de Eliana Popa
Sus pe Dealul Căpățânii
Când se-arată raza lunii,
Cin' coboară de pe Cruce,
Cu trupșorul numai sânge
Și cu răni multe de cui?
Iisus, Fiul Domnului!
Cu amar Maica îl plânge,
Și cu lacrima ce-i curge
Spală trupul Fiului
De sudoarea chinului .
Ochii ei se fac izvor
Pentru-al cerului Fecior!
,, - O, tu, soare ce-ai apus!
Și tu lună ce ești sus,
Luminați și privegheați
Și-n giulgiu mi-L îmbrăcați!
Țeseți giulgiu luminos
Pentru Fiul meu, Hristos!
Și tu, fir de busuioc
Pe-a Lui frunte să-ți faci loc!
Să-i scoți spinii din coroană,
Să te pui balsam pe rană!
Pe-a lui frunte să-nflorești
În veci să nu vestejești!
Albă floare-a crinului,
Să-nflorești în coasta Lui!
Unde sulița l-a-mpuns
Unde sângele a curs,
Să rămâi floare aleasă
Între flori să fii crăiasă!
Iar pe lemnul Crucii Lui,
Unde-s urmele de cui,
Să răsară flori de nard
Cu parfum preaminunat!
Crească floarea mirului
Peste crucea Fiului!
Heruvimi din cer să vie
Să-L poarte pe năsălie,
Năsălie dintr-o stea
Și din praf de peruzea.
Îngerii să-L însoțească
Și mormântul să-i cădească!
Și tu, harnică albină,
Fă-mi din ceara cea mai fină,
Lumânare sau făclie
S-o pun lângă năsălie!
Să țină lumina sa
Până Fiul mi-o-nvia!
Mi-o-nvia și-o merge sus
Că așa, cândva, mi-a spus,
A venit să poarte-n spate
Crucea lumii de păcate,
Dealul Golgotei să-L urce
Să moară astăzi pe Cruce!
Se se bucure Sionul,
C-o să învieze Domnul!
Slava Lui e peste tine,
Noule Ierusalime,
Și pe poarta Raiului
Intră sfinții Domnului. "
