CÂND N-OI MAI FI..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                   

de Preot Sorin Croitoru

Când n-oi mai fi, căci toți ne ducem,
O moarte are fiecare,
Iar viața asta ne-a fost dată

Să fim cu gândul la “plecare”,

Când n-oi mai fi, căci bătrânețea
Sau bolile mă vor învinge
Ori poate vreun război sau crimă
În groapa mea mă vor împinge,

Când n-oi mai fi în lumea asta,
Fiind trecut în veșnicie,
Vă rog să vă rugați la Domnul
Ca milă să-mi arate mie.

Vă rog să-I cereți câteodată,
Citind din versurile mele,
Vă rog să-I cereți să mă scoată,
De-oi fi în chinurile grele.

Și cum ne e cu neputință
Să știm ce vine după moarte,
Vă rog din inimă să-I cereți
Cu El în Rai să-mi facă parte!

Iar de voi deja acolo,
Văzându-vă milostivirea,
Vă voi trimite-n vis lumină
Ca să vă răsplătesc iubirea,

Dar dacă însă – să nu fie! –
Mă voi afla în chinuri multe,
Rugați-vă să ies din ele
Și Domnul poate-o să v-asculte,

Iar eu ieșind prin mila voastră,
Voi coborî în pâlpâirea
Luminii candelei aprinse
Ca să vă răsplătesc iubirea

Și îi voi cere Maicii Sfinte
Să facă ce-ați făcut cu mine,
Să mijlocească la Stăpânul,
Cu vorbe blânde și blajine

Pentru a voastră mântuire,
Căci grea e, dragii mei, o moarte
Ce nu aduce fericire,
Ci numai gemete deșarte..