Și dacă mă întorc la Tine
Cu toată râvna mea dintâi,
Te vei milostivi de mine
Și vei veni și-o să rămâi?..
O să mai bați din nou spre seară
La ușa sufletului meu
Ca să-Ți deschid, Iisuse, iară
Și să cinez cu Dumnezeu?..
Atât îmi mai doresc, Hristoase,
Să-mi treci al sufletului prag..
Atâtea amintiri frumoase
Revăd mereu cu mare drag..
A fost cândva “ca niciodată”,
De n-ar fi fost, nu-mi aminteam,
A fost o inimă curată
În care, Doamne, Te primeam.
S-a întinat apoi seraiul
Și nu Te-am mai putut primi,
Și am pierdut îndată raiul
Și-am plâns în fiecare zi.
În vremea umilinței mele
Am înțeles că am greșit,
Vărsat-am multe lacrimi grele
Și-am suspinat și m-am căit.
Din ceruri mi-ai privit căința
Și mi-ai venit în ajutor
Sporind în mine pocăința
Prin harul Tău mântuitor.
Acum Te-întreb, Iisuse Sfinte:
Vei bate iar la ușa mea,
Mă voi grăbi ca înainte
Să Îți deschid, și vei intra?..
Te rog la ceas de rugăciune,
Dă-mi, Doamne, râvna cea dintâi,
Să poți ca-n vremurile bune
Să vii din nou și să rămâi,
Și vom cina din nou spre seară
Și voi vedea Taborul iar,
Și lacrimi or să curgă iară
Din sufletu-mi cel plin de har..
