de Preot Sorin Croitoru
Când n-oi mai fi, căci toți ne ducem,
O moarte are fiecare,
Iar viața asta ne-a fost dată
Să fim cu gândul la “plecare”,
Când n-oi mai fi, căci bătrânețea
Sau bolile mă vor învinge
Ori poate vreun război sau crimă
În groapa mea mă vor împinge,
Când n-oi mai fi în lumea asta,
Fiind trecut în veșnicie,
Vă rog să vă rugați la Domnul
Ca milă să-mi arate mie.
Vă rog să-I cereți câteodată,
Citind din versurile mele,
Vă rog să-I cereți să mă scoată,
De-oi fi în chinurile grele.
Și cum ne e cu neputință
Să știm ce vine după moarte,
Vă rog din inimă să-I cereți
Cu El în Rai să-mi facă parte!
Iar de voi deja acolo,
Văzându-vă milostivirea,
Vă voi trimite-n vis lumină
Ca să vă răsplătesc iubirea,
Dar dacă însă – să nu fie! –
Mă voi afla în chinuri multe,
Rugați-vă să ies din ele
Și Domnul poate-o să v-asculte,
Iar eu ieșind prin mila voastră,
Voi coborî în pâlpâirea
Luminii candelei aprinse
Ca să vă răsplătesc iubirea
Și îi voi cere Maicii Sfinte
Să facă ce-ați făcut cu mine,
Să mijlocească la Stăpânul,
Cu vorbe blânde și blajine
Pentru a voastră mântuire,
Căci grea e, dragii mei, o moarte
Ce nu aduce fericire,
Ci numai gemete deșarte..
