SUS PE DEALUL CĂPĂȚÂNII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Eliana Popa

Sus pe Dealul Căpățânii
Când se-arată raza lunii,
Cin' coboară de pe Cruce,
Cu trupșorul numai sânge
Și cu răni multe de cui?
Iisus, Fiul Domnului!

Cu amar Maica îl plânge,
Și cu lacrima ce-i curge
Spală trupul Fiului
De sudoarea chinului .
Ochii ei se fac izvor
Pentru-al cerului Fecior!

,, - O, tu, soare ce-ai apus!
Și tu lună ce ești sus,
Luminați și privegheați
Și-n giulgiu mi-L îmbrăcați!
Țeseți giulgiu luminos
Pentru Fiul meu, Hristos!

Și tu, fir de busuioc
Pe-a Lui frunte să-ți faci loc!
Să-i scoți spinii din coroană,
Să te pui balsam pe rană!
Pe-a lui frunte să-nflorești
În veci să nu vestejești!

Albă floare-a crinului,
Să-nflorești în coasta Lui!
Unde sulița l-a-mpuns
Unde sângele a curs,
Să rămâi floare aleasă
Între flori să fii crăiasă!

Iar pe lemnul Crucii Lui,
Unde-s urmele de cui,
Să răsară flori de nard
Cu parfum preaminunat!
Crească floarea mirului
Peste crucea Fiului!

Heruvimi din cer să vie
Să-L poarte pe năsălie,
Năsălie dintr-o stea
Și din praf de peruzea.
Îngerii să-L însoțească
Și mormântul să-i cădească!

Și tu, harnică albină,
Fă-mi din ceara cea mai fină,
Lumânare sau făclie
S-o pun lângă năsălie!
Să țină lumina sa
Până Fiul mi-o-nvia!

Mi-o-nvia și-o merge sus
Că așa, cândva, mi-a spus,
A venit să poarte-n spate
Crucea lumii de păcate,
Dealul Golgotei să-L urce
Să moară astăzi pe Cruce!

Se se bucure Sionul,
C-o să învieze Domnul!
Slava Lui e peste tine,
Noule Ierusalime,
Și pe poarta Raiului
Intră sfinții Domnului. "