- Gheronda, uneori nu mă pot bucura, și atunci mă gândesc că poate bucuria nu este pentru mine.
– Ce spui? Bucuria nu este pentru tine? Dar atunci pentru cine este? Pentru aghiuță? Ți-ai pierdut mințile? Bucuria este pentru om. Dumnezeu nu a dat întristarea, ci numai bucuria. Pentru ca cineva să se bucure cu adevărat, duhovnicește, trebuie să iubească, iar ca să iubească, trebuie să creadă. Oamenii nu cred și de aceea nu iubesc, nu se jertfesc și nu se bucură. Dacă ar crede, ar iubi, s-ar jertfi și s-ar bucura. Din jertfa iese bucuria cea mai mare.
– Gheronda, te bucuri când iubești.
– Nu, ai spus-o anapoda! Cand iubești, te bucuri. Iar când dragostea sporește, atunci omul nu mai caută bucuria pentru sine, ci vrea ca și ceilalți să se bucure.
– Adica bucuria izvorăște de undeva, în timp ce dragostea există de la sine?
– Așa este; dragostea există de la sine, pe când bucuria izvorăște din dragoste. Când dăruiești dragoste, atunci vine bucuria. Omul dăruiește dragoste și primește bucurie, adică este răsplătit cu bucuria pe care o simte. Vezi, primești un lucru care ți se dă și te bucuri de el. Altul dă tot și se bucură pentru tot. Bucuria pe care o simte omul atunci când primește este bucurie omenească, în vreme ce bucuria pe care o simte când dăruiește este dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască vine atunci când dăruiești.
Vă doresc să aveți întotdeauna bucuria duhovnicească in această viață, iar in cealaltă, în cea veșnică, să vă bucurați lângă Hristos pentru totdeauna! Amin!"
Cuviosul Paisie Aghioritul- "Cuvinte duhovnicești V – Patimi și virtuți"
