AŞA NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC!
Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie, şi dupăce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestitcum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis:„Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud deDumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa.
După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-ostare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca uncopil. Această stare m-a dus la deznădejde. Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să măsinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-ade-văr exişti,
Tu poţi să măscapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aşteptând primul tren. Aşa nu mai vreau sătrăiesc!». S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara.Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus.
După câteva clipe, a venit acceleratul cu toatăviteza, şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecuttot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi m-amcutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote, şi, sculându-mă, m-am dusacasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu”.
Întorcându-mă odată de la Tesalonic spre Sfântul Munte, m-a dus cineva cu maşina până într-unsat, iar de acolo aşteptam să iau autobuzul.Un bătrânel care trecea pe acolo, când m-a văzut, m-a întrebatde unde sunt, iar eu răspunzându-i, mi-a zis:
- Ei, părinte, mare grijă are Maica Domnului de Sfântul Munte!
- Ştiu! Am simţit şi eu ajutorul ei, i-am spus eu.
- Uite, zise el, cu ani în urmă, ministrul cultelor de aici, din Grecia, a vrut să viziteze SfântulMunte. Cu toate că i s-a spus că nu are voie să intre pentru că este femeie, ea nu a ascultat şi a hotărât ca peste două zile să intre în Sfântul Munte. Însă cu o zi înainte s-a îmbolnăvit grav, şi, după câteva zile, amurit.+
Altădată, cineva tot cu o funcţie mare a vrut să intre în Sfântul Munte ca să impună cevanepermis. Când a ajuns în portul Uranopolis, i s-a făcut dintr-o dată rău, şi în scurt timp a murit.- Vezi, părinte, că nu lasă Maica Domnului pe nimeni să facă rău Grădinii ei?
- Ai dreptate, bunicule! Şi-ţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Maica Domnului să te aibă în pază! Slavă frumoasei noastre Împărătese!
sursa:(I) Povestiri duhovniceşti
Monah Pimen Vlad
