Raiul este pierdut?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

După atâtea furtuni și ploi,
Am rămas, din nou, doar noi doi.

Așa a fost și la-nceput
Când pe Pământ am apărut.
Tu, Adam erai.
Eu, Eva. Și trăiam în Rai.
Era un loc minunat
Care nouă ni s-a dat.

Acum, oare e sfârșit de lume?

În prezentul actual,
Unde trăim zi de zi în banal,
Oare e un alt sfârșit,
Pentru că nu ne-am desăvârșit?

Raiul ce ni s-a dat,
Cine oare ni l-a furat?

Șarpele să fie din nou
Cel ce în raiul nostru nou,
Răul ni l-a adus?
Ce mai e oare de spus?

Nu șarpele e vinovat
Că fericirea ni s-a luat!
Ci oamenii de lângă noi,
Ce în suflet sunt atât de goi!
Ura, invidia lor,
Răutatea, nedreptatea lor,
Minciunile
Și înșelăciunile,
Pe toți ne-au afectat,
Acum la început-sfârșit de veac dat.

Acum , doar noi am rămas
În acest din urma ceas.

Noi doi însă, mâine vom înflori,
Iar Raiul din nou îl vom găsi!
Din nou în Rai vom trăi,
Și alături de Dumnezeu vom fi!

Phy
Bodnegg, 11.03.2023, ora 8,15÷8,25