ceva din vorbele mele.. 

Domnul să vă binecuvânteze!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

marți, 9 ianuarie 2024

PUTEM SPĂLA ÎN SĂPTĂMÂNA DE DUPĂ BOBOTEAZĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Ieri seară eram cu Boboteaza, pentru că românii primitori de preot din zona mea sunt împrăștiați pe o vastă zonă agrară, nu le pot boteza casele în două - trei zile. Și intru într-o casă de voinici, trei bărbați singuri, cu femeile în țară, și îi găsesc imediat după cină, roșii la față după câte un păhărel de vin. Unul dintre ei spăla vasele în numele tuturor. Probabil era "de rând". Și încep, săracii, să se scuze ca niște copii care au făcut o poznă: "Ne iertați, părinte, am mâncat și noi puțin.." Zic: "Păi și eu mănânc puțin acasă la mine, așa se face de obicei". Cel care spăla vase se scuză și mai rușinat: "Mă iertați că spăl vase". "Păi e normal, doar n-o să rămână nespălate", zic eu. "Da, dar apa e sfântă după Bobotează și nu trebuie spălat nimic", zice el. Aha, stai că devine interesant, îmi zic în mintea mea. "Păi nu toată apa a devenit sfântă la Bobotează, numai cea în care și-au afundat preoții mâinile rostind rugăciuni". "Ba nu, părinte, apele după Bobotează sunt sfinte timp de o săptămână! Așa este lăsat din moși strămoși." Încep să mă irit de data asta. "Bine, dacă așa ziceau "moșii-strămoșii".. 

Dar explicați-mi câteva lucruri. După o săptămână apele se de-sfințesc?! De ce sunt sfinte fix o săptămână, cineva le dă ordin precis? Adică există în Biserică sfințiri cu termen?" Se scarpină după ureche: "Nu știu, dar dacă așa este tradiția.."

 "Păi Domnul Hristos a luptat cu multe tradiții populare greșite din timpul Său. Le zicea compatrioților Săi: Voi ați lepădat Legea lui Dumnezeu pentru tradiția voastră ". A dat-o în bâlbâială. "Păi se știe clar că nu se spală nimic după Bobotează timp de o săptămână.." Îi zic: "Deci după Bobotează facem păduchi în cap și mirosim ca dihorii pentru că apele sunt sfinte.. Dragul meu, uite cum stă treaba: Domnul la Botez a sfințit "firea apelor", adică a binecuvântat această minunată materie, apa, ca să se poată săvârși botezul creștin cu ea, acea "naștere din apă și din Duh" despre care vorbise cu Nicodim. Nu toate apele devin sfințite la slujba Bobotezei, ci numai acelea din vasele pentru Agheasmă Mare. Vă mai pun o întrebare: dacă ziceți că apele sunt sfințite în momentul acesta, înseamnă că și apa de la wc-uri este sfințită. 

Cum vi se pare istoria aceasta? 

Ce facem, mergem în fundul grădinii pentru necesitățile fiziologice în perioada asta?" "Păi nu m-am gândit ". "O altă întrebare: ziceți că apele sunt sfințite. Or fi sfințite și cele de prin India, China, Noua Guinee, Africa, Arabia, și de prin toate locurile în care oamenii se închină altor dumnezei, sau unde oamenii nu cred în Hristos?" S-a blocat.

Vedeți, dragii mei, câte tradiții greșite au apărut în sânul poporului din cauza ignoranței? Firea apelor a fost sfințită de către Domnul Hristos în ziua Botezului Său, adică apa s-a făcut aptă să-L primească pe Duhul Sfânt în ea. Apa a devenit la Bobotează o materie vrednică de Duhul Sfânt. A primit o predispoziție la sfințire, aș zice eu. Din momentul Botezului Domnului apa devine cu adevărat sfințită prin harul Duhului Sfânt după ce se săvârșește slujbă de sfințire asupra ei. În Vechiul Testament nu se pomenea de apă sfințită. Pe atunci materiile care se sfințeau și prin care după aceea se puteau sfinți persoane sau lucruri erau sângele jertfelor și untdelemnul. Citiți cu atenție Vechiul Testament și veți descoperi ritualuri de sfințire cu sângele mieilor. Cu untdelemn se sfințeau regii lui Israel, profeții și arhiereii. 

Așadar ce face Domnul prin Botez? 

Adaugă și apele pe lista materiilor sfințitoare, adică "sfințește firea apelor".

 După Hristos au început să se sfințească apele pentru botezul creștin, mai întâi cu formule simple, apoi cu slujbe propriu zise. Apa sfințită devine purtătoare de Duh Sfânt, ea nu-și poate pierde sfințenia niciodată. Lumea neștiutoare nu a înțeles corect și atunci a inventat. Prin urmare se poate spăla, se poate utiliza apa în mod normal și în săptămâna de după Bobotează. Bineînțeles că nu vom spăla în ziua de Bobotează, deoarece este praznic împărătesc, este la fel ca o duminică, dar în rest se poate. Am ținut să vă povestesc acest dialog pentru că știu că mulți dintre frățiile voastre aveți idei din acestea "tradiționale". 

Sper că v-am fost de folos. Post-scriptum: după câteva minute bune de predică, domnul cu pricina a ajuns să-și ceară scuze de la mine. Scuzele i-au fost acceptate instantaneu. Nu am obiceiul să spun ceea ce vor alții să audă, eu spun întotdeauna ceea ce gândesc, iar în privința teologiei gândesc ceea ce am acumulat prin studiu și prin experiență personală. 

Doamne ajută tuturor. Părintele Sorin Croitoru

joi, 21 decembrie 2023

POATE BISERICA SĂ BINECUVÂNTEZE PĂCATUL?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


          Despre Domnul nostru Iisus Hristos spunea cândva Sfântul Ioan Botezătorul: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Deci Fiul lui Dumnezeu a fost trimis pe pământ de către Tatăl Său să “ridice” păcatul oamenirii, să ne scape de păcat și să ne vindece de consecințele lui cele nefaste. “Plata păcatului este moartea”, zice Sfânta Scriptură. “Hristos a pironit pe cruce zapisul păcatelor noastre”, scrie Sfântul Apostol Pavel. Cred că am înțeles cu toții cât de grav este păcatul, din moment ce Dumnezeu “pe Unicul Său Fiu L-a trimis, ca tot cel ce crede în El să nu moară (din cauza păcatului, bineînțeles), ci să aibă viață veșnică “. Șarpele de aramă - Hristos, spre Care privește tot cel ce a fost mușcat de șarpele gânditor – diavolul și se însănătoșește.. Între Dumnezeu și Satana nu există nici o părtășie. “Prăpastie mare”, cum se zice în Pilda săracului Lazăr “. 

Domnul îi avertiza pe conaționalii Săi care Îl huleau că se aflau în stare de robie față de Satana, fiindu-i sclavi acestuia: “Cel ce face păcatul, ROB ESTE PĂCATULUI “, și în consecință diavolului. Ce este Sfânta Biserică, “pe care Hristos a câștigat-o cu scump Sângele Său “? Este tocmai acel spital duhovnicesc în care membrii ei se vindecă de păcat, eliberându-se prin lucrarea Duhului Sfânt din Sfintele ei Taine. Toți sunt acceptați în Sfânta Biserică, drepți și păcătoși, dar cu o singură condiție: să participe la viața ei sacramentală în scopul vindecării de păcat! Oare cum ar fi ca suferinzii de boli cronice să treacă pragul spitalelor doar ca turiști sau vizitatori, fără a căuta să se vindece de bolile lor?.. Cum s-ar putea numi un doctor care, deși cunoaște metodele și posedă mijloacele pentru a vindeca bolile grave ale pacienților, ar prefera totuși să-i privească nepăsător, bătându-i blând cu palma pe umeri?.. Pare neverosimil și inuman, nu-i așa? Ei bine, dragii mei, Întâi Stătătorul Bisericii Catolice asta a făcut cu o numeroasă categorie de bolnavi cronici: i-a batut blând pe spate, binecuvântându-le bolile cronice! 

Adică a dat un decret (bulă papală) prin care a binecuvântat uniunile homosexuale și le-a permis acestor cupluri să devină nași la botezul pruncilor. Prin acest act Papa a legiferat păcatul. Problema este că anumite păcate sunt atât de grave înaintea lui Dumnezeu, încât Sfânta Scriptură le numește “păcate strigătoare la cer”! De vreme ce păcatul este boală și amarnică înrobire a omului de către diavol, tu, slujitor al Bisericii care binecuvântezi pe păcătos împreună cu păcatul lui, ce faci? Îl încurajezi să meargă liniștit pe calea sa! Atunci tu ai două posibilități: ori suferi de aceleași boli ca păcătoșii pe care îi binecuvântezi, ori tu ești sănătos, dar ești complet indiferent față de starea jalnică a acestora. Poate Biserica să binecuvânteze păcatul? Nu!!

 Biserica este Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, oază de sfințenie în mijlocul unei lumi pierdute în oceanul patimilor diavolești. Nu, Părinte al Bisericii Catolice, nu se poate așa ceva. “Dacă sarea își pierde gustul se aruncă în drum și este călcată în picioare de oameni “, zice Domnul. Poate chiar asta se dorește de fapt, ca Biserica să-și piardă “gustul”, adică sfințenia. Ca mai apoi să fie călcată în picioare de lume. Ca preot ortodox mă dezic de o astfel de atitudine și mărturisesc că toți păcătoșii sunt chemați în Biserica lui Hristos spre a se vindeca, spre a se curăța, spre a se elibera, spre a se lumina și spre a se mântui. Dar Biserica LUI HRISTOS nu va binecuvânta niciodată păcatul. Domnul să vă binecuvânteze.

 (Părintele Sorin Croitoru)


marți, 12 decembrie 2023

MUSAFIRUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

La ușa sufletului meu am auzit un glas duios:
Deschide, fiule, sunt Eu, Mântuitorul tău, Hristos!
De glasul Lui am tresărit şi tare mult m-am bucurat,
Dar mai apoi mi-am amintit că-s păcătos, și-am lăcrimat.

Acum nu pot să Te primesc, Iisuse-al meu, că-s prea murdar..
Așteaptă să mă pocăiesc, apoi să vii la mine iar!
Dar vocea Domnului Hristos atunci mai blândă se făcu:
Sărman copil neputincios, Păi EU te voi sfinți, nu tu!

Apoi am plâns, am plâns cu foc, văzând că-I sunt atât de drag,
Și nu L-am mai oprit deloc să-mi treacă-al sufletului prag.
Și a intrat în viața mea şi nu a mai rămas ungher
Din inima-mi odată rea, să nu-l fi prefăcut în cer!

Acesta-i cazul meu frumos şi vă îndemn cu drag pe voi:
Deschideți grabnic lui Hristos, căci El ne mântuie, nu noi!
Să nu mai amânați defel, căci cine știe, într-o zi
Veți observa uimiți că El s-a dus și nu va mai veni.

duminică, 10 decembrie 2023

RUGĂCIUNE LA TREZIREA DIN SOMN

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Că în noaptea ce-a trecut
L-ai trimis pe sfântul înger
Și de strajă mi-a făcut,

M-a păzit ca nici o spaimă
Să nu-mi strice somnul greu
Și-a vegheat cu strășnicie
Pacea sufletului meu.

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Fiu al Tatălui Cel Sfânt,
Că în timpul nopții patul
Nu mi-a devenit mormânt,

Ci m-am odihnit în tihnă,
Adunând din nou puteri,
Ca în ziua ce începe
Să lucrez mai mult ca ieri.

Dă-mi, Te rog, Iisuse Sfinte,
Binecuvântarea Ta
Ca și azi, trudind cu râvnă,
Să-mi pot pâinea câștiga

Ca din rodul muncii mele,
Cu bănuții ce îi fac,
Să-mi cresc bine copilașii,
Să-i hrănesc și să-i îmbrac.

Binecuvântează-mi, Doamne,
Toată casa și pe-ai mei,
Dă-le, Doamne, sănătate,
Să mă veselesc de ei,

Ocrotește-ne de rele,
De necaz și de dușmani,
Să Te preaslăvim în pace
În ai vieții noștri ani!

amin




duminică, 3 decembrie 2023

CARE ESTE ADEVĂRATA POCĂINȚĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


      Imaginați-vă că meditând în liniște la greșelile trecutului, îți dai seama că ai trăit mai mult fără Dumnezeu decât cu El, mai mult supărându-L decât ascultându-L, mai mult încălcându-I poruncile decât împlinindu-le.. Și atunci te vezi cuprins deodată de remușcări, măcinat de regrete și tulburat de o spaimă nedefinită.. Îți dai seama că nu se poate repara nimic din ce s-a greșit.. Ce îți mai rămâne în clipa aceea?.. Numai pocăința și rugăciunea smerită la Mântuitorul tău! Căci El a promis: "Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară"! Da, dragii mei, Iisus a știut dintotdeauna cine suntem noi și cât putem, de aceea mesajul Evangheliei Sale este plin de iubire și dătător de speranță tuturor păcătoșilor: "Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut". "Căci Fiul Omului nu a venit ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea". "Nu cei sănătoși, ci cei bolnavi au nevoie de doctor." "Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru", spuneți-mi voi?.. Dumnezeul păcătoșilor, Dumnezeul celor împovărați cu fărădelegi.. El ia asupra Sa neputințele noastre, El țintuiește pe Cruce păcatele noastre, spălându-le cu sângele Său. Dar pentru asta ne-a lăsat arma pocăinței. Așadar, SĂ O FOLOSIM, POCĂINDU-NE DE PĂCATELE NOASTRE, amin! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova

duminică, 19 noiembrie 2023

TE ROG, DOAMNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 

de Preot Sorin Croitoru
 
Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!
 
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!


luni, 18 septembrie 2023

PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                

de Preot Sorin Croitoru
 
Doamne, când erai pe Cruce,
Chiar aproape de sfârșit,
Tu L-ai întrebat pe Tatăl:
"PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?"

Se vedea din tonul vocii
Că erai înspăimântat,
Iar această constatare
Mi-a dat mult de meditat..

Mai ales în post, de Patimi,
Eu mă întrebam mereu:
"Pentru ce să strige astfel,
Doar Iisus e Dumnezeu,

Nu era pe tron în ceruri,
Lângă Tatăl Său oricând,
Pentru ce să strige astfel,
Mi se pare, chiar plângând?.."

Da, dogmatica e simplă,
Însă eu uitam ceva:
Eu uitam, Iisuse Doamne,
Firea omenească-a Ta!

După firea Ta divină
Tu nicicând n-ai pătimit,
Dar ca Om ca noi în toate,
Ai avut de suferit..

Doar ca Dumnezeu, în ceruri,
Lângă Tatăl Tău erai;
După firea omenească
Te durea și sufereai.

Și se pare că durerea
Cea mai mare ai simțit
Chiar în clipa când pe Cruce
Tatăl Tău Te-a părăsit

Fiindcă murdăria lumii
Tu pe Cruce o spălai
Și văzând-o pe aceasta,
Tatăl S-a scârbit în Rai,

Și-a întors puțin privirea,
Iar atunci Tu ai strigat
Fiindcă-n ceasul ăla, Doamne,
Te-ai simțit însingurat.

Dar Te-am înțeles mai bine,
Domnul meu, mult mai apoi,
Când, orfan fiind de Tine,
Lacrimi îmi curgeau șiroi

Și plângeam precum copiii,
Repetând la nesfârșit:
"Dumnezeul meu, Iisuse,
PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?"

Bineînțeles, răspunsul
Ți-L primeam instantaneu:
"TU M-ai părăsit pe Mine,
N-am fugit de tine Eu!"

Și atunci, plecând genunchii,
Mă rugam din răsputeri,
Promițându-Ți că de astăzi
Eu nu voi mai fi ca ieri..

Uite-așa îmi trece viața,
Când cu Tine, când orfan,
Cu suișuri și cu plânsuri
Cam în fiecare an,

Repetând spre cer adesea,
Când mă simt mai necăjit:
"Dumnezeul meu, Iisuse,
PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?.."


miercuri, 30 august 2023

VEI MAI VENI ȘI-O SĂ RĂMÂI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru
 
Și dacă mă întorc la Tine
Cu toată râvna mea dintâi,
Te vei milostivi de mine
Și vei veni și-o să rămâi?..

O să mai bați din nou spre seară
La ușa sufletului meu
Ca să-Ți deschid, Iisuse, iară
Și să cinez cu Dumnezeu?..

Atât îmi mai doresc, Hristoase,
Să-mi treci al sufletului prag..
Atâtea amintiri frumoase
Revăd mereu cu mare drag..

A fost cândva “ca niciodată”,
De n-ar fi fost, nu-mi aminteam,
A fost o inimă curată
În care, Doamne, Te primeam.

S-a întinat apoi seraiul
Și nu Te-am mai putut primi,
Și am pierdut îndată raiul
Și-am plâns în fiecare zi.

În vremea umilinței mele
Am înțeles că am greșit,
Vărsat-am multe lacrimi grele
Și-am suspinat și m-am căit.

Din ceruri mi-ai privit căința
Și mi-ai venit în ajutor
Sporind în mine pocăința
Prin harul Tău mântuitor.

Acum Te-întreb, Iisuse Sfinte:
Vei bate iar la ușa mea,
Mă voi grăbi ca înainte
Să Îți deschid, și vei intra?..

Te rog la ceas de rugăciune,
Dă-mi, Doamne, râvna cea dintâi,
Să poți ca-n vremurile bune
Să vii din nou și să rămâi,

Și vom cina din nou spre seară
Și voi vedea Taborul iar,
Și lacrimi or să curgă iară
Din sufletu-mi cel plin de har..

marți, 20 iunie 2023

VREMURI RELE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




   de Preot Sorin Croitoru 

   Nebunia se intinde ca o panza pe pamant, 
Lumea nu mai vrea sa creada in Mantuitorul Sfant, 
Daca au gonit Lumina, ce-a ramas in locul Ei? 
Lumea a cazut pe mana unui grup de derbedei!

Domnul zice: “Nu ucide!”, ei ca niste lupi ucid, 
Prin programe felurite si politici de partid,
 Domnul zice: “Miluieste!”, ei din ura fac un tel, 
Incercand sa o strecoare chiar si-n cei ce cred in El.

Domnul cere armonie, ei din haos se hranesc, 
Domnul cere unitate, ei dezbina si robesc, 
Se grabesc sa piarda lumea, insa graba nu-i a lor, 
E a sarpelui din umbra, Marele Ispititor,

Cel ce a cazut din ceruri ca un fulger pe pamant, 
Izgonit de Sfintii Arhangheli ai lui Dumnezeu Cel Sfant, 
Cel ce I-a pretins odata chiar si Domnului Hristos, 
Sa ii cada la picioare lui, un demon mincinos.

El, balaurul cel mare blestemat de Creator, 
Fu legat cu grele lanturi de Hristos Biruitor,
 Insa astazi, cand tot omul se complace in pacat, 
Prin decizie divina a fost, vai, eliberat..

Scuipa flacari mari din gura, sufla negura pe nas, 
Dintii ii scrasnesc de ura, timp prea mult nu i-a ramas, 
Vine Ziua Judecatii si-a maniei lui Hristos; 
Iezerul de foc asteapta sa-l inghita nemilos,

Insa pana-n ziua-aceea Dumnezeu Cel Infinit, 
L-a eliberat de jugul ce-l tinuse potolit,
 I-a permis sa-si foloseasca arsenalul diavolesc, 
Aducand prigoana mare peste neamul omenesc!

Pentru ce permite asta Dumnezeu Cel Milostiv? 
Pentru ca aceasta lume L-a urat fara motiv,
 Si pe El, Cerescul Tata, si pe Sfantul Fiu al Sau,
 De aceea lasa lumea la cheremul celui rau. 

Si-or sa vina peste lume vremuri cum n-au fost nicicand, 
Caci Satana o sa-aduca multe rele-n ea pe rand, 
Boala, moarte, umilinta, dictatura si razboi, 
Iar cand unele vor trece, vor veni necazuri noi!

Dumnezeu, fiind Parinte, prin acestea va voi,
 Sa intoarca la credinta, lumea-n care va lovi, 
Dar Apocalipsa spune intr-un mod concis si clar, 
Ca durerile acelea vor fi toate in zadar. 

Si ca-n loc sa se intoarca oamenii la Dumnezeu, 
Se vor face si mai aprigi, inraindu-se mereu, 
Si vor fi doar ici si colo, mici exemple printre ei,
 Marturisitori ca Noe intr-o lume de atei..

Mai avem putina vreme, poate nu mai e deloc,
 Cel ce stie adevarul sa il strige-n orice loc,
 Sa-si atentioneze fratii, pe prieteni si vecini: 
“Hai sa dam mana cu mana si sa devenim crestini,

Sa ne-intoarcem la credinta, preaslavindu-L pe Hristos,
 Sa ne spovedim pacatul, caci tot omu-i pacatos, 
Sa cadem la Maica Sfanta si sa-i cerem ajutor, 
Sa ingenunchem in fata Bunului Mantuitor!”

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO