Raiul este pierdut?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

După atâtea furtuni și ploi,
Am rămas, din nou, doar noi doi.

Așa a fost și la-nceput
Când pe Pământ am apărut.
Tu, Adam erai.
Eu, Eva. Și trăiam în Rai.
Era un loc minunat
Care nouă ni s-a dat.

Acum, oare e sfârșit de lume?

În prezentul actual,
Unde trăim zi de zi în banal,
Oare e un alt sfârșit,
Pentru că nu ne-am desăvârșit?

Raiul ce ni s-a dat,
Cine oare ni l-a furat?

Șarpele să fie din nou
Cel ce în raiul nostru nou,
Răul ni l-a adus?
Ce mai e oare de spus?

Nu șarpele e vinovat
Că fericirea ni s-a luat!
Ci oamenii de lângă noi,
Ce în suflet sunt atât de goi!
Ura, invidia lor,
Răutatea, nedreptatea lor,
Minciunile
Și înșelăciunile,
Pe toți ne-au afectat,
Acum la început-sfârșit de veac dat.

Acum , doar noi am rămas
În acest din urma ceas.

Noi doi însă, mâine vom înflori,
Iar Raiul din nou îl vom găsi!
Din nou în Rai vom trăi,
Și alături de Dumnezeu vom fi!

Phy
Bodnegg, 11.03.2023, ora 8,15÷8,25

SPIRITUL CRĂCIUNULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

E cea mai mare sărbătoare,

E nașterea sub soare,

A Pruncul ceresc

Pe acest Pământ lumesc.

S-a născut spre a ne ajuta, acum, cu ceva,

 Să devenim precum Adam şi Eva.

Pe noi, copii ai unui Gând, pe Pământ,

Un Gând atât de mare, atât de sfânt,

Ai Dragostei legământ.

Copii ... ai Bunului Dumnezeu,

O ea, un el, ... făcuţi să fim perfecţi ... precum un zeu.

De Crăciun,

Spiritul cel bun,

Pluteşte peste toţi,

Bunici, adulţi, copii şi strănepoţi.

Pluteşte în inimile noastre,

Peste sufletele noastre albastre,

Şi ne dăruieşte din plin

Un sentiment atât de lin

Din Spiritul de Crăciun,

Atât de darnic, atât de bun

Când toţi devenim

Şi dăruim,

O parte dintr-un Suflet Curat,

Atât de Binecuvântat!

Ø, Timișoara  decembrie 2008

O dorinţă...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Motto:

"Toţi avem ceva de sperat

Un loc minunat,

O lume mai bună,

Nu atât de nebună."

Cred că nu te înşeli.

Da, am făcut greşeli.

Dar am învăţat

Un lucru minunat:

Niciodată să nu mă tem,

Ci viaţa să o desfăşor ca pe un ghem;

Să fiu conştient că am greşit,

Şi totuşi să merg spre infinit.

E infinitul meu,

Şi da, va trebui să răspund mereu,

Oricât îmi va fi de greu,

Pentru tot ce am făcut

În prezent sau în trecut.

Iar în viitor,

Totuşi să zbor

Spre o lume mai bună,

Nu atât de nebună

Ca lumea de aici,

Unde, toţi sunt inamici,

Luptând pentru tot şi toate,

Chiar şi pentru ce nu se poate.

Lumea din viitor o doresc

Şi o privesc,

Ca pe un loc minunat,

Unde, atât de multe din câte am visat

S-au şi realizat:

Fără greşeli,

Fără ce a fost ieri,

Doar clipa ce va veni,

În fiecare nouă zi.

         Φ          

                                               Berlin, Deutschland,

 11.03.2015,ora 9⁰⁰-9¹⁶