De ce, copiii Mei, va asupriti

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate:
Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De ce, copiii Mei, va asupriti
Si n-aveti intre voi ingaduinta?
De ce dati strambatatii biruinta?
De ce voi bir vrajmasului platiti?

De ce va dusmaniti, copiii Mei?
Ce-aveti mai mult voi unul decat altul -
Ca-mbratisandu-se pamantul cu inaltul,
In fiecare, chipu-Mi e temei.

Si-acelasi Duh suflandu-vi-se-n fata,
Din lutul orb, la fel v-ati desfacut
Intru Adam, cand mana-Mi l-a facut
Si de la Mine Insumi i-am dat viata.

Si ati cazut intru Adam la fel
Cand ucigasul i-a-ncercat credinta -
Aceeasi va e, oameni, neputinta:
Nu esti mai vrednic tu decat e el!

Iar Eu, copiii Mei, deopotriva
Iubindu-va, la fel M-am rastignit
Si pentru drepti, si pentru cei ce n-au primit
Iubirea Mea si-Mi stau tot impotriva.

La fel v-am slobozit din inchisoare
Cand sangele pe cruce Mi-am varsat
Si Duhul Meu cand Tatalui L-am dat,
S-aprindeti al iubirii-n inimi soare.

Si daca Eu povara Crucii-Mi duc
Si nu cobor din cuie de pe ea,
Deschideti-mi, ca toata dragostea
Smerita jertfa vin sa v-o aduc,

sursa : net